6,930 matches
-
cu mult de patruzeci de ani, avea trăsăturile aspre în partea de sus a feței, cu pomeții obrajilor proeminenți, părul albit, cutele adânci dintre sprâncene, dar aceste trăsături se calmau înspre partea de jos a fizionomiei, cu maxilarul fără linii aspre, colțuroase, și bărbia rotundă, de copil. Faptul că întotdeauna când se așeza părea îngârbovit, se datora înălțimii lui de aproape 1,80 m și gândurilor pentru care avea mereu o ureche a sufletului. Se presupune că și pentru trăiri ale
ROMANUL UNEI SINGURE ZILE ŞI NOPŢI – de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383923_a_385252]
-
să fie cum ar trebui. Stilul descrieii, mesteșugit șlefuit, este în măsură să nască gânduri:. “Picuri grei spălau deopotrivă acoperișul casei și turla Bisericii, blocurile de beton armat și trotuarele pustiite de o primăvară care mima cu succes o toamnă aspră”. Pe acest fundal toți filosofează, își spun păreri cu pretenții uneori livrești alteori cu modesta recunoaștere a “artei conversației” în slujba trecerii timpului. Din când în când se nasc și concluzii: ” Sunt convins că avem același țel de a merge
ROMANUL UNEI SINGURE ZILE ŞI NOPŢI – de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383923_a_385252]
-
Sfanțul Bonifatie !" Dând toate averile la săraci și la orfani, A trăit în Pocăința, inca 15 ani. Bonifatie, prin sânge și moarte Mucenicească Ajunse Slujitor în Ceruri, lângă Oastea Îngereasca ! Iar Aglaia-n lacrimi multe, o Pildă de Convertire Prin viață aspră ce a dus-o, spre CHRISTOS și Mântuire! .................. Cuviosul Xenofont, Maria, Arcadie și Ioan Trăiau în Constantinopol : Xenofont Mare Dregător Cu nevasta să Maria, fiecare Rugător, În Credința cea Creștină și cu Milă de sârmani Pe care ii ajutau ; la
SFANTUL APOSTOL ȘI EVANGHELIST LUCA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383980_a_385309]
-
-voi dans nebun de paparudă torcând în negrul nopții mlădiere adie voaluri dezvelindu-ți nurii ademenind poftiri de trup măiastru înveșmântată-n astre și albastru vârtej pierdut în freamătul pădurii mai rabd un dor si mă strivesc sub tine nuntire aspră ispitește zorii perdele dăruirii stau doar norii și-adormi sfârșită-n pat de nelumine *** de-mi fi-va dor de-mi fi-va dor o să mă tai în frunză să las să-mi curgă sângele-n pământ făr'de cuvânt
DORUL [PARTEA I] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384027_a_385356]
-
în două globuri de gheață, care o înspăimântau pe Maria. Gheorghe nu mai avea nimic din omul blând, cald, pe care îl cunoscuse și iubise atât de mult. Până și gura frumos conturată, cu buze pline, frumos arcuite, acum devenise aspră, colțuroasă, ca de fiară, încremenită parcă într-un scrâșnet permanent. Când, în cele din urmă, se hotărâse să iasă din casă, răceala lui Gheorghe se întinse ca o molimă asupra întregii familii și, cu atât mai mult, asupra sătenilor. Devenind
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
este schimbătoare. Într-o zi ninge sau plouă, în alta e cald și soare. Când zăpada se topește de o vreme însorită, cu zăpadă fulguiește iarna pe iarbă-ncolțită. Peste munți și văi se-așterne omăt nou, să amorțească mugurii de aspră vreme; pe flori să le ofilească. Disperarea e firească pentru-a iernii agonie, când revine, să-mpietrească pe Dochia în statuie. Se mai zvonește în popor, că e ultima ninsoare, predestinată mieilor sortiți la sacrificare. „Babe" aduc în ogradă, vreme
Editura BabelE DIN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383354_a_384683]
-
Toate Articolele Autorului DA, VIAȚA Da, viața e o pendulare Intre-nnourat și cer cu soare, Viața e ură și iubire, Este uitare și nemărginire. Viata-i coșmar sau feerie, Lacrimi de jale sau de bucurie, Viata-i un șir de aspre gânduri Dintr-o scrisoare fără rânduri. Dar tu să nu-ți dorești nicicând Să faci din viața ta mormânt Și rătăcit doar pe pamant Să dormi un somn adânc. Viață este o jalnică tristețe Care te crește până la bătrânețe Iar
DA VIATA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383361_a_384690]
-
cer, fruntea ei subțiată în lumină, sânul rotund conturat în mister, rochia foșnind în cântece plină. Miros de femeie prelung și albastru, umărul meu sprijinind o idee, ochiul adânc cu dulceață de astru, foc răscolit în străfund de scânteie. Buzele aspre cu gustul de sare, părul șoptit în tăcerea de miere, prăpastia coapselor arcuind a mirare, brațele mele tânjind a cădere... 19 februarie 2016, București Referință Bibliografică: TÂNJIND A CĂDERE / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI
TÂNJIND A CĂDERE de ION MIHAIU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383371_a_384700]
-
în vecie, Și toate-n urma noastră aici vor rămânea, Copiii poate-or plânge și poate-or vrea să vie... Și trist intră pe ușa ce greu se deschidea. Luă din tinda mică o cioată noduroasă Ca viața lui de aspră, de lungă și de rea, În sobă o va pune, pe horn fumul să iasă, Să fie cald în casă, să uite viața grea. Și-intră bătrânu-n casă slăbit și obosit... Gândindu-se cu dor la pruncii cei plecați, Pe-
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
zidit de el în panta grădinii, acolo țin și morcovii în nisip, napi și sfeclă, puține anul ăsta , strugurii, viță nobilă, destui , au dat must bun, acum fermentează... Iarna se apropie , zilele sunt tot mai scurte, diminețile și serile, mai aspre. El, așezat pe străjacul său, ca un stăpân pus la odihnă, sare spre ușă. Are glezna piciorului înfășurată într-o foaie de varză și legată cu pânză groasă, din cauza reumatismului ce-l sâcâie tot mai tare în ultima vreme. „Harrr
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
a Triodului? - Hotarul dintre perioada pregătitoare a postului și postul propriu-zis îl constituie Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. Deci prima săptămână o putem numi și săptămâna izgonirii lui Adam din Rai. Este o săptămână de ajunare completă, de post aspru, iar la mănăstiri chiar post negru cu zile aliturgice, în care pe primul loc sunt asceza și rugăciunea. Biserica recuperează întreaga istorie în Postul Mare începând cu izgonirea lui Adam din Rai și sfârșind cu Răstignirea, Moartea și Învierea lui
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
am ajutat să se ridice în picioare. Of, nici pe lumea cealaltă nu i-au găsit leacul, mă gândeam. Picioarele lui obosite au străbătut prin zăpezi, viscole, noroi și arșițe câmpurile din toată vatra satului nostru. Mâinile lui puternice sunt aspre încă. Dar ce muncește aici, oare? Tot nu se odihnește? Că pe-acasă despoia porumb, împletea coșuri de nuiele, prepara mezeluri, ca nimeni altul, de Ignat și cosea cojoace cu blăniță, pentru cucoane, ori cu nasturi de os, pentru domni
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
ce trece, e tot mai frumoasă. Primit-a ca rosturi rotirea de vulturi Și dese pâraie versanții să-i coasă. Născută din el ca o lacrimă mare, Țâșnirea de ape spre vale pornește, Întâi nevăzută, apoi o cărare, Prin pietrele aspre atent șerpuiește. Mai murmură-n cale zglobie și-adună Grăunțe de rouă și picuri de ploaie, Sau stropii cei mari risipiți de furtună, Pe care apoi îi preschimbă-n șuvoaie; Aleargă spre văi cu destin împlinit, Cascada prelinsă spre barbă
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383624_a_384953]
-
te-au apărat, dușmanul să nu miște Nici granița, nici graiul sfânt să nu-l înstrăineze; S-ar învârti toți în mormânt de ce-a fost să urmeze. Ai încăput pe rele mâini, samsari de neam și țară Cu inimi aspre ca de câini care te fac de-ocară. Pământul care-a supt aici tributul greu de sânge Este vândut la venetici, iar sufletul ne plânge. Și codrii i-ați vândut pe rând, chelit-ați munții toți Petrol și gaze, până când
OF, ȚARĂ! de NELU PREDA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382909_a_384238]
-
să pot visa din nou trimite-mi vocea ta prin fulgi, ecou, și-n visul ce mă ninge în fereastră să poți să-mi fii cristal de floare-albastră. Viscolul și lacrima Ana Podaru Brrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și văi, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalină, Caii înhămați la sănii se-
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > SIMT Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017 Toate Articolele Autorului Îți mulțumesc din suflet, prietenul meu drag, că ai adus cu Tine, când ai venit alături de tristul, încâlcitul și asprul meu meleag, superba Primăvară care topește-omături. Și am simțit deodată că-nmuguresc superb, că viața ce de mine voia să se despartă, mi-a dăruit cuvinte, zicând să le dezmierd, nerenunțând o clipă din ele să fac artă. Privesc cu
SIMT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382957_a_384286]
-
