41,209 matches
-
2014. Și mână-mi iar turma de vise spre șesuri. Cât muze din mine sorb ultimul ceai Să caut cuvântului noi înțelesuri. Mai cântă-mi cu sete din fluier și nai Și strânge-mă-n brațele tale, o mie. Lumina ascunsă-n fântâni să mi-o dai Din firul ei magic să țes veșnicie. Mai cântă-mi cu sete din fluier și nai Să nu simt cum toamna în mine coboară. Mai picură-mi soarele-n suflet cât stai; Nu știu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
din fluier și naiși mână-mi iar turma de vise spre șesuri.Cât muze din mine sorb ultimul ceaiSă caut cuvântului noi înțelesuri.Mai cântă-mi cu sete din fluier și naiși strânge-mă-n brațele tale, o mie. Lumina ascunsă-n fântâni să mi-o daiDin firul ei magic să țes veșnicie.Mai cântă-mi cu sete din fluier și naiSă nu simt cum toamna în mine coboară.Mai picură-mi soarele-n suflet cât stai;Nu știu de n-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
cu plăcere. Nu știm să ne oprim! Când suntem strâmtorați strecurăm ultima picătură? Poezia nu trebuie să dispară! FĂRĂ NUME O iubire fără nume! - așa o vom numi, ca o rugăciune, din centru spre margine, asemeni cercurilor din ape ce-ascund tainele vieții, fiecare cerc își are cifrul său. Vom trăi și ne vom topi, am visul în ochi și ochii pe tine, spune-mi ce să aleg?- m-ai întrebat. Dreptul la iubire este dreptul nostru la libertate. M-ai
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
Bezea Publicat în: Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Târziu de noi s-a scurs pe-obraji de clipe, făclii din doru-ți m-au ars lăcrimând, legat-am răni din suflet să nu țipe, când te-ascundeai prin noapte sub un gând! Târziu de noi s-a scurs hrănind himere, rănind cuvinte din tăceri de flori, umbre de șoapte îmi zâmbeau stinghere, prin ghimpi de vis când infloreai în zori! Târziu de noi s-a scurs sub
TÂRZIU DE NOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380819_a_382148]
-
prefaceri zadarnic încearcă, în '72, cînd apare cartea, la Minerva, să le vîndă de semne bune. Scotocitor prin cartiere vechi și prin mahalale nelipsite de suculentă cochetărie, cel ce se plimbă singur zăbovește la rîvnitele, altundeva, "crîmpeie mici de gingășie", ascunse în alcătuirea de beton. De pildă, primele zile ale lunilor de primăvară. "Ce-i un mărțișor pentru străinul de București?" Prea puțin contează (,în privința mărțișoarelor, istoria e mută, și găteala zilei de martie o poartă domnișoarele și cucoanele cu seninătatea
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
iluminate, amenajate, pot fi vizitate cu uimire pentru hornurile lor și dantelele de calcar ce atîrnă din plafoane. Am fost în Peștera Palatului Ceresc, cu o sală centrală ca un ou uriaș, și în Peștera Bățului Ascuns. În aceasta, vietnamezii ascundeau prăjini de bambus ascuțite pe care le montau la nevoie pe fundul mării ca să rupă vasele inamice cu pescaj mare. Nici o flotă dușmană nu a învins în golful Ha Long. Din păcate, americanii nu au venit pe mare, ci prin
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
avut parte de o educație religioasă în școală, iar părinții se fereau să-mi spună mai multe despre Dumnezeu și fiul său, Iisus, Sfânta Fecioară sau alți mari sfinți din calendarul nostru. Cărțile religioase din casă, mai ales Biblia, erau ascunse de teama regimului ateist-totalitar, dar evlavia se simțea în casa și familia noastră, pentru că preotul nostru, Giurumescu ne era rudă, iar nașii părinților mei erau preotul Pompiliu Popescu și preoteasa sa (dusă ulterior, în Bărăgan, pentru simplul motiv că era
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
pe noptiera sa două cărți cu coperțile și filele învechite, cam ciudate față de cărțile care circulau pe piața vremii, de autori necunoscuți mie: Spinoza și Nichifor Crainic. Le-am frunzărit, Ghiță mi le-a dat să le citesc, dar pe ascuns. N-am priceput absolut nimic, dar Ghiță nu s-a speriat de incultura mea. Îi devenisem apropiat (nu știu de ce) și zilnic, la prânz, când urma să mergem la masă, cale de patru stații de autobuz (din Panduri în Drumul
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
ce mișcă în politică. Avea însă un farmec al cinismului de participant și de martor la toate porcăriile politicii românești, care mă făcea să văd în continuare în el un mare personaj, din categoria celor interesant-negative. Brucan nu și-a ascuns trecutul, dar a făcut serioase eforturi să-l cosmetizeze, fără a ajunge însă la minciuni. Recunoștea ritos tot ceea ce i se reproșa, dar ca și cum ar fi fost agentul necesității istorice înseși. Filosofic a rămas toată viața un marxist fundamentalist, chiar dacă
