1,924 matches
-
orientat spre sfîrșit un rîs deșirat, ridicol. Drept mulțumire pentru lapte pisica ne aduce doi pui morți de rîndunică. Șlițuri albe, lipite în măști de puf. Deasupra greu copăcelul de soc cu ciorchinii lui negri. De cîtă vreme stă aici asfințitul! O pală de vînt vine și se înfoaie în stejarii neclintiți. Ne lipim trupurile de foșnetele nopții, siluete de grafit negre, frăgezite. Vîntul lovește. O frunză mică moartă atîrnă de buza lui. "Și mai departe?" Pînă în ultimele spuzeli ale
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
fără a fi sentimentalizant, rural fără a fi sămănătorist, poetul se răsfață cu finețurile simplității: „caut un crin să mă nască de tot/ dacă oamenii nu pot/ face aceasta lăsîndu-mă foarte/ tînăr cu fața spre moarte” (Plîns). Sau: “nu există asfințituri/ numai întristări/ ale lucrurilor// visul pierdut/ la marginea zilei/ e umbra noastră/ în cer” (Atoateinfinirea). Deoarece mediul pe care îl relevă e unul al originilor, corelativul moral adecvat al acestuia e copilăria. Declarîndu-se „specialist în copilărie”, Vasile Muste ne asigură
Într-o nouă variantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4146_a_5471]
-
cel din urmă veac al epocii galante. Nouă ne va lua tot pe atâta să îi renovăm una dintre porți. Epigoni nedemni ai vremurilor nobile și apuse, ce căutăm noi rătăciți în această lume? ș...ț Și atunci apăru, în asfințit, o siluetă familiară, care se apropie de noi și spuse, cu glasul suav al unei pitulice: - Crailor, sper că nu ați uitat, la noapte ne îndreptăm către Londra!". Epilogul acestui fragment dezumflă toți colacii de salvare pe care, de bine-de
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
ana, Elena Badea " Raza verde", un fenomen astronomic spectaculos și extrem de rar, care durează de obicei doar o secundă, a fost surprinsă într-o fotografie spectaculoasă. Potrivit site-ului descoperă.ro, la asfințit sau la răsărit, uneori se poate observa, timp de doar o secundă sau două, cum o porțiune a Soarelui vizibilă deasupra orizontului își schimbă brusc culoarea, devenind de un verde intens, de unde și numele de raza verde. În timpul interacțiunii razelor
Fotografie spectaculoasă cu "raza verde", ce durează doar o secundă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/65152_a_66477]
-
factorii naturii, deopotrivă cu oniricele năluciri, marcând clar nostalgia: " Apoi ați scoteai singură câte un ochi și al puneai alături./ Pentru zilele an care poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se vor pierde spre asfințit printre alte vise noroioase/ și departe de casă./ Păi sigur că da, așa stau lucrurile" (Dihanii azurii și litanii). "Dezastrul" ănsusi iese din trup precum un șarpe veninos, tăindu-i drumul vieții: "Dar năpârca vineție a dezastrului/ cât de bine
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
drumul fără'ntoarceri, de cea din urmă dată. Amintirea La cuib, o rândunică, prin suflet, sboară lung Să legene sub streșini de vis și primăvară, Un basm cu munți de aur ce pururi se'mpung Păzind palat de zâne în asfințit de țară. Primăvară Livezi în floare, cucul, munți ninși, alt cuc, departe. Trec stoluri de balade, dumineci, prin cătun, Adună, fete, hora, încinsă'n plai străbun Și'nalță'n lume, cântec, de dincolo de moarte. Sfârșit de iarnă Cocorii țipă. Gheața
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
iar eu urmăream cum înainta noaptea lespede după lespede, coagulând binecuvântările sfinților în pete de întuneric. Dar ieri, de exemplu, îmbrățișându-ți corpul în timp ce așteptam ca bunăvoința medicamentului să mă salveze de tresăririle memoriei, mi-a venit în gând un asfințit de demult, din cincizeci sau cincizeci și unu, cu răzoarele din grădină proaspăt udate, domnul Fernando, în maiou, făcând gimnastică pe balcon, și o rostogolire de mâțe în curtea de lângă bucătărie, cu mine cocoțat pe zid adulmecând adierile din Monsanto
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
Un strat al confesiunii sieși suficiente: ,O tristețe întîrzie în mine/ cum zăbovește toamna pe cîmp,/ nici un sărut nu-mi trece prin suflet,/ nici o zăpadă n-a descins pe pămînt.// Cîntecul trist, cîntecul cel mai trist/ vine cu clopotul din asfințit,/ îl auzi în glasul sterp al vrăbiilor/ și răspunde din umilința talăngilor.// E toată viața care doare așa,/ zi cu zi pe întinderea stepelor/ între arborii neajunși la cer,/ între apele ce-și urmează albia,/ între turmele ce-și pasc
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