Să ne dai un semn numai la ... XV. ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016. Viscolul și lacrima Ana Podaru Brrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarnă asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și vai, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalina, Caii înhămați la sânii se-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpănă de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apă și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă ... Citește mai mult Viscolul și lacrimaAna PodaruBrrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer,Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și vai,Măi trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi.Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalina,Caii înhămați la sânii se-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
pleacă.” În acele momente în Mihai se dădu o luptă și birui cel de-al doilea om cel plin de mândrie și de faptul că el cel puțin fusese cândva cineva și nu putea ierta așa ceva spuse pe un ton aspru: ,,Mai bine pleacă din fața mea nu am uitat ce mi-ai făcut, de fapt cine știe câți ai mai avut în tot acest timp.” Sofia se înroși puțin la față Mihai cunoștea acea expresie a feței ei era mai frumoasă atunci când se
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
trebuie urgent stabilizate numai prin reîmpăduriri masive,nu cu surogate de măsuri, când aceste terenuri au fost prăduite și lăsate de izbeliște,la discreția și posibilitățile limitate ale propietarilor particulari de păduri. Acest domeniu trebuie reglementat cu măsuri ferme și aspre, întrucât proasta gestiune a respectivelor terenuri are consecințe grave nu numai pentru proprietarii lor ci pentru întreaga populație a țării. 7.-Unele terenuri predispuse la deșertificare (sudul Olteniei, Bărăganul) pot fi protejate prin îmbinarea irigațiilor cu plantarea perdelelor de protecție
SECETĂ ŞI INUNDAŢII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383048_a_384377]
-
a vrut troienit «cu drag de aduceriaminte». Azi mulți vor să aibă amnezie, fiindcă își amintesc prea des de lucruri necugetate.” Marea și moartea: „În testamentul literar «Mai am un singur dor», eul liric eminescian și-a dorit marea aproape. «Asprul meu cânt» nu-i perturbă liniștea. Azi oamenii au talazurile în ei și izbirile necontenite îi fac să se simtă stabilopozi, deci pietre cu duritatea acestora.” Din volumul LUME MULTĂ, OAMENI PUȚINI de Rodica Elena LUPU ISBN: 978-606-640-060-2 Editura ANAMAROL
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
pe drum, cu mine, Oricâte piedici s-ar ivi; Prin macii înfloriți în lanuri, Sau drum cu bolovani și spini. Vei face din dureri, lumină! Din disperări, mărgăritar! Cu lacrimi vei uda grădina Să crească trandafiri de jar. Din spinii aspri vei culege Dulceața mierii, în pocal. Mă vei purta pe brațe calde, Să nu beau fiere, ci nectar! Vom fi copaci legați de ceruri, De soare și de albi-nori! Mărgăritare într-o scoică, Lumini și aripi de condori! Citește mai
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
mergi pe drum, cu mine,Oricâte piedici s-ar ivi;Prin macii înfloriți în lanuri,Sau drum cu bolovani și spini. Vei face din dureri, lumină!Din disperări, mărgăritar! Cu lacrimi vei uda grădinaSă crească trandafiri de jar.Din spinii aspri vei culegeDulceața mierii, în pocal.Mă vei purta pe brațe calde,Să nu beau fiere, ci nectar! Vom fi copaci legați de ceruri,De soare și de albi-nori!Mărgăritare într-o scoică,Lumini și aripi de condori!... XVIII. EU N-
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
verde Mirosind a vară, Peste tâmpla-mi caldă, Gânduri adormind. Dacă vântul tainic, Murmurând poveste, Imi sărută geana Tremurând suspin; Gura frăgezită De alintul dulce A cireșei coapte În nopți de pelin. Dacă aripi roze Înfloresc pe ramuri, Printre spinii aspri, Sângerând dureri; Falnice podoabe Ce-mi deschid cărarea Către libertate! Spre albastre zări! Citește mai mult Dacă vântul,Lacrima-și așternePeste frunze,Peste ramul crud;Peste iarba verdeMirosind a vară,Peste tâmpla-mi caldă,Gânduri adormind.Dacă vântul tainic,Murmurând
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
frunze,Peste ramul crud;Peste iarba verdeMirosind a vară,Peste tâmpla-mi caldă,Gânduri adormind.Dacă vântul tainic,Murmurând poveste,Imi sărută geanaTremurând suspin; Gura frăgezităDe alintul dulceA cireșei coapteîn nopți de pelin.Dacă aripi rozeînfloresc pe ramuri,Printre spinii aspri,Sângerând dureri;Falnice podoabeCe-mi deschid cărareaCătre libertate! Spre albastre zări!... XXXIII. COLIND, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. O stea a rasărit pe cer! O stea miraculoasă! Vestind un Fiu de Dumnezeu
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]