1,317 matches
-
să se uite la cel din mașină. Din cauză că nu reușea să vadă nimic, își pierduse în întregime noțiunea timpului. I se făcea rău când se gândea că stătea atât de aproape de oamenii ăștia, mai ales, știa asta cu siguranță, lângă atacatorul de la piață. Îngrămădiți toți în spate, picioarele și genunchii ei le atingeau pe ale lor. Poate și pe ai lui. Ar fi vrut să-i împingă departe de ea, cu putere, dar avea mâinile legate. Pielea îi fu străbătută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Atacul asupra "lumii noastre" este răzbunarea Dragonului mitic, care se răzvrătește împotriva lucrării zeilor, Cosmosul, și se străduiește s-o nimicească. Dușmanii se numără printre puterile Haosului. Orice distrugere a unei cetăți înseamnă o întoarcere în Haos. Orice izbândă asupra atacatorului repetă victoria exemplară a zeului asupra Dragonului (asupra "Haosului"). Din acest motiv, Faraonul era asimilat zeului Rî, învingătorul dragonului Apophis, în vreme ce dușmanii săi erau identificați cu Dragonul mitic. Darius se considera un nou Thraetaona, erou mitic iranian, care ucisese un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
morbidă rana care mă îngrijora, în loc să o ignor și să o las să se vindece. Ajunsesem să îmi fie frică să mă culc, asemenea copiilor acelora nenorociți din filmele de groază, pentru care singura cale să nu cadă în strânsoarea atacatorului este să stea treji. Cel care mă chinuia eram eu însumi și detestam să-l eliberez alunecând afară din zona conștientă. Dar am continuat să merg în somn, nu des, însă destul de regulat, și am continuat să mă îngrijorez în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
n-au ajuns la primărie vești mai rele decât cele obișnuite, accidente de circulație, un ambuteiaj ici și colo, un mic incendiu fără consecințe, un atac ratat la o filială bancară, Cum s-au descurcat, acum că nu avem poliție, Atacatorul era un amărât, un amator, iar pistolul, deși era autentic, era descărcat, Unde l-au dus, Oamenii care l-au dezarmat l-au predat la un regiment de pompieri, Pentru ce, dacă acolo nu există spațiu amenajat pentru a ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
elicopterului, apăru din nou orașul, din nou apărură interminabilele coloane de mașini. Timp de vreo zece minute bune nu se mișcă nimic. Reporterul se străduia să umple timpul, imagina consiliile de familie din automobile, lăuda comunicarea ministrului, îi condamna pe atacatorii caselor, cerea să fie pedepsiți după toate rigorile legii, dar era evident că neliniștea punea stăpânire pe el încet încet, era mai mult decât clar că vorbele guvernului trecuseră pe lângă fugari, nu că el, așteptând încă miracolul de ultimă clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
telefon cu colonelul Hartep, șeful poliției, și a aflat că ordinea a fost restabilită. Revoluționarii au fost puțini la număr și lipsiți de un lider veritabil. Atacul lor asupra Închisorii a fost respins de paznici și, câteva ore după aceea, atacatorii au rămas pasivi În clădirea poștei, sperând, după toate aparențele, că locuitorii din cartierele sărace ale capitalei le vor veni În ajutor. În acest interval, guvernul a putut suplimenta forțele polițienești și, cu ajutorul unui pluton de soldați și a două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
moară, după datină. Dragoslav se repezi asupra ei. Ea ridică pasărea în sus, ca să se apere. Nereușind, însă, voi să se apere cu toporul. și-l pocni, cu tăișul, drept în mijlocul frunții. Aceasta i se despică asemeni uniu harbuz copt. Atacatorul căzu și, după câteva zbateri, sucombă. Așa se iscă grozăvia. Lumea se aduna, se tot aduna, se îngrozea de ce vedea și auzea, o parte din ea facându-și semnul crucii, o alta, dând înapoi, cu mare frică. și timpul curgea. Curgea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
venit primii ei locuitori. —Și cum sunt? — La fel ca noi, doar că trăiesc cu teamă constantă a invaziilor dușmane, si de aceea au ridicat statui uriașe de piatră de-a lungul întregii coaste, ca să-i facă să creadă pe atacatori că aceia care au fost în stare să ridice asemenea monumente trebuie să fie niște oameni foarte puternici. Miti Matái ofta și îi făcu cu ochiul lui Vahíne Auté, care stătea cel mai aproape de el. Nu pot să neg că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
