1,326 matches
-
realitate se jena de doamna Alexandrescu din pricina Tanței, căreia începuse a-i face curte foarte stăruitor. Doamna Alexandrescu l-a dus deunăzi la părinții fetei, l-a prezentat și l-a lăudat, iar pe urmă el a devenit un musafir asiduu în casa din dosul gării, proprietatea domnului Alexandru Ionescu, șef de birou la Finanțe. Tanța era acum iubirea lui cea frumoasă și adevărată. Grație ei i-a revenit inspirația poetică. În fiecare seară, scăpat de obligațiile pentru Drapelul, învăluit într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
comerciale româno-germane, e mai probabil că acolo și-a făcut studiile universitare, încheiate cu un doctorat în economie. Debutează în 1905, în ziarul „Acțiunea”, cu traduceri din Maxim Gorki și Alphonse Daudet, urmate de articole și versuri. Colaborează apoi destul de asiduu la „Sămănătorul”, „Viața literară și artistică”, „Foaia interesantă”, „Familia română”, „Avântul” (Buzău), „Neamul românesc” și „Ramuri”. A mai semnat Miron Volbura, Barbu Mihail, I. Neagu etc. În preajma primului război mondial trimitea poemul Convoi funerar revistei „Viața românească”, unde va fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
parte”. Generalul Nugent, ministrul Austriei la Berlin, a jurat în fața lui Friedrich al II-lea că țara sa nu are nici cel mai mic gând de război. Expectativa a fost însă de scurtă durată, ambele puteri înlocuind-o cu preocuparea asiduă de a profita în Polonia și în posesiunile europene ale Porții. Pentru a constrânge Austria să-și dezvăluie proiectele, Petersburgul i-a pus întrebarea dacă recunoștea obligațiile precedente de a-l ajuta în războiul cu Turcia, la care Viena a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
rememorează cu atâta plăcere, tânăra nu se mărginește la a-i surâde și a-i arunca ocheade pe furiș, sau a-i adresa cuvinte cu subînțeles. Nicidecum. În nebunia carnavalului din 1877, Marie îi face o curte mai mult decât asiduă. Își înmulțește extravaganțele și zburdălniciile. Totul începe piano, piano, ca o glumă, ca o galanterie mascată. Însă Marie nu întârzie să grăbească ritmul. Când descoperă că Alexandre de Larderel ocupă în hotel camera învecinată cu a sa, tânăra își pierde
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sintetic, măsurabil prin variabile de consistență și nonconformism); b) atitudini cognitive - valorificarea aptitudinilor și cunoștințelor; c) motivație creatoare (P. Popescu - Neveanu, 1978, p.18) Conceptul de creativitate ridică dificultăți în definirea și stabilirea criteriilor creativității, deși de el se ocupă asiduu literați, esteticieni, psihologi, pedagogi, sociologi, filozofi deoarece în studiul creativității s-au investit prea puține resurse în comparație cu importanța ei. Cercetarea creativității a urmat un traseu desprins din tradiția misticismului și a spiritualității, în contradicție cu spiritul științific; apoi abordarea pragmatică
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
despre grupul domestic este o mare inechitate socială și general umană. Datorită militantismului feminist în primul rând, dar și altor conjuncturi, violentarea femeilor și a copiilor în cadrul familial a trecut în mare măsură din „nevăzut” în „transparent”, în perimetrul cercetărilor asidue și al dezbaterilor publice. Altor tipuri de violență intrafamilială li se potrivește acum mai bine eticheta de „nevăzut”: violența dintre frați și abuzul față de bătrâni, bătaia părinților de către copiii adolescenți, violul marital. Sunt subiecte ce așteaptă explorări viitoare mai extinse
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a pierdut din semnificație pentru marea masă de oameni, apelul la el este în genere o sursă de mândrie. Mai mult sau mai puțin conștientizat, sentimentul filiației în timp, o depășire a condiției individualității temporare, apelul la „rădăcini” sunt încercate asiduu de oamenii din lumea contemporană dezvoltată (Dechaux, 1997). De altminteri, genogramele sunt foarte utilizate în studiile și terapiile familiale (Nichols, 1988). Nucleul lor îl formează reprezentarea grafică a familiei conjugale, la care, în funcție de obiectivele cercetării sau ale intervenției terapeutice, se
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
aux Ottomans qu'à la Pologne" (s. Ven.C.)71, ceea ce constituia, de altfel, un vechi deziderat al Porții Otomane. Pe de altă parte, reprezentanții diplomatici ai Republicii Franceze pe lângă Poartă Otomană au primit importantă misiune de a face o asidua propagandă în favoarea insurgenților și, apoi, a emigranților polonezi refugiați în mare număr în teritoriile europene ale Imperiului Otoman, în scopul creării și întreținerii în rândul cercurilor conducătoare otomane a unei stări de spirit corespunzătoare acelui obiectiv. Unul din argumentele cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în împre jurările politice de atunci, un obiectiv imediat, si anume să dejoace orice tentativă a Porții Otomane de a intra în sfera de influență a Franței, scop în care agenții secreți și mai puțin secreți ai Rusiei desfășurau o asidua propagandă antifranceză în capitala otomană 84. 82 Cf., raportul lui von Knobelsdorff, din 7 iunie 1792, în Nicolae Iorga, Acte și fragmente cu privire la istoria românilor adunate din depozitele de manuscrise ale Apusului, Vol. ÎI, București, 1896, p. 339. 83 Cf.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
