3,212 matches
-
de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 2022 din 14 iulie 2016. Insula Am descoperit o insulă în care nu iau pe nimeni doar gândurile mele se -ntâlnesc, se ciorovăiesc și uneori ies învingătoare. Ploua cu soare, ies aburi din asfalt, dar pașii recunosc urma pierdută și-o mângâie scurt voalat, în vârful degetelor, gândul de ieri s-a mutat mă gâdilă-n tălpi pe-nserat. Așa s-a scurs o viață mă privesc în oglindă complice în fiecare dimineață ea e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
complice în fiecare dimineață ea e martorul mut al răstimpului meu, pasager prin viață. Citește mai mult InsulaAm descoperit o insulăîn care nu iau pe nimenidoar gândurile mele se -ntâlnesc,se ciorovaiescși uneoriies învingătoare.Plouă cu soare,ies aburi din asfalt,dar pașii recunoscurma pierdutăsi-o mângâie scurtvoalat,în vârful degetelor,gândul de ieri s-a mutatma gâdilă-n talpipe-nserat.Asa s-a scurs o viațămă privescîn oglindă complicein fiecare dimineațăea e martorul mutal răstimpului meu,pasagerprin viața.... IV. VOI STA SUB
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
Publicat în: Ediția nr. 1617 din 05 iunie 2015 Toate Articolele Autorului CÂMPIA... Căldura a-nghițit orice urmă de zgomot Și greierele stă la umbră de troscot... Lăcuste verzi mai saltă prin mohoru-nalt Și... nu mi-e dor de al metropolei asfalt... În zbor de-albine... blând aerul vibrează... Cu galben spicul tabloul colorează... A adormit în soare câmpia-ntinsă Și, c-aș dori un loc urban, nu sunt convinsă... Străjuiesc pe drumul lung... mii de-albăstrele... Din depărtări...aud ca-n
CÂMPIA... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374602_a_375931]
-
cu zâmbetul de ieri- ciorchinele de viață strivit între un ieri și un cândva? Va mai fi vreodat-așa? Ursulețul încă se mai juca pe perna de catifea. Și frunzele de nuc, spulberate,se tot duc... Cuvinte cu parfum apar pe asfaltul unui drum spre ciupercile din deal. O,mamă...viața mea respiră un târziu... și-n toamnă mă răstorn spre albul de gheață al iernii. Sunt singură-n ascensor și-ntr-o înserare dulce, timpul toarce fir transparent de amintire, legănând
VA MAI FI VREODAT- AŞA? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373385_a_374714]
-
19 martie 2017 Toate Articolele Autorului Unde ai lăsat cămașă în care înveleam uitarea, dar glasul acela de pasăre albă care trezea stelele din marea gândului meu? Poate mai ai surâsul acela săpat pe ruinele sufletului, ce ocrotea floarea de asfalt, care creștea la barieră dintre lumile noastre. Spune-mi, ochii tăi, din care plecau tăcerile reci și lungi că două petroliere furate, ne mai așteaptă în largul frământărilor și furtunii? Recunosc că și azi am ramas lângă izvorul toamnei tale
ÎNTREBĂRI UITATE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373441_a_374770]
-
furate Daytona Beach, Florida, 8 aprilie 2004 Ploaia de vară Copiii se jucau în ploaie În ploaia unei veri fierbinți Aveau hăinuțele murdare Copii crescuți fără părinți Zâmbeau la nori, băteau din palme Și apa le curgea prin păr Târau asfaltul în picioare Ei lumii ar fi dat ocol Într-un moment de detașare Țipau-n oraș fără popor Căci era zi de sărbătoare În cinstea Sfântului Sobor În alte părți de lumi uitate Copii sărmani de foame mor Iar alte
DE ZIUA COPIILOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373460_a_374789]
-
ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Spiritual > GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - ALEXANDRA SVET - FLOAREA DIN ASFALT Autor: Gheorghe Constantin Nistoroiu Publicat în: Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016 Toate Articolele Autorului "Refuz să mă las înfrântă.” (MARIA-Regina României Mari) Alexandra Svet-Svetlana este una dintre Mlădițele creștine ale neamului nostru drag, ortodox, mustit de dascăli, poeți
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
culminând cu căderea Troiei, din tulpina celui mai mare împărat trac, precreștin Alexandru Macedon, ca sevă a bărbăției <>, a luptătorului neînfricat, iar prin cununa hristică a Adevărului, Iubirii și Libertății, descende din Mucenița Împărăteasă Alexandra (+303). Cartea Alexandrei Svet-Floarea din Asfalt, cuprinde 7 capitole, cu un Cuvânt de deschidere, urmat de un Jurnal al bucuriei și o scurtă epistolă către cititor, încheiată cu o gingașă și sensibilă postfață. Capitolul I: Manifest-Treziți-vă! Asta nu e România Noastră 29 Iunie, 2009, București. Tot
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
