2,868 matches
-
să analizăm din nou incidentul, eliminând termenii tehnici, revenind pe tărâmul oamenilor de rând, decât să ne pierdem în labirintul înțelesurilor. Kawai: Datorită comportamentului dumneavoastră, domnule Murakami, au apărut atâtea dezvăluiri. Am citit cartea și am înțeles perfect. Dumneavoastră erați ascultătorul. Nu ați ieșit deloc în față, dar acele dezvăluiri au ieșit la suprafață tocmai pentru faptul că dumneavoastră ascultați. Un fața unui om obișnuit victimele nu s-ar fi manifestat așa. Sunt sigur de asta. Murakami: Mai concret spus, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
orice femeie ușurică, când i se pare că găsește un bărbat mai bun. Îndată ce s-a convins că se înșală, s-a întors. Ai prea multă complezență pentru dînsa." Dar eu, dacă povestesc numai pe fragmente, ca să nu încerc răbdarea ascultătorului, sau pentru că nu-mi aduc aminte în momentul acesta de toate, am sufletul însă format de întreg trecutul din fiecare clipă. Și cu Ioana nici o clipă n-a putut fi banală. Astfel, clar văd că, cunoscând aces-te note, nimeni n-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
capete se aplecară, dar nimeni nu-i răspunse. Apoi reluă: — Ei bine, v-o spun eu: mânia divină e cea care vă lovește acum și, dacă se întâmplă așa, e din cauza păcatelor voastre. Cu pași înceți, începu să treacă pe dinaintea ascultătorilor săi adunați în cerc, privindu-i în față pe fiecare în parte. Nici unul nu reuși să-i susțină privirea. — V-ați tăvălit până ieri prin noroiul viciilor voastre, ați petrecut, ați furat, v-ați dedat la plăceri, ați omorât, ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ridicând ironic din sprâncene. Divicone reluă energic: — Numai când nu aveam încotro! Eudoxiu nu era un vărsător de sânge, ci un răzbunător al celor asupriți. De altfel, mulți dintre cei care îl urmează sunt creștini devotați. Văzând zâmbetele ironice ale ascultătorilor, se înfierbântă: — Da, așa e, vă spun. Dacă ați ști pe câți i-am botezat eu! N-aveți idee câtă credință și câtă sete de dreptate se găsește la oamenii aceia. Singurul lor păcat, dacă se poate numi așa, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aliații lor, cu mai multe amănunte decât cele istorisite în fața lui Flavius Etius. înfierbântat de cele ce istorisea, făcea mereu câțiva pași, ba încoace, ba încolo. Sebastianus fu izbit de elocvența sa și constată că ea părea să atingă inima ascultătorilor săi, pe ale căror chipuri se putea lesne citi o emoție tot mai mare: povesti despre ostaticii masacrați în Tungria, despre copilele pe care turingienii, după ce le violaseră, le spintecaseră, legându-le de doi cai ce alergau în direcții opuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai departe felurite intervenții ce se băteau cap în cap, adesea incoerente, sau simple acuzații fără temei, înainte de a-l vedea ridicându-se și luând cuvântul. Din câțiva pași, bagaudul veni în fața faunului și imediat liniștea se lăsă asupra masei ascultătorilor. — Nu știu, începu el, câți dintre noi s-au interesat cu adevărat de propunerile lui Flavius Etius. în ceea ce mă privește, nu am intenția să o fac nici pe soldatul, nici pe colonul. Eu, dacă e să o spun, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mică provizie de arme, un cuptor cu horn îambele se găseau la nivelul de josă și o latrină. Așadar, nu trebuia să cedeze în fața fricii, ci să se organizeze și să pregătească să reziste. își încheie cuvântul, îndemnându-i pe ascultători să-și desemneze capi care să facă o socoteală și să-i organizeze pe cei dispuși să ia arme. De îndată, se încinseră între cei prezenți zeci de consilii mici și animate, în care vocile celor mai hotărâți se ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nimic, se asocie diagnosticului pus de doctor, alergie. Mâncând cu poftă, făcuse „Alergie”, care se declanșase mai violent, depășind cu mult simptomele normale binecunoscute!! Radio București anunță, la al cincilea semnal va fi ora trei. Și acum vă rugăm, dragi ascultători să recepționați un buletin de știri... Lăsă radioul mai Încet, continuând să se gândescă la zilele ce vor urma, mai cu seamă la București unde avea o sumedenie de prieteni și care În mod sigur Îl uitase. Încercă să nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unde religiile au diferite forme de terorizare, de crime săvârșite, de ritualuri besmetice, in timp ce unii schizofrenici Teologi,Oratori, Dascăli, Clerici, Pastori ori