3,106 matches
-
în dicție livrescă, practicând mica emfază a aluziei mitologice, surprind prin gravitatea unor îngândurări. În studenție, D. colaborează la „Dialog” și „Opinia studențească”, semnătura lui reapărând după un timp în „Arlechin”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Viața românească”, „Revista de lingvistică și știință literară” (Chișinău), „Echidistanțe”, „Moldova”, „Mesagerul” (Chișinău). În 1992, i s-a încredințat funcția de secretar de redacție al „Anuarului de lingvistică și istorie literară”, în 1995-1996, a fost redactor-șef adjunct la „Echidistanțe
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
Anuarului de lingvistică și istorie literară” (1988-1991) și face parte (din 1993) din redacția „Revistei române”. A debutat în 1966 la „Iașul literar”, colaborând apoi, între altele, la „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Dialog”, „Viața românească”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Ateneu”, „Contrapunct”, „România literară”, „Jurnalul literar”, „Caiete critice”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Scena”. Editorial, a făcut primul pas în 1983, cu Dramaturgia între clipă și durată. A fost distins cu Premiul Criticii acordat de Asociația Internațională a Criticilor de Teatru (1993) și
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
două publicații de aceeași factură: „Sămănătorul” și „Luceafărul” din Budapesta, iar curentul pe care îl ilustrează este definit în următorii termeni: „Unii l-ar numi poate «naționalism». Cuvântul nu sună bine; pare că-ți răsar înaintea ochilor discursuri iredentiste în atenee de provincie”; cuvântul preferat de Iorga este „românesc cu un singur r și fără nici o trufie” (Curentul nou, 15/1904). În pofida bunelor intenții declarate, revista nu poate ocoli anumite accente antidemocratice, datorate naționalismului mai puțin temperat al unor colaboratori influenți
FAT-FRUMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286969_a_288298]
-
este conferențiar la Academia de Artă din București. Primele versuri le publică în 1953, în ziarul local din Bacău. Volumul de început este Recital, apărut în 1976. Colaborează la „Viața studențească”, „Scânteia tineretului”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „România literară”, „Steaua”, „Tomis”, „Ateneu”, „Tribuna”, „Familia” ș.a. Debutând cu o poezie modulată de melancolii, dar și de încântări adolescentine, exprimate într-un vers melodios sau grav încordat, F. evoluează spre o expresie simplificată prin distilări succesive și chiar spre o anume încifrare a patosului
FILIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286994_a_288323]
-
din trupele conduse de Matei Millo și Mihail Pascaly. A înființat ea însăși o companie dramatică, Teatrul Tineretului. Era membră a Societății Dramatice. În „Românul” a publicat articole privind Teatrul Național. Preocupată de situația femeii în societate, ținea conferințe la Ateneul Român pe teme de instrucție și educație. Temperament activ, militant, F. a condus, din 1878 până în 1881, „Femeia română”, publicație care susținea lupta femeilor pentru drepturi cetățenești. În 1871 F. a publicat un volum intitulat Poezii și proză. Versurile, banale
FLECHTENMACHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287018_a_288347]
-
note critice la rubrica „Pancronica” din „Ulise”. Este redactor la revista „Dacia rediviva” (1942-1944), în care semnează cronica literară, pagina de însemnări „Aquaforte” și diverse note. La Câmpulung, împreună cu Ernest Bernea, scoate revista „1944”. Colaborează la „Adevărul literar și artistic”, „Ateneu”, „Bobi”, „Bulgarie nouvelle” (Sofia), „Cristalul”, „Discobolul”, „Familia”, „Floarea de foc”, „Gazeta literară”, „La Rassegna romana”, „Litere”, „Lumea”, „Mele” (Hawaii), „Meridian”, „Meșterul Manole”, „Nea Estea” (Atena), „Reporter”, „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară” (condusă de Liviu Rebreanu), „România literară” (condusă de Cezar
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