rodul de cais,/ Adânc te port în trupul meu și-n vis.” (Maica Teodosia Zorica Lațcu- Poezii. Ed. Sofia, București, 2000, p. 52) -------------------------------------------------- Gheorghe Constantin NISTOROIU Brusturi, Neamț 18 februarie 2016 Referință Bibliografică: Gheorghe Constantin NISTOROIU - ALEXANDRA SVET - FLOAREA DIN ASFALT / Gheorghe Constantin Nistoroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1882, Anul VI, 25 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Constantin Nistoroiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
pe toate le rabdă și le duce Când este sus pe creste sau chiar la o răscruce! Nu țipă, nu se vaită, nu plânge și nu vrea În locul ei de veghe să stea altcineva! Când razele de soare topesc ușor asfaltul, În rugă se aprinde și vede chiar Înaltul Dă slavă pentru toate și -așteaptă pasul ierbii Să cresca lângă ea să o sărute cerbii... Setea și-o potolește când cerul se deschide Iar din fântâna lui se scurg ușor firide
PIATRA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373648_a_374977]
-
tinereți urcânde pe crestele muntelui așteptărilor curate. totul și toate coboară în bernă iubirea, credința, bucuria de a fi om. de câte ori toamna lunecă spre iarnă, cineva ridică iar și iar cruci, altcineva aprinde drumul candelelor și altcineva împarte pietrelor din asfalt flori, pentru ca în primăvară totul să ridice iar și iar glasul vieții, împingând spre răsărit steagul unui vapor fantomă al tinereții celor ce prea grăbiți pleacă dintre noi, cu tinerețea pe buzele arse de vise. miriapozi cu tălpi de înger
BĂLTOACELE MOMENTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373657_a_374986]
-
Adie-n iz de paradis, Păcate vechi, din jar nestins, De plumb și fier. Ce e cu tine? Ce păcat... Ascuns în umbră, ferecat, Sufletul tău de poame dulci, Alungă clipe dragi și lungi... În toamnă cor de nibelungi Peste asfalt. Se-așează bruma peste vii Dar Eminescu nu-i... Să știi Vechi catedrale au apus, Sub țol de frunze, nepătruns, Mit alegoric și confuz... Ani mii și mii. Se lasă seara... Vag bandou... Peste-al trecutului ecou, Coboară umbre mari
OCTOMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371376_a_372705]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > VOI ÎNCERCA Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 2095 din 25 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului voi încerca voi încerca să mă așez în locul unei autostrăzi iar în asfaltul de sub ea, îmi voi pune gândurile să ascult viețile cum pleacă și vin poate atunci ai să te întorci voi încerca să mă adun în apa unui lac când plouă, vara și când ninge iarna voi încerca să mă simt
VOI ÎNCERCA de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371436_a_372765]
-
mie ce să fac.Vezi cum îi aduce Dzeu lângă tine pe cei pe care i-ai hulit? Ca să te speli de remușcări ! Nu câștigăm chiar foarte mult, dar erau bani adevărați făcuți din bucșile sărite din gropile de prin asfalt.. Apoi bătrânul a murit și am rămas moștenitor fără să mă gândesc . O perioadă, a fost destul de bine.Dar viața nu e roza întotdeauna. Iar eu, chiar mă miram cum naiba am reușit să scap încet, încet din sărăcie.Dar
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
mult mai interesantă decât cea întunecată de pe șosea.Și apoi, totul s-a intamplat in fracțiune de secundă. Era prea târziu să îl evit...L-am lovit în plin,s-a răsucit în aer și a aterizat cu zgomot pe asfalt. Am realizat imediat tabloul... Beat și cu parașuta desfăcuta, lângă mine ! Nu era pe trecere, dar am lovit totuși un om...Am gonit în continuare trecând în trombă și pe lângă o secție de poliție. Dar ,după încă un kilometru mi-
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
mă duceam la serviciu? Vă înșelați. În fiecare dimineață mă duceam la serviciu, dar ceream un strop de liniște. Gândiți-vă! Deschideți ochii dimineața și cineva se ceartă, altcineva strigă, radioul se vaită acompaniat de televizor, mașinile par să rupă asfaltul. S-a dus toată odihna de peste noapte. Dar, dacă vă spălați și îmbrăcați în liniște pentru a merge la serviciu? Ce spuneți atunci? (zâmbește) Ce spuneți? (așteaptă) O să am o zi bună? (așteaptă) Firesc că o să aveți o zi mai
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
Ediția nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului dezamorsez magmatice toamne cu fragilitatea mea arsă pe rug fenician dezbracă-mă de orhideele pătate cu vin negru reminiscențe venusiene ale unui ieri mausoleic mă absorb tentacular libertăți cioplite pe asfaltul ca o larvă fumându-și zborul îți vând patima roșie necomercial invocând pas cu pas ploaia debusolată mă culc cu umbra ta înrămată grotesc mai sare clapa dezacordată a pianului când îmi atingi notele joase nu mai cânta atât de
PAS DE DEUX de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371521_a_372850]