Predicatori și cine mai poate ști ce altă denumire a fost atribuită unor șantajiști ce incită ascultătorii la fanatism În numele unor religii inventate ce activează și În prezent În plină civilizație, sfidând dreptul la viață a celor din zona lor de influență, numărul sacrificaților depășește orice imaginție...!! De acea cu riscul de a mă repeta rostesc următoarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ceva de ani, fără multă treabă. Trebuie să fii ciufut să insiști că ai dreptate. A avea dreptate e În general o chestiune care ține de explicații. Omul intelectual a devenit o făptură a explicațiilor. Tații copiilor, soții soțiilor, lectorii ascultătorilor, experții profanilor, colegii colegilor, doctorii pacienților, omul sufletului său, explică. Rădăcina lucrului ăstuia, cauza ăstuilalt, sursa evenimentelor, istoria, structura, motivele. De cele mai multe ori, intră pe-o ureche, iese pe cealaltă. Sufletul vrea ce vrea. Are cunoașterea sa naturală. Șade nefericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în Transilvania. Pe atunci nu am înțeles ce mascaradă a fost acest vot. Eh, uneori o pățesc. Francezii sunt absolut intoleranți când greșești în limba lor. Te-ar strivi. În vara lui 2004 am făcut o emisiune în direct cu ascultătorii, la Chișinău. Cei mai mulți m-au întrebat dacă mai e vreo speranță să revină comunismul. Majoritatea erau bunici ale unor copii de care se ocupă fiindcă mamele sunt plecate să muncească în Vest ca menajere, culegătoare sau prostituate. Ele trimit bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
înșelătoare învieri. Se iscau în acest răstimp după-amiezi în care mă retrăgeam în compania doamnei Pavel și atunci - așa cum nu se întâmplase nicicând înainte - găsea în mine pe cel mai docil, dar cu timpul și cel mai devotat și uimit ascultător al povestirilor ei, deoarece abia în acele după-amiezi și înserări, darul ce-l avea al confabulării, atât încât să-mi anime uimirea, îmi deveniseră vizibile mult mai mult ca înainte plăsmuirile (cuvânt reconstituit de editor) levantine, deschidere spre împărățiile vorbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mâinile la turban spre a și-l potrivi mai bine și își îndreptă privirea spre plafonul împodobit cu arabescuri. „Vizirul al-Mulih este un om renumit pentru inteligența și îndemânarea sa, iar atunci când dorește să le vâre în cap o idee ascultătorilor săi, izbutește cu ușurință. A vrut să ne transmită un mesaj, ne-a pregătit mințile ca să-l primim, iar apoi a tăcut, căci nu vrea să ne întindă cu mâna sa cupa amară pe care ne cere s-o bem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ori în secțiune verticală) și cu zidurile goale sau sub bolțile eliptice ale unor poduri se pro-duce o reflexie de mare efect, creându-se zone în care sunetul este mult amplificat iar altele în care nu se aude deloc. Astfel , ascultătorul 1 , care stă în unul din focarele elipsei, aude mult amplificate cuvintele pronunțate în șoaptă de vorbitorul 2, aflat în celălalt focar. În schimb, persoana 3 dintre focare nu aude nimic, dacă sala este destul de mare. Un fenomen acustic vestit
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
că mi-o pusesem cu el... cu ea. Iisuse, ce lupte-au mai fost! Te-ar fi rupt în două, pă puțin, domnule De-Două-Ori. — Voi încerca totul... a început blând Vânătorul. — De două ori, a behăit Cale-Bătută Peckenpaw, acoperind vocile ascultătorilor săi. Mda. în fine. Era o plăcere să-l urmărești. Ca și când ai fi fost pe urmele unei femei nărăvașe, care trebuie îmblânzită. Mă gândeam cum ar reacționa o femeie ori de câte ori îi vedeam urma piciorului lângă vreun izvor. Era vreo cacealma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vârstă de 19 ani la care el, elevul Popescu, s-a tot gândit În timp ce venea Încoace. Vocea subțiată caraghios revine imediat după paranteză, reclamându-i pe cei doi frați bătăuși tatălui lor. Acum vocea povestitorului se Îngroașă și devine fonfăită. Ascultătorii izbucnesc În râs. Probabil tot pentru a demonstra că au recunoscut personajul reintrat În scenă sau pentru că Într-adevăr imitația are ceva comic În ea. A cita pe cineva mot-à-mot, mai ales când nu crezi sau nu ai respect pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Popescu tresări la auzul numelui satului din care plecase cu o zi Înainte. Ar fi putut spune că pe respectivul nebun Îl și cunoscuse. În orice caz, mai auzise câte ceva despre el. Iată cum, un singur