păcile încheiate cu Prusia, la Basel (5 aprilie 1795), urmată de cea cu Olanda, la Haga (mai 1795) și cu Spania, tot la Basel (iulie 1795) propagandă subterană a fost conjugata cu demersurile oficiale ale diplomației Rusiei la Istanbul, susținute asiduu de repre zentanții diplomatici ai Mării Britanii și ai Austriei 85. Pentru Rusia, menținerea Porții Otomane într-o strictă neutralitate avea, însă, o motivație în plus. Pacea de Iași, din 9 ianuarie 1792, i-a creat posibilitatea ca, profitând de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
lui M. G. Saphir (Cartea vieței și cenzorul ei, 1855, Piatră prețioasă, 1857). În „Revista Carpaților”, unde schițează o istorie a poeziei, după Edgar Quinet, îi apar versuri tălmăcite din poetul ceh K. J. Erben. Dar S. e și un asiduu susținător al literaturii autohtone. Supraveghează apariția unor opere ale lui D. Bolintineanu și Dimitrie Cantemir, prefațează scrieri aparținând lui Gr. H. Grandea, Dimitrie Petrino, Carol Scrob. Stăruind asupra unui manuscris rămas de la un autor pe atunci ca și necunoscut, Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
atunci când economia politică și teoria critică ies în prim plan. Secțiunea finală evaluează tradiția marxistă în lumina recentelor evoluții din teoria relațiilor internaționale. Clasă, producție și relații internaționale în lucrările lui Marx Pentru Marx, istoria umană a fost o luptă asiduă pentru satisfacerea nevoilor materiale primare, pentru înțelegerea și îmblânzirea lumii fizice, pentru a ține piept dominației și exploatării de clasă și pentru a învinge teama și neîncrederea în restul rasei umane. Cele mai importante realizări ale istoriei omenești includ victoria
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
PERSONAJ AL LUI MUSIL NUMEȘTE „PRIVIRE DE ANSAMBLU”. Există mai multe feluri de a nu citi, dintre care cel mai radical este să nu deschizi nici o carte. Această abstinență completă se referă de fapt, În cazul oricărui cititor, oricât de asiduu ar fi În activitatea respectivă, la cvasitotalitatea publicațiilor și, În acest sens, constituie felul nostru principal de relaționare cu scrisul. Nu putem Într-adevăr să uităm că până și un mare cititor nu are niciodată acces decât la o proporție
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
literaturii În măsura În care obiectele de artă contemporane aparțin artei pentru că sînt expuse. Literatura autoarei este rezultatul al celei mai pure voințe de expunere. Cum aartenența la vreo ideologie nu poate fi detectată cu precizie - desigur, aiuritoarele partuze relatate constituiau o practică asiduă a anilor ’60 - ’70, dar, spre deosebire de Lorette Nobécourt, Catherine Millet nu Încorporează În récit-ul ei vreo convingere sau ideologie reperabile istoric - Îmi rămîne să văd În cartea aceasta o simplă declarație de independență, ca și o revendicare (cu pandantul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la adresa stilului clasic, brevilocvent, eliptic, prețios și elegant. Prețioasele secolului al XVII-lea sînt astăzi snobii, iar libertinii lui, chefliii de astăzi. Morala stoică a devenit morală cinică. Nimic nu se pierde, totul se transformă. Literatura franceză de astăzi este asiduu studiată În universități. Lipsa unui critic de autoritate este compensată, dacă despre așa ceva e vorba, de o puzderie de teze de doctorat despre autori francezi În viață, și nu vorbesc despre nonagenari ca Julien Gracq sau Michel Tournier, ci despre
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ceea ce reții drept esențial te poți situa în existența sa cotidiană sau în reflexia pe care existența o lasă în mintea sa. * Filosoful are funcția socială de a verifica sensurile cotidiene în care ne lăsăm captată existența printr-o interogare asiduă asupra validității și oportunității lor. Lipsit de utilitate practică într-o ordine a absolutismului consumului și producției, el își păstrează valoarea în ordinea umanului, peste care se suprapun (și pe baza căreia se organizează) toate sistemele sociale. Dată fiind menirea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
