1,274 matches
-
chiar la cel mai înalt nivel de partid și de stat. Fostul scriitor de curte, membru al CC al PCR, răsfățatul familiei conducătoare, invocă destăinuiri ale unor comuniști de frunte, comparși ai lui Gheorghiu-Dej, potrivit cărora acesta nu trăia deloc ascetic în lagăr; îl arată pe Hrușciov beat mort, de țuică de Văleni, scuipându-l pe Ceaușescu, menționează că în timpul războiului Emil Bodnăraș, arestat ca spion sovietic, a fost curând eliberat și „circula prin țară ca vodă prin lobodă”, nu fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
de falsuri propagandistice prin care toți cei care îi otrăviseră ultimii ani de viață încercau să se împărtășească din autentica lui glorie postumă. Cum Seniorul avea mult umor și foarte multă înțelepciune, și-a dat repede seama că stilul său ascetic, noblețea și inflexibilitatea sa nu erau sortite unei popularități mediatice, de care partidul avea atâta nevoie, așa că l-a lăsat pe Ion Rațiu să apară în prim-plan: jovial, fără inhibiții, acesta își expunea fără ezitare papionul și ușorul accent
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
politici, partidele "burgheze" care râvnesc la ciolan și urmăresc cucerirea puterii exclusiv pentru a se îmbogăți: Coposu roade osu' e o lozincă de mare succes, iar Doina Cornea o modestă profesoară de franceză de la Cluj, de o ținută cu adevărat ascetică e denunțată că ar intenționa să acapareze industrii întregi și să le ducă, nu se știe cum, în străinătate. Manifestanții pro-FSN scandează energic Noi nu ne vindem țara!, demonizând reforma economică și privatizarea, coroborând tema egalitară cu cea naționalistă Jos
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
trebui să fie aceste personaje feminine nu mai sunt întru-totul credibile în puritatea lor, pentru că se pune întrebarea firească de ce aceste femei, care reprezintă virtuți creștine, spun povestiri despre iubiri adulterine. „Nimfele lui Giovanni Boccaccio nu sunt deloc sfinte fecioare ascetice medievale, ci, dimpotrivă, niște tinere vesele, vioaie, care încearcă, cu toate mijloacele să-i poarte spre ispită pe tinerii păstori florentini. Această narațiune, care caută să se găsească sub semnul mântuirii, al salvării sufletului, zugrăvește, într-o manieră foarte senzuală
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la Viena. În cartea sa consacrată îndeosebi acestei perioade din viața lui Wittgenstein, Bartley explică ostilitatea multor locuitori din satele de munte, în care Wittgenstein a fost învățător între 1920 și 1926, în felul următor: „În ciuda modului său de viață ascetic, Wittgenstein era socotit mai departe bogat; era considerat socialist; se știa că nu era un catolic; el apăra metode de educație progresiste, elaborase o scriere pozitivistă (cel puțin așa era perceput Tractatus-ul în acea vreme de cei mai mulți dintre cei puțini
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Rabelais, în Mănăstirea din Theleme pe frontispiciul căreia stă scris ” fă tot ce vrei”. Așadar idealul Renașterii este libertatea față de autoritățile tradiționale, libertatea în știință, în artă, în viața morală, dezvoltarea omului întreg, ca suflet și corp, împotriva idealului medieval ascetic, care dezvolta numai spiritul și mortifica trupul. Viața pământească începe a fi prețuită în sine, ca un bun, ca o valoare intrinsecă, nu ca o pregătire pentru viața de dincolo, scriitorul râvnește gloria pământească, nu mântuirea veșnică a sufletului. Omul
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
la Viena. În cartea sa consacrată îndeosebi acestei perioade din viața lui Wittgenstein, Bartley explică ostilitatea multor locuitori din satele de munte, în care Wittgenstein a fost învățător între 1920 și 1926, în felul următor: „În ciuda modului său de viață ascetic, Wittgenstein era socotit mai departe bogat; era considerat socialist; se știa că nu era un catolic; el apăra metode de educație progresiste, elaborase o scriere pozitivistă (cel puțin așa era perceput Tractatus-ul în acea vreme de cei mai mulți dintre cei puțini