element era suficient pentru ca ascultătorul să fie captat de o altă poveste decât cea de care interesul său este legat direct. Tânărul neras și cu bască simți că i-a surprins pe ceilalți și se grăbi să continue. „Când eram pă Salvare, l-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de a-și imagina cadrul povestirii În următorii ei pași era mai greu. Ruperea lui, atunci, acum 40 de ani sau câți vor fi fost, de o etapă a vieții lui, se făcea, parcă, mai ușor decât ruperea noastră, a ascultătorilor, de un fragment din poveste. Și totuși el, sau ceva mai puternic decât el, ne surprinde din nou: „N-am apucat să ajung prea departe că m-a dat În urmărire prin toate posturile de jandarmi și În noiembrie ’39
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
spate. Mai trebuia luată În calcul și căldura care ar fi putut deforma puțin șinele. Pe măsură ce povestea se complica cu toate aceste date tehnice, Subalternul mai adăuga și câte un „și atunci“ rostit pe un ton mai Înalt. Cei trei ascultători trebuiau menținuți sub o presiune constantă. În fine, pe scurt, cumnatul mecanic primise ordin să se grăbească puțin pentru a face loc unui accelerat sau rapid care venea dinspre Timișoara și, la baza pantei, acolo unde Începea curba aia ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
al lui pe care l-a ascultat tot timpul cu gura căscată. E ceva să ai curajul nerușinat de a gândi și vorbi așa ca el! Subalternul, Însă, pe cât de exersat pare el În arta de a-i ține pe ascultători sub teroarea lui retorică, nu observă că directorul Își schimbă poziția față de el. Continua să povestească ce-a făcut el pe front, În Ardeal, În Ungaria și În munții Tatra. Povestirile sunt Însă din ce În ce mai confecționate și mai greu de crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să se odihnească. Se execută totuși, mai către prânz, curățirea roților de la cuptoare și spălarea lor cu apă din fluviu. G.P., zis Bobocică, are timp să scrie și două cărți poștale acasă. Una nevestei și alta lui nea Gheorghe Buldulea. Ascultătorii lui se privesc deodată. A, da, cei mai În vârstă Își amintesc de moș Gheorghe Buldulea, dar cei tineri nu prea. apoi am cârpit cămașa, era aproape distrusă și strigam cu grai tare: unde ești nevastă să mă vezi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Eden și Mollet ar putea să spună că „... și invers!“. Suntem din nou pe șantierul de lângă școala din G. Au trecut chiar câteva luni, s-au Înălțat câteva ziduri, iar una dintre construcții deja se căpriorește. E sfârșitul iernii. Printre ascultătorii constanți ai maratonistului povestitor mă număr și eu Împreună cu câțiva copii din clasele mari. Mă Întreb, și e greu să-mi răspund, ce gânduri avea caporalul G.P. când se ducea, În plin război, până la bazarul din orașul În care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dar mă gândeam că și eu aș putea să Încerc să pun În curte câteva tufe dacă am norocu’ să mă Întorc. uite că nici până azi n-am apucat s-o plantez să văd dacă se prinde sau nu. Ascultătorul unor asemenea povești nu poate să nu se Întrebe de rostul tonului neutru pe care sunt ele debitate. Se poate observa chiar un fel de indiferență a celui care povestește față de ceea ce noi numim război. Explicația pare a fi una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
responsabili de destinele noastre, de cel al neamului românesc, Biserica, (cu indulgență, nu toți) ocolesc cu grijă pătimirea noastră, punând mai presus preocupările cele pământești înaintea celor dumnezeiești. Ruga lor, formal și fugitivă, nu mai aprinde lumina însuflețită și simțirea ascultătorului. Nu mai aprinde tremurul de altădată din drama blândului Nazarinean, biciuit și țintuit pe cruce pentru eliberarea din moartea veșnică a omului. Banul, în zilele noastre, stăpânește interesul general. Românul, încovoiat de lipsuri, se bălăcește în propriile sale păcate și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
era unul oarecare. Nu era străin de treburile bandei de hoți, mai ales că în scurtă vreme ajunsese să strângă o avere peste măsură de mare. ― Da’ se poate să nu facă avere un hangiu? - a întrebat unul din mijlocul ascultătorilor. ― Face avere, nu-i vorbă, dar acesta, pentru tăcerea lui față de potere și pentru ajutorul dat lotrilor în caz de nevoie, sigur era răsplătit din plin de șeful bandei... ― Așa da! - a apreciat unul din cei de față. ― Să mergem
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]