nimic”. Cu toate acestea, în mod paradoxal, el e mai puțin pregnant decît celălalt. De ce? Pentru că Bacăul poetului a devenit treptat un „oraș istoric”, un „oraș dispărut”, stimulator pentru curiozitate, pe care, în ciuda imaginii dezagreabile, îl cauți cu atît mai asiduu, cu cît contrastele lui cu orașul de mai tîrziu (pînă la cel contemporan) sînt mai mari. Fascinația luxului Impresia aproape generală e că Bacovia a fost un scriitor al sărăciei. Au impus-o versuri ca „Prin tîrgu-nvăluit de sărăcie” (din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poet băcăuan” (Bacovia), „Marele pedagog băcăuan” (Grigore Tabacaru), „Marele istoric băcăuan” (Vasile PÎrvan). Cum își revendică alții valorile? De pildă, în discursurile primarului din Stratford-uponAvon o fi figurînd, oare, expresia „Marele poet stratfordian”, pentru Shakespeare, bineînțeles? Lecturile din Hippolyte Taine, asidue pe vremuri, m-au deprins cu ideea că: „Nimic nu există decît datorită individului; pe individ trebuie să-l cunoaștem”. (Pagini de critică, Ed. pentru Literatură Universală, 1965, p. 248). Străduindu-mă pentru asta, cercetez însă amprentele timpului pe viața
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
m-am îndoit o vreme că Bacovia, autorul „Poemei în oglindă”, a putut într-un anumit moment să urască oglinzile, nemaivoind să se privească în ele. Argumentul meu era simplu: cînd credem că nu arătăm bine, ne cercetăm și mai asiduu chipul în oglinzi. Se iscă în noi curiozități sau îngrijorări de-a dreptul obsedante. Bolnav, așa trebuie să fi procedat - gîndeam - și Bacovia. Nu bănuiam că exasperarea poate duce la reacții paradoxale, cum a fost, în cazul său, aceea de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să creadă că, simbolic, labirintul ascundea în cea mai mare măsură inconștientul și gândurile acestuia. Marguerite a dorit să-și ascundă de lume gândurile ei inconștiente: iar labirintul era locul perfect unde să le ascundă. Yourcenar a continuat să lucreze asiduu în ciuda acceselor repetate de boală ale lui Grace. Nu-și putea ima Am împrumutat titlul de la o operă foarte importantă dar mai puțin cunoscută, Labirintul lumii a marelui scriitor ceh din secolul al XVII-lea, Comenius. Cartea lui Comenius este
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
În delirul de filiație, persoana respectivă se crede urmașul unor celebrități, a unor familii renumite, care au avut sau care au o situație economică, socială sau culturală deosebită. Este memorabilă, în acest sens, evocarea Cellei Delavrancea care, amintindu-și de asiduele preocupări ale lui Mateiu Caragiale de a-și demonstra cât mai convingător obârșia lui italiană, ne oferă câteva pagini memorialistice de o fină observație și ironie, care avertizează asupra periculozității unei exaltări a productivității imaginative, respectiv a unor trăiri în afara
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fi justificată de varii motive poetice sau trăsături formale. Între ele: componentele poematice de influență și expresie modernistă, topite într-un aliaj semantic în care metalul dominant este moartea cuvântului; obsesiva invocare a "Cuvântului profetic", revelator de lumi semantice; căutarea asiduă și, imediat, refuzul iluminării (rimbaudiene?) prin cuvântul ce dă glas "splendidei străluciri a/ dezastrelor intrapsihice, interpsihice, intens specifice,/ cu adevărat ospifice" (Fragmente alese din viața de zi cu zi a grefierului); teroarea determinată de posibilitatea ca fiecare poem nereușit să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
altunde.// Doar ceea ce e închis în timpul meu/ Rămâne la fel, oriunde m-aș preumbla/ Un fel de aer străveziu ce depășește/ Și încăpățânarea aspră a pietrei.// Te ții tare, suflete al meu,/ Stabil și călător în aceeași pulsație/ Deodată". Căutarea asiduă a diversității, a diferenței pitorești sau emblematice nu este, pentru poetul călător Liviu Antonesei, decât un simptom al propriei cizelări identitare. Referințe critice (selectiv): Dumitru Chioaru, în "Transilvania", nr. 6, 1984; Cezar Ivănescu, în "Luceafărul", nr. 27, 1983; Gh. Grigurcu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este normă, și reverența față de paradigma poetică romantică, resorbită prin pânza orficilor ieșeni. Aliajul dintre ele constituie materia lirică pusă cel mai frecvent în practică la începutul creației sale poetice. Iată, bunăoară, cum arată O, mamă... în varianta unui cititor asiduu al orficilor Mihai Ursachi, Dan Laurențiu și Cezar Ivănescu: "De ce m-ai născut din carne când aș fi putut/ repeta piatra/ când aș fi putut fi copac sau spumă de mare/ și suferința ar fi locuit departe de mine?// Poate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iubire ("Te iubesc// Aceasta este singura metaforă adevărată/ A poemelor mele") și, mai presus de orice, de ordinea absolută a Poeziei. Deloc întâmplător, Țara bursucilor se încheie cu un text fără titlu, în care eul poetic apare în ipostaza de asiduu vânător al himerei estetice: "poemul acesta/ n-ar fi trebuit să existe/ numai umbra sa/ aroma neînchipuită a vocalelor/ veșnicia dintre sunete/ gestul irepetabil al buzelor mele// acest poem/ se zbate printre/ cuvinte/ (oh crede-l crede-mă/ ne iubim
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]