1990 este redactor la „Revista de istorie și teorie literară”, iar în perioada 1991-2002, secretar general de redacție. De asemenea, este redactor-șef adjunct al „Caietelor Institutului Romano-Catolic” (din 2001) și redactor responsabil al revistei on-line „Dialog spiritual”. Colaborează la „Ateneu”, „Argeș”, „Cronica”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Familia”, „Limbă și literatură”, „Manuscriptum”, „România literară”, „Viața românească”, precum și la Radio România Cultural și TVR. Debutează editorial în 1996, semnând eseul Titu Maiorescu comentat de..., dar ca realizator de ediții critice și
MECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288076_a_289405]
-
1953, la revista „Plaiurile Bistriței” din Piatra Neamț. Volumul Ard săniile îi apare în 1982, după ce cu un an înainte publicase cinci poeme într-o antologie de versuri, proză, teatru, eseuri scrise de universitari bucureșteni. Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Ateneu”, „Ramuri”, „Paradox”, „Viața nouă” ș.a. Egală cu ea însăși de la primele acorduri, poezia adunată în volumele Ard săniile, Deschideți luminii (1984), Eroare de iarnă (1990) și Interior (1998) este una a arderilor molcome, mocnite, întreținând în spațiul liric o căldură
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
și Craiova, activând până în 1953, când se pensionează pe caz de invaliditate. Între 1959 și 1969 lucrează în domeniul turismului, la Sinaia, apoi se dedică scrisului. Debutează în 1945, când publică în revista „Humorul” schițe satirice. Colaborează la „Săptămâna”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Cronica”, „Viața militară”, „Astra” ș.a. Prima carte, romanul Femeia cibernetică, îi apare în 1969. Împreună cu Eugen Barbu este scenarist al producțiilor cinematografice Haiducii (1966), Drumul oaselor (1980), Trandafirul galben (1982) și al serialelor de televiziune Urmărirea (1971), Un august în
MIHAIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
1897, i se tipărește culegerea de versuri în limba franceză Bronzes, prefațată de Al. Bogdan-Pitești. Ziarul „Forța morală”, pe care îl editează în 1901-1902, îl acuză pe I.L. Caragiale de plagiat. M., dezlănțuindu-se împotriva dramaturgului într-o conferință la Ateneul Român, este fluierat și el răspunde fluierând. Cartea de aur (1902), însumând producția sa nuvelistică, nu trezește nici un ecou. Poetul se interesează de ezoterism și magie, pune la punct invenții fanteziste (un perpetuum mobile). Consolatoare e buna primire făcută la
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
X.1940, Burluși, j. Argeș), critic și istoric literar. După absolvirea Facultății de Filosofie a Universității din București, a fost profesor, muzeograf, redactor la Editura Eminescu, apoi, intermitent, profesor și bibliotecar. Din 1990 este redactor la „Viața românească”. Colaborează la „Ateneu”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Ramuri”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Tomis” ș.a. G. s-a dedicat pentru început studiului literaturii interbelice și în special operei lui Ion Barbu și Al. A. Philippide. Noutățile propuse în interpretarea operei celui dintâi provin
GIBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287278_a_288607]
-
profesor în Galați. Debutează cu povestirea Ispita mării verzi în „Luceafărul” (1969), semnând Constantin Ucuta. Debutul editorial, recomandat de Marin Preda, îl reprezintă volumul de povestiri Începutul verii astronomice (1978). Colaborează cu proză scurtă și fragmente de roman în „Luceafărul”, „Ateneu”, „Pagini dunărene”, „Porto Franco” ș.a. Între 22 și 25 decembrie 1989 este președintele primului comitet revoluționar din Galați. Alternând cărțile de proză scurtă (schițe, povestiri) cu romanul, G. și-a amplificat aria tematică, dar a rămas fidel normelor interioare ale
GURAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287386_a_288715]
-
1996, fiind în același timp și redactor-șef al publicațiilor „Limbă și literatură” și „Buletinul Societății de Științe Filologice”. În 1968 își ia doctoratul în filologie cu teza Sămănătorismul (Geneză, ideologie, reprezentanți). Colaborează, în afara publicațiilor pe care le conduce, la „Ateneu”, „Argeș”, „Convorbiri literare”, „Limba română”, „România literară”, „Tribuna învățământului” ș.a. Debutează cu volumul De la tiparnița lui Macarie la Combinatul Poligrafic (1959), un scurt istoric al tipografiilor din România. După o serie de studii dedicate clasicilor literaturii române, figurilor reprezentative ale
HANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
județul Dâmbovița (1951-1955), Târgoviște (1955-1959), Pâclișa, județul Hunedoara (1959-1960) și la Liceul „D. Bolintineanu” din București (1960-1990). Debutează cu un articol în „Studii și cercetări de istorie literară și folclor” (1962). Colaborează la „Adevărul literar și artistic”, „Albina”, „Arca”, „Argeș”, „Ateneu”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Convorbiri literare”, „Criterion”, „Cronica”, „Curierul românesc”, „Excelsior”, „Familia”, „Jurnalul literar”, „Limbă și literatură”, „Litere, arte, idei”, „Manuscriptum”, „Orizont”, „Poesis”, „Revista de istorie și teorie literară”, „România literară”, „Steaua”, „Teatrul”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Vatra”, „Viața românească” ș
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
revista „Luceafărul” (1959), la rubrica „Steaua fără nume”, girată de Mihu Dragomir. Prima carte este placheta de versuri Cântec tânăr, apărută în 1960. A colaborat la „Luceafărul”, „Scrisul bănățean”, „Gazeta literară”, „Ramuri”, „România literară”, „Flacăra”, „Convorbiri literare”, „Contemporanul”, „Săptămâna”, „Familia”, „Ateneu”, „Astra”, „Argeș”, „Tribuna” ș.a. Demonstrând reale disponibilități poetice încă de la primul volum de versuri, H. cultivă în manieră clasică nostalgia copilăriei și a locurilor natale, patriotismul în marginile unei „mitologii” a zilei, optimismul neînfrânat, poate sincer, dar turnat într-un
HINOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287434_a_288763]
-
, publicație apărută la Arad, lunar, din mai 1933 până în martie 1940, cu subtitlul „Revistă literară și culturală”, sub îngrijirea unui comitet de redacție alcătuit din membri ai Ateneului Popular arădean: Barbu Pompiliu, Gh. Ciuhandu, Al. Constantinescu, Eduard Găvănescu, Octavian Lupaș, Marcel Olinescu, Al. Negură, Mihail Păun, Isaia Tolan, Tiberiu Vuia. Din 1936 comitetul de redacție îi mai include pe P. Bogdan, Al. Filipaș, Gh. Moțiu, Petre Pascu, Șt.
HOTARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
include pe P. Bogdan, Al. Filipaș, Gh. Moțiu, Petre Pascu, Șt. Popovici, I. Pogana, Ascaniu Crișan, Radu Cornel; secretar de redacție este Marcel Olinescu. Revista devine organul de presă al federațiilor societăților culturale arădene Astra, Institutul Social Banat-Crișana, Concordia și Ateneul Popular. Din 1937 subtitlul este „Literar-cultural-artistic”. Născută din inițiativa unor intelectuali arădeni dornici de a reprezenta și de a dinamiza viața spirituală din zona de vest a țării, H. are un program cultural, mărturisind chiar în primul număr intenția „de
HOTARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
română a săptămânalului internațional „New Europe”), apoi, pensionar, se consacră în întregime literaturii. De-a lungul vremii, în afară de ceea ce a scris în gazetele la care lucra, H. a colaborat cu proză, articole, eseuri etc. la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Iașul literar”, „Ateneu”, „Viața militară”, „Apărarea patriei”, „Teatru”, „Zori noi”, „Clopotul”, „Flacăra”, „Flacăra Iașului”, „Urzica”, „Țara” ș. a. Primul roman al lui H., Cer cuvântul, era recomandat de Marin Preda ca o „carte matură, plină de fapte și încărcată de surprize care fac lectura
HOROMNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287451_a_288780]
-
Teatrului Național „V. Alecsandri” din Iași. În 1998 a obținut titlul de doctor în filologie. A debutat publicistic la „Dialog” în 1975, iar editorial, cu volumul Proza criticilor, în 1983. Colaborează la „Amfiteatru”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Astra”, „Ateneu”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Caiete critice”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Dialog”, „Luceafărul”, „Opinia studențească”, „România literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Tribuna României” ș.a. Este distins cu Premiul pentru critică literară al Colocviului Național de Literatură și Publicistică (1977), Premiul „Napoca universitară