Fețele lui Brucan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10264_a_11589]
-
element care întrerupe crescendo-ul. Călătoria în căutarea originilor lui Sharon o aduce pe Rose la Silent Hill - un orășel din Midwest care are, însă, toate aparențele vechilor coșmaruri americane despre o Europă a intoleranței și a pretențiilor fastuoase ce ascund Răul. Arhitectura micii așezări acum părăsite - dintr-un motiv cam obscur, legat de focurile care ard sub pămînt - este de-a dreptul maiestuoasă pentru America provincială și are un aer pe cît de istoricizant, pe atît de imprecis. Clădirile sînt
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
o povară de neostoite doruri și cumplite neputințe. Cunoșteam toate aceste și din dorul mamei mele de satul ei din ținuturile Lăpușnei. Plecase izgonită în 1944 și nu mai primise drept să se întoarcă... Mi-a mai arătat acel bătrânel, ascunsă sub staturi de fân în grajd, o veche placă de bronz care fusese așazată pe un monument ridicat cam tot pe acolo, în dreptul casei sale de acum, pe buza șoselei de pe malul românesc al Prutului. Fusese un monument înălțat de
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
o povară de neostoite doruri și cumplite neputințe. Cunoșteam toate aceste și din dorul mamei mele de satul ei din ținuturile Lăpușnei. Plecase izgonită în 1944 și nu mai primise drept să se întoarcă... Mi-a mai arătat acel bătrânel, ascunsă sub staturi de fân în grajd, o veche placă de bronz care fusese așazată pe un monument ridicat cam tot pe acolo, în dreptul casei sale de acum, pe buza șoselei de pe malul românesc al Prutului. Fusese un monument înălțat de
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
fac deopotrivă din nihilism, din fascinație și din narcisism. Uneori e la mijloc orgoliul nelimitat că m-am născut pentru a spune lucruri care, altfel, ar rămâne pe veci închise în sine. E și bucuria ascunsă de a tăia arhitecturi ascunse în idee". Mărturisindu-și cu o ardoare adolescentină (provincia ne păstrează tineri, nu-i așa?) dorința de a-și dobândi o "conștiință radicală", Mircea A. Diaconu își pune demonia la treabă. "Provincial" mai mult sau mai puțin aparent, exegetul ce
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
într-un tărîm inaccesibil. În schimb, fără nici un dram de empatie, riști să cazi în impostură. Și aici lucrurile se complică în chip nefiresc, căci neputința empatică nu numai că te silește la impostură, dar chiar te obligă să o ascunzi prin mimarea a două stări care nu numai că nu pot înlocui empatia, dar nici măcar nu o pot suplini: simpatia pe paradă sau antipatia de bravadă. Simpatia de paradă este una oportunistă: te declari partizanul unei experiențe de care nu
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
de lemn scurtează de cap balaurii nopții. Care mă ia și-acum de mână prin crâng: sunt fluturele, sunt toate culorile care bat din aripi spre tine. Sunt albina care bate cu aripa ei la poarta narciselor. Copilăria! Care se ascunde seara În brațele mele. Care țipă În somn. Pesemne coroana de spini i se arată În vis, coroana de spini Începe să se vadă... Spin cu spin - să se vadă. Copilăria! Care până la Apocalipsă mai are atât de puțin. Singurătatea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
PATRA Eu ajung, ajung, ajung acolo unde totul Îmi este pregătit. Exact așa ca Înainte. Fața de masă albă, curată, mâncarea limpede, clară. Parcă totul acum este stabil, nimic nu mai este neclar, sunt un copil, dar copilăria Îmi este ascunsă. Eu sunt Îmbrăcată În haina maturității. Eu vin parcă de departe privind la hrana care Îmi este pregătită de mult, de foarte de mult. Mă Îndrept cu nerăbdare spre ea. Chiar o iau În mână cu admirație, cu satisfacție pentru că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
esențialmente fericit. Fericit pentru că trăiește, fericit pentru că poate să respire Încă o dată și dornic să cunoască universul care Îl Înconjoară. Aceasta este starea naturală a ființei umane, extazul nașterii. Doar acest extaz ne oferă forța de a descoperi ce se ascunde În jurul nostru, doar acest extaz ne permite să ne avântăm În rezolvarea celor mai mari provocări. Avem nevoie de fericire așa cum avem nevoie de aer, pentru că În lipsa acesteia nu suntem decât cadavre. Corpul uman este animat doar de sentimentul fericirii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
