2,557 matches
-
nimic mai mult pe lume decât căderea În dizgrație a lui Nizam, piedica În calea ambițiilor ei. Pentru a-i obține ordinul de condamnare la moarte, era gata de orice, uneltiri și amenințări, a urmărit, zi de zi, negocierile cu Asasinii. I-a Însoțit pe sultan și pe vizirul acestuia pe calea Bagdadului. Ține să se afle acolo pentru execuție. Este ultima masă a lui Nizam, un iftar, ospățul care consfințește Întreruperea postului, În a zecea zi de ramadan. Sfetnici, curteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
alege pe cea mai dulce, i-o oferă lui Nizam, care o ia politicos, Începe să muște din ea cu vârful dinților. Ce gust pot avea smochinele atunci când te știi de trei ori osândit, de Dumnezeu, de sultan și de Asasini? În cele din urmă, iftar-ul se termină, e deja noapte. Malik Șah se ridică dintr-o mișcare, e grăbit să ajungă la Chinezoaica sa ca să-i povestească despre strâmbăturile vizirului. Nizam, În rândul lui, se reazemă În coate, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
gest de uimire, o ultimă răsuflare. Prăbușindu-se, a revăzut poate cu Încetinitorul acea străfulgerare, acel braț care se Întinde, țâșnește, și acea gură crispată care scuipă printre dinți: „Primește acest dar, Îți vine de la Alamut!” Atunci au izbucnit țipete. Asasinul a fugit, a fost urmărit din cort În cort, a fost găsit. În grabă, i s-a tăiat gâtul, apoi a fost târât de picioarele goale ca să fie azvârlit În foc. În anii și deceniile care au urmat, nenumărați mesageri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sub efectul hașișului. Marco Polo a răspândit această idee În Occident; adversarii lor din lumea musulmană i-au numit uneori haschichiyoun, „fumători de hașiș”, pentru a-și arăta disprețul; anumiți orientaliști au considerat că descoperă În această noțiune originea cuvântului „asasin”, care a devenit, În numeroase limbi europene, sinonim „cu ucigaș”. Mitul Asasinilor a devenit astfel și mai Înfricoșător. Adevărul este altul. Conform documentelor care ni s-au transmis de la Alamut, lui Hasan Îi plăcea să-și numească adepții Assassiyoun, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lor din lumea musulmană i-au numit uneori haschichiyoun, „fumători de hașiș”, pentru a-și arăta disprețul; anumiți orientaliști au considerat că descoperă În această noțiune originea cuvântului „asasin”, care a devenit, În numeroase limbi europene, sinonim „cu ucigaș”. Mitul Asasinilor a devenit astfel și mai Înfricoșător. Adevărul este altul. Conform documentelor care ni s-au transmis de la Alamut, lui Hasan Îi plăcea să-și numească adepții Assassiyoun, adică cei credincioși lui Assass, „Temeiului” credinței, și acest cuvânt, greșit Înțeles de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
activeze creierul adepților și să-i facă mai apți pentru studii. E un amestec de miere, de nuci pisate și de coriandru. După cum se vede, un leac foarte dulce. În pofida unei tradiții Încăpățânate și seducătoare, trebuie să ne supunem evidențelor: Asasinii nu foloseau alt drog În afara unei credințe lipsite de nuanțe. Întărită În mod constant de cea mai riguroasă dintre Învățături, de cea mai eficientă dintre organizări, de cea mai strictă Împărțire a sarcinilor. În fruntea ierarhiei stă Hasan, Marele Învățător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și anume Nizamiya, care, din fidelitate față de vizirul asasinat, va semăna moartea prin metode diferite, poate mai subtile, cu siguranță mai puțin spectaculoase, dar ale cărei efecte nu vor fi mai puțin devastatoare. XX În vreme ce mulțimea se Îndârjea asupra rămășițelor Asasinului, cinci ofițeri s-au strâns plângând În jurul cadavrului cald Încă al lui Nizam, cinci mâini drepte s-au Întins, cinci guri au repetat, Într-un glas: „Dormi În pace, stăpâne, nici unul dintre dușmanii tăi nu va supraviețui!” Cu cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nodurile unei frânghii se strâng de la grumaz spre măruntaie. Dar, chiar dacă-i e teamă, nu vrea să lase să se vadă nimic. — Garda lui de corp și umbra lui, zici? Tu s-ar fi cuvenit, așadar, să-l apei de asasin? — Mi-a poruncit să mă țin deoparte. Toată lumea știe că și-a dorit o asemenea moarte. Aș fi putut să omor un ucigaș, s-ar fi ivit altul. Cine sunt eu ca să mă amestec Între stăpânul meu și soartă? — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cale mai scurtă spre paradis? Dacă are tot timpul În memorie cuvintele Predicatorului: „Nu sunteți făcuți pentru această lume, ci pentru cealaltă. Un pește s-ar teme oare dacă ar fi