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fiind puse În opoziție consecințele favorabile ale activităților În care oamenii sunt ghidați de interese cu calamitățile care apar atunci când oamenii Își dau frâu liber pasiunilor” (p. 51). Mult mai târziu, Weber consideră urmărirea sistematică a Îmbogățirii drept o componentă ascetică a eticii protestante. Traiectul ideatic prezentat de Hirschman se Încheie cu percepția contemporană a ambivalenței intereselor, Începând cu critica romantică a ordinii burgheze și continuând cu teoria marxistă a alienării care deopotrivă chestionează „inocența și blândețea” Înclinației de Înavuțire. Ideea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mascarada lui Petain-Laval sub privirile germanilor - e prea puțin pentru mine. Sigur, moartea violentă ar fi o bună purificare ori o sublimare. Dar pretextele pentru asta ar fi total sordide, și moartea ar semăna atât de puțin cu Încoronarea relativ ascetică și mistică pe care sunt pe cale s-o Întrezăresc În studiile mele religioase. Ultimii doi ani În care Drieu la Rochelle scrie jurnal abundă În mărturisiri pline de violență. El nu se sinucide pentru că, aflat Într-un moment de criză
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
s-au dezvoltat mai apoi celelalte forme de viață consacrată. Prin «gimnastică», papa Francisc nu se referă la altceva decât la asceză, adică la lupta spirituală. Iarăși, povețele papei Francisc ne ajută să corectăm în sens evanghelic însăși tradiția noastră ascetică, care nu trebuie să cadă pradă fascinației unei mistici destrupate și elitare, ci trebuie să se fortifice în creuzetul unei întrupări asumate pe plan existențial și moral. «Realitatea depășește ideea. Acest principiu are de-a face cu întruparea Cuvântului și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Lumea s-a schimbat și continuă să se schimbe, nu doar în văzul nostru, în fața noastră... ci și înlăuntrul nostru, probabil într-un mod mult mai dramatic. Așadar, ne schimbăm și noi, deși ne place să folosim cuvintele, metaforele, formele ascetice și avânturile mistice ale unei lumi pe care o iubim realmente și la care suntem oarecum siliți să recunoaștem că nu mai aparținem, cu toate că ne-am dori tocmai contrarul. Dacă este adevărat că trebuie să luptăm și să perseverăm «până la
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
zel, prigonitor al Bisericii, iar în ce privește justificarea care vine din Lege, fără cusur» (Fil 3,5-6). Nu de puține ori se întâmplă să vedem consacrați «fără de cusur», spre edificarea tuturora. O astfel de mărturie, însă, nu este suficientă atât timp cât truda ascetică nu este însoțită de harul unei robuste conștientizări a harului. Profeția călită este rodul unei traversări necesare - precum aceea experimentată de Ilie de la muntele Carmelului spre teofania Horebului - de la dorința inițială de perfecțiune, la rădăcina căreia se cuibărește mereu o
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
diversitate și nu doar printr-o tolerare a diferențelor. Este valid înlăuntrul tuturor formelor de viață consacrată, acolo unde comuniunea se bazează pe comunitate. Viața comună, cu ale sale mijloace, asigură criteriile de discernământ și formarea persoanei, printr-un proces ascetic de eliberare de pasiunile care înclină spre egoism, permițând construirea neîncetată a unor punți de comuniune, printr-o ascultare umilă, fără a fi vreodată țel, ci doar calea prin care fiecare să-și poată trăi propria identitate și vocație în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
volum Teatru. După 1944 semnătura lui V. (care își va oficializa numele de scriitor în 1950) nu mai poate fi întâlnită două decenii în publicații sau pe vreo carte. După moartea soției, în 1946, V. se refugiază într-o existență ascetică, lipsită de comodități elementare. Se dedică meditației și scrisului. Frecventează gruparea spirituală Rugul Aprins de la mănăstirea bucureșteană Antim, inițiată de Sandu Tudor, în jurul căreia se vor strânge numeroși intelectuali ai vremii. Interzisă în cele din urmă, după destrămarea grupului va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
sale lumești, dispuși pe două rânduri despărțite de linie orizontală, 1888 / 1951 (fig. 29av). Imaginea medalistică realizată după macheta sculptorului Maximillian Fetița ne duce cu gândul la o caracterizare făcută de diaconul Cristinel Farcaș „Statura sa înaltă și slabă, fața ascetică, chipul nobil și binevoitor, expresia clară a feței, privirea lui sfredelitoare și, mai ales, nevinovăția vieții, toate acestea au făcut să fie prețuit peste tot ca un preot catolic autentic”. Pe revers (fig. 29rv), conform uzanțelor, este emblema episcopului dr.