stăpânirea lumii! Mânat cândva de preacinstita foame să iasă din grotă, s-a năpustit În cete asupra prăzilor mari, năruind mamutul cu zeci de sulițe, pentru ca, mii de ani mai târziu, să-l regăsim pe vânător fugind din fața miliardelor de atacatori invizibili. Iar cu cât adversarul este mai mic și mai numeros, cu atât atacurile lui sunt mai eficace. Poți fugi de-un bivol sau de-un hipopotam, urieșenia lor Îi face mai lesne observabili și mai lenți, dar cine a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
constructor de mingi pentru plajă. Mulți dintre cei supuși atacului bacteriologic au căutat, iar asta ar putea părea ceva ironic, dacă n-am folosi modul figurat de exprimare, atât de necesar În astfel de situații, să se bage pe sub pielea atacatorilor. Oare, Întreb onorata comisie și pe respectabilii mei colegi, bolilor nu li se spune și „afecțiuni“? Nu există, poate, nici un termen mai potrivit pentru a desemna legătura intimă care apare Între om și teroristul invizibil, cuibărit În interior, un fel
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de unde? Da’ hai, cucoană, că doar te-am atins puțin cu cotul Puțin? Așa crezi tu, că e puțin? Uite ce coate groase ai! Și dacă vrei să știi, m-ai lovit peste ureche! Aoleo ce mă doare urechea! Aoleo! Atacatorul coboară la prima în huiduielile mulțimii. Noi ne dăm jos în Băneasa. Tanti Cucu vrea să trecem întâi pe la alimentară, să ia ceva consistent de mâncare: - Că știu eu că pițipoanca aia a ta n-a gătit nimic! - Hai, bre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
arunce cu bombe fumigene. Oamenii le respingeau cu piciorul, ca pe niște mingi ori comete cu coadă vineție, albastră, portocalie. Printre rebeli, în linia întâi, se aflau ziariști care filmau meciul de fotbal pe viață și pe moarte. Valurile de atacatori se repliau sub statuia Leului, dădeau năvală iar. Din cauza fumului înțepător, sau de frică să nu fie filmați și recunoscuți mai apoi de poliție, mulți își acoperiseră nasul și gura cu eșarfe legate la ceafă. Furia proletară izbucnea în gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
privi În oglinda din spatele barului. — Ți-am zis că-s alt om, James. Privindu-se-n oglindă, observa că nu se Înșela. — Arătați bine, domnule, spuse James. Trebuie să fi avut o vară foarte plăcută. Cum n-o să fii nicicând Atacatorii trecură peste câmp, fură ținuți În loc de mitralierele care trăgeau de pe strada desfundată și dinspre ferme, nu Întâmpinară nici o rezistență În oraș și ajunseră pe malul râului. Mergând cu bicicleta pe strada desfundată, dându-se jos să o Împingă atunci când drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spune că nu suntem În Chicago, ci În Hailey, Montana. Tu nu ești un bandit și ce se-ntâmplă n-are nici o legătură cu ce vezi În filme. — Îl cred, spuse Cayetano Încet. Ya lo creo. — Poți să-ți denunți atacatorul fără să-ți pierzi onoarea. Toți fac asta aici, așa spune. Spune că ce-ar fi dacă, după ce te-a Împușcat pe tine, Împușcă o femeie sau un copil? — Dar eu nu-s căsătorit. — Se referă la orice femeie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
6-8 metri. La mijloc se află un scaun sau o bancă. La un semnal, primul jucător care are rol de a ataca și ultimul jucător dintr-un șir cu rolul de apăra, ies în mijloc și aleargă în toate sensurile. Atacatorul caută să se apropie de scaun și să-l atingă de câte ori poate iar apărătorul încearcă să-l atingă prinzându-l. Numărul atingerilor pe scaune înseamnă punctele marcate de jucătorul atacant înainte de a fi prins. Când atacantul este prins, jocul încetează
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
Încercă să înghită - gâtul îl durea acolo unde se afundaseră degetele ucigașe ale lui Valerius. — Antonius Primus, înțelegi că nu-l putem ierta pe fratele tău... Nu-l putem lăsa liber. Chiar dacă admitem că Vitellius este guvernator, și nu imperator, atacatorul trebuie pedepsit. E vinovat. Cel care vorbise era bărbatul cu păr alb; se numea Vinicius Crulpus, și Antonius îl văzuse cu ani în urmă la Roma, pe când nu era încă senator. — De ce imperator-ul nostru ar trebui să dea dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înconjurară pe Antonius și ai săi. Erau înarmați cu pumnale și sicae și era limpede că veniseră să-l ucidă pe Antonius. Cu spatele sprijinit de trunchiul unui fag, ca să se poată apăra mai bine, legatul se lupta cu trei atacatori. Titus sărise repede de pe cal și îi respinsese pe cei care îl