amenințat să fie aruncat În mare?” Dacă, În plus, asasinul a reușit să se strecoare În anturajul victimei? Atunci nu se mai poate face nimic spre a-l opri. „Sunt mai puțin puternic decât sultanul, dar Îți pot aduce vătămări mai mari decât Îți poate aduce el”, Îi scrisese Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar fi avut, drept unic avantaj, faptul de a fi greu accesibil și dacă n-ar fi existat, În vârful unui pisc stâncos, un platou Îndeajuns de larg ca să cuprindă un oraș sau măcar un sat mai mare. În vremea Asasinilor, se ajungea acolo printr-un tunel strâmt, situat la răsărit, tunel care dădea spre fortăreața de jos, cu străzi Încâlcite, cu căsuțe de lut aflate la adăpostul zidurilor; traversând meydane-ul, piața mare, locul unde se aduna comunitatea Întreagă, se ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se găsea la capătul lui. Singura ei fereastră dădea spre o prăpastie. Fortăreață În fortăreață. Prin uciderile spectaculoase pe care le-a poruncit, prin legendele care s-au țesut În jurul lui, al sectei și al castelului său, Marele Maestru al Asasinilor a terorizat vreme Îndelungată Răsăritul și Apusul. În fiecare cetate musulmană, au căzut Înalți demnitari; cruciații au avut de jelit două sau trei victime de prim rang. Dar, și alta se uită prea adesea, teroarea și-a Început domnia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mult; rosteau formule bizare de binecuvântare. El avea prenumele de Hasan, asemenea lui Sabbah, dar la apropierea lui era murmurat deja un alt nume: „Mântuitorul! Cel pe care-l așteptăm dintotdeauna!” Nu exista decât o temere: ca vechea gardă a Asasinilor, care-i cunoștea sentimentele și care-l auzise deja Înfierând asprimea din jur, să nu facă totul spre a-l Împiedica să ajungă la putere. În fond, tatăl său Încerca să-i impună tăcere, acuzându-l până și de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
discearnă adevărul. Oare la cererea Mântuitorului bibliotecarii din Alamut reluară, din tată În fiu, cronica manuscrisului din punctul În care o lăsase Vartan? În orice caz, prin acea unică sursă cunoaștem influența postumă a lui Khayyam asupra metamorfozei suferite de Asasini. Relatarea evenimentelor, concisă, dar de neînlocuit, se continuă, astfel, vreme de aproape un secol, Înainte de a cunoaște o nouă Întrerupere brutală. Odată cu invaziile mongole. Primul val, condus de Ginghis Han, a reprezentat, fără Îndoială, flagelul cel mai devastator care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi mai puțin sângeros, dar mai extins. Cum să nu Înțelegi teroarea contemporanilor când știi că trupele mongole au putut atunci, la un interval de câteva luni, să devasteze Bagdadul, Damascul, orașul Cracovia din Polonia și provincia chineză Sichuan! Fortăreața Asasinilor hotărî atunci să se predea, le ținuse piept atâtor invadatori vreme de șaptezeci de ani! Prințul Hulagu, nepot al lui Ginghis Han, veni el Însuși să admire acea minune de construcție militară; legenda spune că acolo a găsit provizii păstrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Și, până la Teheran, face vânt cu evantaiul cadavrului așezat pe locul din spate, ca și cum ar fi continuat să respire. Între timp, Îi dă de știre prințului moștenitor să vină de la Tabriz, unde e guvernator. La sanctuar, soțiile Șahului tabără asupra asasinului, care Îl insultă și-l acoperă de lovituri, mulțimea Îi smulge veșmintele, e gata să fie sfâșiat În bucăți când colonelul Kassakovski, comandant al brigăzii căzăcești, intervine ca să-l salveze. Sau, mai degrabă, ca să-l supună unui prim interogatoriu. Lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
s-a adus ceai negru, mi s-au răsucit țigări, s-a Înfiripat o conversație. Câteva fraze tărăgănate În persană, câteva cuvinte În franceză, mi s-a explicat cui Îmi datoram salvarea. Umblase zvonul prin cartier că un complice al asasinului șahului se găsea În hotelul străinilor. Văzându-mă fugind, Înțeleseseră că eu eram eroicul vinovat, voiseră să mă protejeze. Motivele gestului? Soțul și tatăl lor fusese executat cu cincisprezece ani În urmă, acuzat pe nedrept că ar fi aparținut unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