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Lucian Blaga își spiritualizează virgilianismul, dîndu-i direcție ortodoxă. Acum poeziile sunt străbătute de nostalgie, de temerea morții, și elementele agreste se sanctifică. Reptila devine "șarpele binelui", grădinile sunt ale "Omului", plugul ară împins de arhangheli, flora și fauna se fac ascetice, simbolice, dobitoacele au "ochi cuminți", țapii lubrici sunt înlocuiți prin melancolicii cerbi, câmpul face loc pădurii. Fauna aleargă rănită de melancolii: Mistuiți de răni lăuntrice ne trecem prin veac, Din când în când ne mai ridicăm ochii spre zăvoaiele raiului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sale lumești, dispuși pe două rânduri despărțite de linie orizontală, 1888 / 1951 (fig. 29av). Imaginea medalistica realizată după machetă sculptorului Maximillian Fetiță ne duce cu gândul la o caracterizare făcută de diaconul Cristinel Farcaș „Statura să înaltă și slabă, fata ascetica, chipul nobil și binevoitor, expresia clară a feței, privirea lui sfredelitoare și, mai ales, nevinovăția vieții, toate acestea au făcut să fie prețuit peste tot că un preot catolic autentic”{\cîte 40}. Pe revers (fig. 29rv), conform uzanțelor, este emblemă
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
cât și plăcerile trupești, inclusiv sexul. De asemenea, refuzau dogma Întrupării și îl considerau pe Christos drept un înger cu formă trupească. Perfecțiunea se atingea doar prin renunțarea la lucrurile lumești și prin părăsirea trupului către viața spirituală prin intermediul practicilor ascetice și a austerității. Dar, cum acest ideal îi depășea pe marea majoritate a oamenilor, albigenzii s-au împărțit în două categorii: "desăvârșiții" care puteau obține "consolamentum" (botezul Sf. Duh prin punerea mâinilor) în această viață și, "credincioșii" care puteau duce
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
limitată" de către cititorul însuși. 3.2.3.5. Scriitura ca pluralitate a vocilor Roland Barthes par Roland Barthes continuă, subiacent, unele teze din Gradul zero al scriiturii, imprimându-le un caracter mai tranșant. Astfel, scriitura apare ca "o desfătare seacă, ascetică, fără efuziuni"286, excluzând posibilitatea exprimării. Creativitatea, emoția sau vraja sunt sortite unei fixări pe care Barthes o contestă, în special pentru un limbaj de tip poetic. În același timp, scriitura este definită printr-o relație de contradicție cu termenul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în sens simbolic); • crearea unei opere de artă, seducția fiind considerată drept una dintre Artele Frumoase; • operație a unei trăsături de spirit, alcătuind un tip de "economie spirituală" care este echivalentul schimbului aluziv și ceremonial al unui secret; • o formă ascetică de probă spirituală, dar și pedagogică, un fel de "maieutică" erotică și ironică în același timp; • formă de duel, agon, joc războinic 522. 6.2.3. Etapa politică a seducției. Seducția ca practică Stadiul politic nu mai mizează pe o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ca de exemplu mănăstirea San Verecondo sau Bologna (Toma din Split); sau pentru că ajutau la trasarea unui anumit fel de spiritualitate ce urma să fie propus, făcând din Sfânt (sau din alți frați, ca Leon), un maestru de etică și ascetică; sau, în cele din urmă, deoarece ofereau o imagine diferită de cea întâlnită în legenda oficială a lui Bonaventura, dacă nu chiar în contrast cu aceasta. Aceste ultime două tipuri de mărturii sunt de-a dreptul cele franciscane, culese nu numai din
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
A. Scrisoarea de la Genova din octombrie 1216 Iacob din Vitry, sau din Vitriaco, după numele orașului său natal, Vitry-sur-Seine, a studiat la Universitatea din Paris, unde a fost atras de spiritualitatea misticei belgiene Maria d’Oignies, ce a inițiat mișcarea ascetică și reformistă a „beghinelor” în Țările de Jos, în nordul Franței și în Renania. Paroh de Argenteuil, a intrat ulterior printre canonicii regulari de la Oignies (Dieceza de Namur), unde a fost directorul spiritual al Mariei de Oignies, iar după moartea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pe 8 septembrie 1221; așa se poate deduce din Prolog. În această operă, autorul prezintă situația religioasă a epocii respective. După ce a enumerat cauzele și episoadele decăderii practicilor creștine, trece în revistă forțele și mișcările reformatoare ce aveau o practică ascetică intensă, reprezentate mai ales de diferitele tipuri de ordine monastice și institute regulare contemporane. Capitolul 32 este dedicat descrierii trăirii evanghelice a franciscanilor. El dă dovadă de o bună cunoaștere a „Regulii neconfirmate” și a legislației primare. Foarte importante sunt
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
PACETTI, în Petrus Iohannes Olivi. Quaestiones quatuor de Domina, Quaracchi 1954, p. 37, nr. 1. Să se vadă și textul original latin mai corect editat de M.-H. VICAIRE, La presenza di S. Domenico al capitolo della Porziuncola, «Rivista di ascetica e mistica» 3 (1978), 93-94, care semnalează și Cod. 52 din Biblioteca Comunală din Assisi și codicele Vatican Ottob. Lat. 3302. Spre confirmarea acestora, voi relata ceea ce eu însumi am ascultat de la un părinte foarte sfânt și venerabil, demn de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
față de aspectele practice ale existenței, cu etica subiacentă a refuzului și non-participării la viața socială, camuflează, în cazul de față (e vorba de psihologia artistului), ambiția afirmării individuale în plan pur spiritual prin capitalizarea unei puteri simbolice, activate de principiul ascetic. Drept urmare, nici cea mai pesimistă "filosofie" (shopenhauerianismul, de pildă) nu va reuși să anihileze cu totul "voința de putere (expresie a individualității)" pentru că "imperialismul e adevăratul principiu al personalității omenești". Ca atare, sentimentul morții și aspirația ataraxică se regăsesc atât
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]