atacaseră. Ținând câte un pumnal în fiecare mână, îi înjunghie pe cei doi agresori ai lui Errius. Când îl văzu pe acesta ridicându-se teafăr, se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de pumnal. Nu se auzea nici un strigăt. Lupta începuse în liniște și continua la fel; se auzea doar răsuflarea grea a luptătorilor. Înainte ca Titus să-i sară în ajutor, Antonius fu rănit la umărul drept și se prăbuși, dar atacatorii nu izbutiră să-l ucidă. Căzură, înjunghiați în spate de Titus și Errius, în timp ce Antnoius se ridica palid, cu pumnalul în mâna stângă, și alerga în ajutorul celorlalți centurioni, care luptau la câțiva pași de ei. Furibunzi, Antonius, Titus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și alerga în ajutorul celorlalți centurioni, care luptau la câțiva pași de ei. Furibunzi, Antonius, Titus și Errius se năpustiră asupra agresorilor și-i uciseră. Unul singur reuși să fugă. Antonius se întoarse brusc și îl văzu pe unul dintre atacatorii săi ridicându-se și târându-se spre tufișuri. Errius se năpusti asupra lui și-l lovi cu pumnul, amețindu-l. — Pe ăsta îl ținem prizonier. S-a terminat, șopti Antonius. Titus își rupsese o bucată din tunică și îi bandaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
răului. Au trăit așa cum ne cere zeul nostru, se auzi glasul grav al lui Antonius. Îi așteaptă viața veșnică. Potrivit obiceiului, Titus și Errius smulseră câteva frunze pe care le puseră pe pieptul centurionilor morți. Nu aruncară nici o privire spre atacatorii uciși. Titus aduse caii. Pe unul dintre ei, Errius îl puse de-a curmezișul pe prizonier, legându-l bine. Se întoarse apoi spre Antonius. — Ți-am spus că mi-e teamă de spioni... Cine putea ști că vom veni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
am cunoscut la Capua, la târgul negustorilor de pomade... E foarte tânăr, și totuși, foarte priceput în arta noastră. Antonius nu-l băgă în seamă. Se uita încruntat la Cornelius. — Am auzit că l-ați interogat pe prizonier și că atacatorii erau din Rhetia. Nu puteți să vă supravegheați ținuturile... Cum se face că oamenii voștri nu i-au văzut și nu i-au prins pe cei care mi-au întins capcana? Cum de nu v-ați dat seama că permisele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
uitase - cu care, într-o zi de decembrie din același an, barbarul acela tăiase fața unui soldat roman, sub privirile lui Valerius, ascuns după un stejar. Mirosul sângelui îl ameți. Cu ochii injectați de furie, se întoarse spre al doilea atacator și îi tăie brațul pe care acesta îl ridicase, gata să-l ucidă. Dintr-o singură lovitură, își înfipse sabia în șoldul unui gladiator care îl atacase pe Socrates, apoi se avântă înainte nebunește, stropit de sângele celor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
În retragere, distrugeau casele, templele, capelele votive și altarele și ucideau pe oricine le ieșea în cale. Reușiră să-i prindă în capcană pe Antonius Primus și pe Arrius Varus, pe Câmpul lui Marte. Errius Sartorius își deschise drum printre atacatori. — Du-te, Errius! strigă Antonius înfigând sabia în pieptul unui dușman. Du-te... Găsește-l pe Vitellius! Se întoarse spre doi soldați care se năpusteau asupra lui. Nu-l lăsa să-ți scape! Se apără cu furie. În jurul lui erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-i oprească. Dădură buzna în magaziile unde se păstrau armele și luară săbii, pumnale, tridente și scuturi. Ieșiră în fugă pe porțile de la Ludus, cu armele în mână. Se alăturară trupelor flaviene și înaintară împreună cu ele, înfigând tridentele în trupurile atacatorilor, sfârtecându-i cu săbiile și pumnalele, zdrobindu-le capetele cu scuturile. Cu neputință de oprit, dădeau frâu liber furiei care îi ajuta să învingă în arenă. Printre ei se afla și Valerius. 43 — Ausper! continua să strige Vitellius. Glasul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prin tracțiune, totul indica faptul că nu doreau decît să-i scarmene pe români. Scena a durat cam cinci, șase minute, fiind privită cu multă Însuflețire de la ferestrele gării de-un impiegat voinic și mai multe funcționare recent coafate. După ce atacatorii au plecat la treburile lor, tinerii Îmbătrîniți s-au Îndreptat năuci și plini de sînge spre sediul miliției, situat la cîțiva pași de locul bătăliei. La miliție au fost plimbați cu viteză din birou În birou și frînați Într-unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]