3,288 matches
-
totul e o competiție, știi? mi-a răspuns ea iritată, agățându-și geanta pe umăr. După care s-a îndreptat către ușă. și cu asta s-a încheiat tentativa mea de a fi drăguță cu Lulu. Salut, iubito! Tocmai am aterizat. Există vreo șansă să ne vedem în apartamentul meu, peste o oră? m-a întrebat Randall. Sigur că da! i-am răspuns rapid, gândindu-mă că Bea o să mă lase să nu mai merg la cină. Mi-am făcut socoteala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
adio pentru fiecare coleg care pleca din firmă. Dac-am fi făcut asta și la Grant Books, am fi ajuns cu toții alcoolici. Singurul ritual de la Grant era predarea dosarelor. Înaintea fiecărei plecări, o cantitate uriașă de documente și de dosare ateriza pe biroul meu. Iar eu priveam, cu o teamă din ce în ce mai mare cum, în fiecare săptămână, muntele de dosare, de lângă unul dintre pereții biroului, creștea cu constanță. Când ajungeam să iau legătura cu cei mai noi autori ai mei, aceștia erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de vreme ce și eu ți-am spus ție c-ar trebui să pregătim o cantitate dublă de sandwich-uri cu asparagus, prosciutto și brânză fondue! — Cum? Ce-i aia? am zis eu, înșfăcând ceva delicios de pe masă și băgând în gură. De când aterizasem, mă îndopasem tot timpul- stomacul meu era destul de relaxat ca să se bucure, din nou, de mâncare. Ceea ce-ai mâncat tu acum? mi-a răspuns Suzanne, trecându-mi o șuviță după ureche. și tu ce faci, copile? Maică-ta mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pătura moale, de cașmir, așezată pe mine, n-a mai durat mult până când am început să moțăi. Următorul lucru de care am fost conștientă a fost faptul că Randall mă înghiontea ca să mă trezească. — Cred că suntem pe punctul să aterizăm, mi-a spus el, frecându-mi blând încheietura cu degetele. Mi-am mișcat degetele de la picioare. Mă dureau. Avusesem parte de un somn așa de profund și de luxos, iar acum nu ne mai despărțea de Lucille și de cârdul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cantitate de zăpadă care a căzut în martie, în ultimii zece ani. Am dat din cap. De fapt, furtuna de zăpadă jucase un rol foarte important în piesa ultimelor douăzeci și patru de ore. În primul rând, din cauza ei, nu putusem să aterizăm decât abia la 2:00 a.m. Randall se foise teribil. Se ridicase în picioare și se plimbase în sus și-n jos prin avion, se agitase pe ideea că nu putea să se odihnească așa cum trebuie înainte de o săptămână cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Speram că întâlnirea cu ele avea să facă logodna să-mi pară mai reală. — Diseară? Pot să trec pe la voi după ce plec de la serviciu? — Sigur că da. și nu poate să vină și Randall? Randall o luase la goană de când aterizase avionul și eram sigură c-avea să rămână la birou toată noaptea. — Are de lucru, am răspuns eu concis. N-o să poată să plece de la birou. Mă tem că n-o să te alegi decât cu mine. — Tu ești de-ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că vin și cheamă un instalator. Wilt stătu așa și ascultă, în timp ce elevii din anul I Carne băteau câmpii mai departe despre vasectomie și despre bobine și despre indienii care primesc aparate radio pe gratis și despre avionul care a aterizat la Audley End cu o grămadă de imigranți ilegali la bord și despre ce zicea fratele nu știu cui, care era polițist în Brixton, despre negri și despre irlandezi, care erau la fel de răi, și despre bombe și după aceea iar despre catolici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dintre cuvinte. Linia secretă, tovarășă până la sfârșit... Sfârșitul, iată, sfârșit, într-adevăr. O ceață fumurie și roz, trecutul jur-împrejur , captivul se pierdu, se pierdu. Reveni, se spulberă iarăși și iarăși reveni, băiat bucălat și peltic. Un înger bucălat, cu zulufi, aterizat la picioarele băncii. Pantalonași de doc albastru, vestă tirolez. Ochi imenși și reci, degete scurte și roz. Copacii unduiau, clipocea lacul, lacul codrilor albaștri, liliacul înflorit și privighetorile Edenului în care mișunau santinele și țiuiau antenele iscoadelor și se lățea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