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
a cititorului și considerațiile despre codul cultural reprezintă tot atâtea contribuții originale, novatoare, la exegeza unuia dintre cei mai dificili scriitori români. Monografia Hortensia Papadat-Bengescu (1985; ediția a doua, din 2002, a fost distinsă cu Premiul pentru critică al revistelor „Ateneu” și „Convorbiri literare”), apărând după o serie bogată de studii și eseuri consacrate autoarei, îi urmărește drumul de la psihologic și eseistic la epic. Fără a cădea în reducționism, H. observă cu subtilitate dozajul de subiectiv și obiectiv păstrat pe întregul
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
de Dan Culcer. Editorial, figurează mai întâi în volumul colectiv Debut ’86, prima carte, Iubita mea, e ora indexării, apărându-i în 1994. Este prezent, de asemenea, în numeroase antologii de proză umoristică. Colaborează cu versuri, proză și publicistică la „Ateneu”, „Vatra”, „Luceafărul”, „Orizont”, „România literară”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Urzica”, „Al cincilea anotimp”, „Orient latin” (Timișoara), „Moftul român”, „Cuvântul liber” (Târgu Mureș), „Adevărul Harghitei”, „Mesagerul transilvan” (Cluj-Napoca) ș.a. Deși prozele lui H. nu au trecut neobservate la apariția în paginile revistelor, volumul
HURUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287471_a_288800]
-
didactice universitare, devenind profesor universitar, specialist în gerontologie-geriatrie, șeful Clinicii a V-a Medicală din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iași. Debutează cu versuri la revista „Cronica”, în 1966. Colaborează la „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Ateneu”, „Symposion”, „Revista V” ș.a. Este membru în cenaclul „V. Voiculescu” al Universității de Medicină și Farmacie din Iași, pe care l-a inițiat și coordonat din 1964. Semnează și cu pseudonimele Iuliu Horațiu, Onih. Prima carte de versuri a lui
HURJUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287467_a_288796]
-
epigrame (neadunate în volume), cronici dramatice și plastice, interviuri cu scriitori și personalități artistice, recenzii, reportaje în „Adevărul literar și artistic”, „Presa”, „Însemnări ieșene”, „Luminătorii”, „Scânteia”, „Scânteia tineretului”, „Steaua”, „Scrisul bănățean”, „Tribuna”, „Albina”, „Flacăra Iașului”, „Iașul literar”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu” ș.a. După 1990 susține rubrica intitulată „Cafeaua de dimineață” în ziarul „Monitorul” (Iași) și conduce revista ieșeană „Cuvânt și suflet”. Prima carte a lui L., Din pridvor (1962), reunește schițe și povestiri de pronunțată factură reportericească, pe tema-clișeu a prefacerilor
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
umple un gol în „beletristica acestui oraș”, inițiatorii publicației se declară „tradiționaliști” și îi iau drept călăuze pe scriitorii marcanți ai celor „trei mari orientări tradiționaliste: sămănătorism, poporanism, ortodoxism” (În loc de program). Rubricile obișnuite sunt „Carnet dobrogean”, „Cronica literară”, „Cronica teatrală”, „Ateneul popular”, „Cronica științifică”, „Reviste, ziare, cărți”, „Poșta redacției”, „Recenzii”, „Cronica măruntă”. Versuri semnează Liuben Dumitru, Laurențiu Georgescu, T. Moisescu, Dimitrie Batova, George Danubia (George Dan), Boris N. Deșliu ș.a., iar proză scriu Mircea Mărdărescu, Simeon Dumitriu, Dorin Moisescu, P. Deleanu
ROD NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289291_a_290620]
-
și urmează la Iași Școala Normală „Vasile Lupu” (1951-1955) și Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” (1962-1968). Trece prin mai multe slujbe: profesor la Românești (1955-1957), profesor și director de cămin cultural la Voinești (1961-1962), corector la revista „Ateneu” (1965-1969), inspector la Casa Județeană de Creație Iași (1970-1972), redactor la revista „Convorbiri literare” (din 1972). S-a pensionat pe motive medicale în 1981. Debutează cu versuri la „Iașul literar”, în 1961, colaborând ulterior la „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Tribuna
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]