pur și simplu decât să putem defini ceea ce simțim. Fericirea ne caută, Însă noi o refuzăm cu brutalitate. Dacă vom Învăța să o căutăm la rândul nostru și să o acceptăm atunci când ne inundă corpul, vom descoperi puterea care se ascunde În spatele ei. Haideți să nu mai fim scindați pe mijloc, haideți să nu ne mai Împărțim Între partea instinctuală din noi care strigă după fericire și senzații cât mai intense și partea rațională care ne șoptește să fim cumpătați. Instinctele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
opreliști... Luciul acestei lumi Rece Nu mă atrăsese niciodată Iar acum, nevoită Rătăceam printre oglinzi, Ciobul din inimă Modela realitatea Și fiecare lucru devenea opusul său. Cautam binele Și nu-l găseam În fulgerul imaginilor, Ruga sfinților Și plânsul Le ascundeam În mine Căci metalul oglinzilor Voia să le curme Într-un hohot de râs... ... Când Începuse visul? Nu mai știam Așa cum nu mai știam Nici clipa cand Începuse Să alunece În realitate. Rătăcesc dar prin lumea oglinzilor căutand ieșirea În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
a rostit, golit de sânge: qui bono? e atât de plictisit, Încât seamănă cu un director Îmbătrânit de gălăgia recreațiilor, care Îi amăgesc tâmplele... cu el nu se joacă nimeni! ce va urma? capul aplecat pe o pernă, somnul carului ascuns printre pletele viselor - voi merge din felinar În felinar, din psalm În psalm, din nor În nor, la fel ca toamna semnată pe o inimă Înțeleaptă... de-atâta dor, voi prinde ultimul tren spre Eden. de-abia atunci... Îngerii muzicanți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
a lui Z.S.Harris, amândouă constituind un foarte bun antrenament pentru abordarea matematică a limbajului. Dar pe Dv ce vă apropia de lingvistică ? Ca elev, eram pasionat de literatură, în special de poezie și de teatru. Dar această pasiune ascundea, în bună măsură, un interes pentru problemele limbajului, de exemplu eram mult mai atras de Arghezi decât de Blaga. Presupun, totuși, că înainte de limbaj și de literatură, v-a atras matematica, pe care ați ales-o ca profesie. Pasiunea pentru
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
primul rând; și totuși ați optat pentru matematică! În toamna 1944, eram încă foarte derutat. Citind anunțurile din holul de la Matematică, am fost impresionat de titluri de discipline pe care nu prea le înțelegeam, dar pe care le bănuiam a ascunde adevărate comori de spiritualitate și de imaginație: analiza infinitesimală, numere transfinite, geometrie proiectivă, teoria numerelor. Mi-am spus că interesul pentru literatură poate fi satisfăcut și fără a urma o facultate corespunzătoare, pe când a fi autodidact în matematică ar fi
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
în cărțile sale din anii '70 și '80. Tot atunci, numeroși exegeți în domeniul antropologiei culturale au pus sub lupă îformula' respectivă. Nu este vorba, desigur, de o formulă matematică, dar până la urmă s-a dovedit că intuițiile lui Lévi-Strauss ascundeau metaforic fapte matematice de o mare profunzime. În ce a constat contribuția Dv în această chestiune? În urmă cu vreo zece ani, am publicat două articole pe această temă, unul în revista "Semiotica" din SUA, altul în revista franceză de
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
și cultura generală e o diferență de cuprindere, dar științele nu pot absenta din niciuna dintre ele. Care ar fi partea matematicii în cea din urmă? Spre deosebire de alte discipline, în care relația cu lumea este directă și explicită, matematica își ascunde obiectul sub un jargon special. Legătura ei cu lumea este indirectă, ea este în bună măsură autoreferențială, deoarece construiește arhitectura spiritului uman. Se poate vedea acest lucru în matematica predată în școală? Valoarea culturală a matematicii este potențial prezentă și
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
gem, de ce? cînd nu mă tem de moarte, -/ să fug, duh zăbovit în zori, - dar unde? Cuvîntul care-i? vraja s-o dezleg/ nod gordian, obscur ca un descîntec/ păstrat în a mileniilor carte,/ iar paloșul, ce mîna mi-l ascunde,/ un fulger orb și rob din el să-mi dreg/ și să-l împlînt în soartă ca-ntr-un pîntec." Toată impetuozitatea în imagini a unui Vinea de mijloc de drum (sîntem în 1930) și sintaxa doar ușor, imperceptibil deraiată
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]