-
HIERATIC XXVII-POLI.EDRIKA Autor: David Sofianis Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Poem hieratic XXVII de David Sofianis reeditare 10.01. 2016 Poli.Edrika cea cu multiple fațete stele poliedrice cad din Senin pe asfaltul granulat al tămăduirii de sine glă.suind cu lacrimile cuminecate în Potir sufletul își redeschide petalele porți ale vieții eterne slove iarăși și iar de dincolo de intrarea lumii puterile slavei alunecă prin gând imaculând structura de granit a sferei anime
POEM HIERATIC XXVII-POLI.EDRIKA de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375041_a_376370]
-
muncă ca dulgher. După un timp intră la drumuri, la început ca muncitor necalificat, apoi învăță meserie să paveze, să pună borduri sau pavele de piatră pe aleile parcurilor. Dar mai presus de orice, învăță să tragă la greblă la asfalt, adică cu o unealtă de lemn în formă de greblă după ce ceilalți muncitori întindeau cu lopețile asfaltul fierbinte, el îi dădea un nivel modelând astfel viitoarea șosea. Cu trecerea timpului devenea din ce în ce mai bun în acel domeniu fiind foarte apreciat de
PIERDE VARĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375427_a_376756]
-
să paveze, să pună borduri sau pavele de piatră pe aleile parcurilor. Dar mai presus de orice, învăță să tragă la greblă la asfalt, adică cu o unealtă de lemn în formă de greblă după ce ceilalți muncitori întindeau cu lopețile asfaltul fierbinte, el îi dădea un nivel modelând astfel viitoarea șosea. Cu trecerea timpului devenea din ce în ce mai bun în acel domeniu fiind foarte apreciat de șefi. Deveni omul de încredere al patronului, și așa ajunse șef de echipă. Știa să lucreze foarte
PIERDE VARĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375427_a_376756]
-
de echipă. Știa să lucreze foarte bine și să aducă beneficii acelei firme. De asemenea, pe muncitorii din echipa lui știa cum să-i pună la muncă și cum să le dea pauze. Nu înțelegeam cum acolo în mijlocul grămezilor de asfalt fierbinte lucrând alături de noi, rămânea mereu curat, pe hainele lui nu vedeai pete decât foarte rar. Apărea mereu la lucru cu cămașa curată, călcată, trasând asfaltul ce trebuia decapat în acea zi, pe care noi muncitorii cu târnăcoapele îl decapam
PIERDE VARĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375427_a_376756]
-
muncă și cum să le dea pauze. Nu înțelegeam cum acolo în mijlocul grămezilor de asfalt fierbinte lucrând alături de noi, rămânea mereu curat, pe hainele lui nu vedeai pete decât foarte rar. Apărea mereu la lucru cu cămașa curată, călcată, trasând asfaltul ce trebuia decapat în acea zi, pe care noi muncitorii cu târnăcoapele îl decapam, iar el din urma noastră scotea moluzul cu lopata ajutat de un alt muncitor. Apoi în urma lor venea cu mătura pentru a pregăti terenul pentru turnat
PIERDE VARĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375427_a_376756]
-
ce trebuia decapat în acea zi, pe care noi muncitorii cu târnăcoapele îl decapam, iar el din urma noastră scotea moluzul cu lopata ajutat de un alt muncitor. Apoi în urma lor venea cu mătura pentru a pregăti terenul pentru turnat asfalt, un băiat de douăzeci și patru de ani pe nume Ionel, un tânăr cu un suflet mare, însă bietul băiat nu avea intelectul dezvoltat pe măsura vârstei lui. Aveai impresia ascultându-l că discutai cu un copil de treisprezece ani, deși era
PIERDE VARĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375427_a_376756]
-
LUMINOASĂ... Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului PE O STRADĂ LUMINOASĂ „Pe o stradă luminoasă, Bezna nu se ridicase... Am trecut de dimineață - Până când nu se-nserase Liniște era deplină... Când asfaltul se spărgea: Un picamer și-o drezină Muzica o-ntreținea. Iar ulița lunecoasă... Numai praf era pe ea; Mă duceam încet... acasă, Sau plecam, cine știa? Cerul presărat cu stele Da un farmec inedit... Numai picioarele mele Multe gropi au
PE O STRADĂ LUMINOASĂ... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375504_a_376833]
-
temerară știind că dincolo de nimic este nimeni totuși ea urcă cu rucsacul speranțelor plin de vise fără să fie anchilozată în trecutul durerilor dorind să ia totul de la capăt ca și cum viața ei abia acum începe astăzi vreau să fiu femeia asfaltului plouat de speranțe încolăcită pe trunchiul copacului dezbrăcat de el însuși coagulată pe cerul înnegurat de corbii melancoliei o femeie singură și tăcută în așteptare astăzi vreau să nu fiu o duminică a vieții 21 septembrie 2016 Referință Bibliografică: Vreau
VREAU ASTĂZI SĂ FIU FEMEIA CARE... de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375632_a_376961]