această caligrafie a descinderii cochet-prozaice în poezia rurală: "Marea, lacul reprezintă izvoarele prospețimii și în picioarele mele există o viguroasa chemare pentru umblat. Voi duce această scrisoare în sat care, din clipă în clipa, va fi aureolat în întregime de asfințit". Sau acest extaz marin, senzual totuși și cu o tentă de calinerie: "Astăzi marea se ofilește la soare că o petala de trandafir și scăldatul părea că împlinește desăvîrșirea trupului omenesc, în așa măsură există o aderenta misterioasă între el
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
Să ieși din marea asta-a rătăcirii! O, ce nu știi, ai folosi cumva, Ce știi nu ți-e în folosința firii. Dar zestrea-acestui ceas desăvîrșit Prin astfel de tristeți de nu s-ar pierde! Te uită în văpaia de-asfințit Cum ard colibe-ncinse-n verde. El se retrage, tot mai este zi, Dă zor acolo, cere nouă viață. O, gliei aripi de nu m-ar răpi, Să tind spre el, cu el în față! Aș vrea în raze veșnice
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
vezi sonetele La lună, Culcates romanițe, dar mai ales Boul, mică reușită fără vîrstă): „ De-a pururi trist, în mijlocul cîmpiei, Voinicul bou privește înainte, Cu ochii mari, cu sufletul cuminte, Ca un simbol antic al poeziei. [...] Trec norii, trec, spre asfințit de soare, Înveștmîntînd senina lui tăcere Într-un mister de umbre călătoare. El pleacă trist, să cate mîngâiere, Urmînd pe jos un lung șir de cucoare, Ce cîntă-n zbor o notă de durere“, Majoritatea comentatorilor au afirmat că Italia i-
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
unor istovite veșnicii". Sau: ,Mărturisește, suflet îndărătnic, că între sfintele culori îți plac vreo două trei îndeosebi, crezînd că a rămas în ele pentru totdeauna, mai mult ascuns, ceva din întunericul atîtor nopți și-o amintire stinsă din lumina multor asfințituri." După ce ai suflat într-o lumînare te mai uiți, o minută, să vezi ce arabescuri face, picînd, fiecare bobiță de ceară. La fel, în Norii, orice grăunte de ploaie e dus, din priviri, înapoi, spre munții albi și înalți, striviți
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
delicii perverse în existența imundă, în grai ca și în purtări; în cazul nostru, ridicate la cel mai înalt grad estetic. Stricăcioasă aplecare, lămurind poetul. Deoarece Mateiu Caragiale este, în primul rând, dacă nu numai, un poet de geniu în asfințit... Dacă el nu fuse un aristocrat de sânge, cât trăi, a fost definitiv și pe veci în artă. Căci totdeauna ne răzbunăm pe ce dorim să fim, și nu suntem. Astfel, cu timpul, originea mult râvnită, într-o parte, se
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
strictă perspectivă culturală. Așa cum se joacă în filmele ei video pe marginea ritualului magic și pe aceea a ceremonialului erotic, așa cum se joacă pictural pe mari suprafețe narative, artista se joacă în perspectivă postmodernă și cu acest guraliv și misterios asfințit de secol austriac în care niciodată nu se știe unde sfîrșete culoarea și unde începe sîngele, unde beția se întîlnește cu iluminarea și unde explozia de vitalitate se transformă subit într-o armă perversă a sinuciderii.
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]
-
din arșița rece a minții ce mână herghelia tristeții spre Sud și țipătul clipei lărgind depărtările și liniștea asta pe care n-o mai pot stăpâni! Desculț prin deșertul bunelor voastre intenții am ieșit în cămașa cuvintelor mele să îndur asfințitul până la capăt. PASTEL Pelerinul stă pe butuc împărțind tăcerea la vrăbii gândurile îi navighează prin vinerea bătută în cuie și el se odihnește la umbra cuvântului bun. Neclintit în văzduhul curat ca iubirea de semeni un stejar se justifică în fața
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
clinchetul banului a devenit "sfânt". Nu de puține ori, în singurătatea mea, v-am văzut îngenunchiați în fața roșiei democrații. Poem Mâna mea dreaptă vorbește metafore, deși nu i se aude vocea mai niciodată. Sfioșenia ei - lună ce mângâie cerul în asfințit. În lopețile Copii urâți ies, tiptil, din uterul nopții, târând după ei o corabie, robi la galerele timpului roșu. Strigătele lor înfundate în lopețile negre gonesc peștii-lanternă din abisurile uterului matern. Nu pot să dorm Dlui dr. N. Costovici Uneori
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
vacii de foc Acolo idolii se odihnesc la soare tihnit Împart eternitatea în cupe mici de culoarea șofranului Încurcă trupuri și schimbă sufletele între ele Ziua se joacă de-a moartea cu răbdare ironică Și o iau de la capăt spre asfințit. III Promisiunea morții amânată Epave agonizând Pe treptele Iadului Cu față de sfânt înfometat Mocnește focul pe rug Aprins de bărbați fără vârstă Distrugătorul suflă cenușa unei fete Pe o aripă de albină De sus, doar rânjetul corbilor Iluzia morții din