n-ar fi fost deloc greu să se afle cum ați ajuns acolo. Chiar dacă am o oarecare influență, prin apartenența mea la familia kadjară, nu pot, totuși, să mă folosesc de ea pentru a-l proteja pe presupusul complice al asasinului șahului. Aș fi fost pusă În Încurcătură, de la mine s-ar fi ajuns la curajoasele femei care v-au primit. Iar legația dumneavoastră n-ar fi fost deloc Încântată să trebuiască să protejeze un om acuzat de o asemenea nelegiuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ridică din nou. Glasul lui mi se păru mai senin, iar judecata mai limpede. — Frazele pe care le-am citit Îi aparțin, Într-adevăr, lui Mirza Reza. Până acum, aveam Încă Îndoieli. Nu mai am, cu siguranță că el e asasinul. Și a crezut, probabil, că acționează ca să mă răzbune. A crezut, poate, că mi se supune. Dar, contrar față de ceea ce susține, eu nu i-am dat niciodată ordinul de a ucide. Atunci când a venit la Istanbul ca să-mi Înfățișeze cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu crezi că, eliminând un om, Îți poți câștiga libertatea. Trebuie să Îndrăznești să scuturi povara tradițiilor seculare”. Păstrați o copie, traduceți-o pentru Henri Rochefort, L’Intransigeant este singurul ziar care-mi mai clamează nevinovăția, celelalte mă tratează de asasin. Toată lumea-mi dorește moartea. Să fie liniștiți, am cancer, un cancer al maxilarului! Ca de fiecare dată când avea slăbiciunea de a se plânge, se răscumpără imediat printr-un râs fals nepăsător și o glumă doctă. — Cancer, cancer, cancer, repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
povestea lui Khayyam, a lui Djahane și a celor trei prieteni. Urmau, cam pe câte treizeci de pagini fiecare, cronicile bibliotecarilor de la Alamut, tată, fiu și nepot, care povesteau neobișnuitul destin al Manuscrisului după răpirea lui de la Merv, influența asupra Asasinilor și istoria prescurtată a acestora până la năvălirea mongolă. Șirin Îmi citi ultimele rânduri, al căror scris Îl descifrai cu greu: „A trebuit să fug din Alamut În ajunul nimicirii sale, spre Kirman, ținutul meu de baștină, luând cu mine manuscrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
timp? Un lung somn, spuse Șirin. O nesfârșită siestă orientală. Apoi o trezire bruscă În brațele acelui nebun de Mirza Reza. Nu era oare din Kirman, ca și bibliotecarii de la Alamut? Ai fi poate mirat să-i descoperi un strămoș Asasin? Se dusese să se așeze pe un taburet În fața oglinzii ovale, cu un pieptene În mână. Aș fi rămas ceasuri În șir urmărindu-i mișcările grațioase ale brațului gol, dar mă readuse la prozaica realitate: — Ar trebui să te pregătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Afacerilor Externe, cerând ca ucigașii, supuși ai țarului, să-i fie remiși fără Întârziere. La Teheran, toată lumea Înțelesese că acel act reprezenta răspunsul Sankt-Petersburgului la votul Parlamentului, dar autoritățile au preferat să cedeze, ca să nu Învenineze raporturile cu puternicul vecin. Asasinii au fost, așadar, conduși la legație, apoi la graniță; de Îndată ce au trecut-o, erau liberi. În semn de protest, bazarul Își Închise porțile, „fiii lui Adam” Îndemnară la boicotarea mărfurilor rusești; au fost chiar semnalate acte de răzbunare Împotriva supușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prințului „Lumina Sultanatului” le-a scris țarului și țarinei ca să le ceară protecția, care i-a fost, cu generozitate, acordată. Americanului nu-i venea să-și creadă urechilor: ca străinii, spuse el, să dispună În Persia de privilegiul impunității, ca asasinii ministrului persan să nu poată fi judecați pentru că sunt supuși ai țarului este nedrept, dar reprezintă o regulă stabilită, greu de modificat; dar ca persanii să-și pună, de azi pe mâine, proprietățile sub protecția unui monarh străin, ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Alep Damasc Ierusalim Medina Mecca Batumi Baku Mossul Bagdad Basra Tabriz Alamut Kazvin Enzeli Kom Teheran (Rey) Kashan Isfahan Yazd Șiraz Kirman Nishapur Meșed Buhara Samarkand Herat Balkh Kabul Kașgar Cuprins Cartea Întâi: Poeți și amanți Cartea a doua: Paradisul Asasinilor Cartea a treia: Sfârșitul mileniului Cartea a patra: Un poet pe mare 1 Traducerea majorității rubaiatelor prezente În textul cărții a fost preluată după tălmăcirea din limba persană datorată lui Gheorghe Iorga, Un arian În umbra moscheii. Omar Khayyam - Rubaiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca pasta de roșii de pe raftul de șase metri, sub care zăcea trădătorul din visul meu. Dacă roșeața din obrajii cuiva ar putea ucide, iubitul conducător și-ar fi dat ultima suflare, cumplit și definitiv, iar tata ar fi devenit asasin, ca și mine în vis. Și când te gândești că problema cu Telejurnalul s-ar fi putut rezolva foarte simplu. Ar fi fost de ajuns s-o trimitem pe mama la elvețieni. Folosind fraza ei preferată, „Nu trebuie să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]