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
un fel de jeg al fostelor geometrii. Ce-i de făcut? Pare că se răzbună acum prea multa literatură înghițită, Da, și fermenții Literaturii Viitorului agitându-se în zadar în propria mea bășică, compromiși pentru totdeauna! și epopeica luptă din asfințit, și mătura pe care-o simt, se apropie. Dar foarte mândru că pot ilustra și eu cât de cât autentic realismul poetic al ultimei generații. DEOCAMDATĂ Nu m-am uitat de mult la pământ. Dau acolo și de o biată
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
pleoapei rune-adânci îngână Agava aurorei de țărână: Veșmântul suprarealist a toate. Subt pașii surzi vulcanul amuțitul Sloboade pocăința lui opacă "Legat de ceruri eu sunt pângăritul" înalta cârjă încă îi împacă Preamult rămas în urmă răsăritul Cu prea aproape-în față asfințitul. Epitemia Trezire/ penitență la trezire O dată cu păcatul împăcată Cum fu și nu proorocirea dată Pe-un dublu fir. Nouă pre noi clavire Ne dau o noapte tragerii pe roată Până rămânem petec de psaltire Din stricăciune o milostivire Să ne
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
au bani și timp pentru cărți și spectacole. Toți se grăbesc undeva. Sunt atât de grăbiți încât nici ei - nici măcar ei, studenții! - nu mai au timp să vadă ce frumos au ruginit frunzele și ce spectacol multicolor oferă cerul la asfințit, pe gratis. Treptat apar în autobuz diverși funcționari. Cei între două vârste sunt apatici, obosiți, înlemniți clar pe dinăuntru. Cei mai tineri sunt îmbrăcați în costume închise la culoare, poartă lap-top-uri în mâini și pe chip o autosuficiență pentru care
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
ceva destinat unei priviri din noi înșine, înmugurită, tot timpul pe cale să se nască Ceva din noi tot timpul se scuză, tot timpul, pe de altă parte, ceva din noi este înarmat pentru a reproșa, și-așa vine crepusculul, vin asfințiturile lăuntrice, nucleul de noapte, cînd știi că numai oboseala,un fel de iubită a sorilor morți, mai face lucrurile să semnifice. Du-mă și leagă-mă, soarele meu mort, nu mai pot, Iisuse Christoase, nu știu ce scriu, nu mai știu ce
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
sfânt altar/ și l-au dat la închinat trecut pe la subțioară de fecioară în altar. Buzele de schitmonah umblau sânul sterp smerit seceta ce înceta pârga-n miedul daurit la capăt de mugur vlah. La lumina candelei gâtul ei prin asfințitul nesleit în revărsare deznoda al lebedei gât de-argint la nord tăind a recifelor tumoare sloiuri pale de opale spumă pâlcuri fresci și tâlcuri salbe-n lanț și chei de-azur un château atavique pur. Eu? port pata de coloare
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
Boticelli de pe Major Hill, pe podul Alexandra, pe lângă Lacul Poveștilor, pe Champlain, pe insula Reginei Victoria, la Cascadă, la digul din Parcul Stanley, prin Vanier, spre Strathcona, la fântâna salutată din pantă, pe Range de steagurile unor nații străvechi la asfințit îmi venea să îngenunchez pe treptele dinspre Laurier ca în altarul de cununie recunoscătoare și fără de spaimă gata să-mi asum întreaga istorie până la moarte Furtunăla Ottawa Sub tunet și fulgere de pe socluri de piatră cele cinci faimoase manitobane care
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
și viermi închipuindu-și neodihnit și neînfrânată că ele o să-mi iasă odată și-odată în cale atunci când voi fi ajuns să mă bucur de drumul pe care alesesem să mă îndepărtez cât mai mult de această poveste rurală la asfințit, la doi pași de casă, pe ulița strâmtă care unește strada Laurier cu Augusta - asemănătoare până-n ultimul amănunt cu scurtătura care tăia drumul între școală și magazin și pe care-o luau bătrânele la înmormântări ieșind înaintea cortegiului chiar la
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
bine de Manole Filitti, timp de peste 50 de ani trăitor în casă, în cartea sa Gânduri răzlețe, apărută în 1996: "...grădina mea se definește, în mod cu totul neobișnuit, de mărginirea a două biserici. Către răsărit de Schitu Darvari, către asfințit de Biserica Icoanei. Cînd răsare soarele, primele raze ale dimineții scapără și aprind viu turlele Bisericii Icoanei. În schimb, cele din urmă raze ale apusului învăluie cald și luminează dulce cupola Schitului învecinat. Acest extraordinar spectacol îl privesc din balconașul
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]