l-am văzut plutind spre crăpătura dintre rampă și pragul avionului - cea mai îngustă dintre toate deschizăturile posibile, de un milimetru sau doi cel mult - și apoi, spre uluirea mea, l-am urmărit strecurându-se prin acel spațiu imposibil și aterizând pe pistă, la șase metri sub picioarele mele. Acestea sunt doar câteva exemple. În primele două luni am așternut pe hârtie zeci de asemenea istorii, dar, în ciuda efortului de a le face să sune frivol și superficial, am descoperit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
își făcea rezidențiatul la spitalul Bellevue, iar în clipa în care a aflat că mama sa supraviețuise conflictului, a demarat pregătirile necesare pentru ca ea să îl viziteze în America. Totul era aranjat până la cel mai mic amănunt. Avionul urma să aterizeze la o anumită oră, să tragă la o anumită poartă, iar Jonas Weinberg avea să fie acolo, să își întâmpine mama. Dar, chiar când se pregătea să plece spre aeroport, s-a trezit chemat la spital, pentru o operație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
chiria fixată la 127 de dolari pe lună, Tom se considera norocos să o aibă. În primul an după ce se mutase, oricum nu petrecuse prea mult timp acolo. Era mai mult plecat, căutându-și prieteni din liceu și colegiu care aterizaseră la New York, cunoscând oameni noi prin intermediul celor vechi, cheltuindu-și banii prin baruri, ieșind cu femei când i se oferea ocazia și, în general, încercând să își organizeze viața - sau ceva care să semene a viață. Cel mai adesea, aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
L-a apucat cu ambele mâini și, dintr-o smucitură scurtă a încheieturilor, a rupt lanțul de aur în două. O parte a pietrelor au alunecat și au căzut țopăind pe tăblia de plastic laminat a mesei; altele i-au aterizat în palmă și, în timp ce se ridica să plece, mi le-a aruncat în față. Dacă n-aș fi purtat ochelari, aș fi putut încasa una în ochi. — Data viitoare te omor! a zbierat el, scuturându-mi un deget în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la un local de pe Second Street, apoi eu și Lucy ne-a întors acasă, unde ne propuseserăm să ne petrecem seara întrecându-ne într-un joc de Monopoly sau Clue. Atunci am auzit mesajul lui Rachel pe robotul telefonic. Avionul aterizase la unu; intrase în casă la trei; citise scrisoarea de la mine la cinci. Din tonul pe care rostea cuvântul „scrisoare“, am înțeles că totul era iertat. „Îți mulțumesc, tată, spunea ea. N-ai idee ce mult contează pentru mine. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
hârtie anecdote pentru Cartea nebuniei omenești și, după cum propusese Lucy, mă ofeream ca babysitter ori de câte ori Tom și Honey ieșeau seara în oraș. În primele lor luni împreună, aceasta se întâmpla frecvent. Honey tânjise cât stătuse la țară și acum, că aterizase la New York, voia să profite de tot ce avea orașul de oferit: piese de teatru, filme, concerte, spectacole de dans, seri de poezie, plimbări sub clar de lună cu feribotul de Staten Island. Îmi făcea bine să îmi văd nepotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Dă-mi un pumn de Advil sau alt medicament și mă pun pe picioare. I-am adus Advilul, am învelit-o cu pardesiul meu, am dat drumul la căldură în mașină și am pornit direct spre aeroport. În dimineața aceea aterizasem în Greensboro, dar, pentru că Minor avea să ne caute cu certitudine acolo, Rory s-a gândit că era mai bine să plecăm prin Raleigh-Durham. Era un drum de o sută cincizeci de kilometri, iar ea a dormit pe tot parcursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dădusem în grijă, astă-vară, și cu mine locuise numai câteva săptămâni. Când mă gândeam la cele cinci luni și jumătate pe care le petrecuseră cu ea, nu puteam să nu-i compătimesc, oricât ar fi fost de încântați că Aurora aterizase în siguranță în Brooklyn. — Trebuie să stea cu mama ei, i-am spus lui Tom, încercând să adopt o atitudine filozofică. Dar o parte a lui Lucy ne aparține, fiecăruia dintre noi. E și fata noastră și asta nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pasageri. Ei sunt oamenii care zboară o dată pe an spre locuri însorite și au tendința să își înceapă vacanța în barul aeroportului. La drumul de întoarcere, se îmbracă în pantaloni scurți, cămăși hawaiiene și șlapi, încă plini de spiritul vacanței. Aterizând în Dublin, unde e frig și umed, realitatea îi lovește de când se deschide ușa avionului, și țipă „Dumnezeule, e al naibii de frig!“. Of, DENF-ii! Nu or să se învețe niciodată minte? Totuși, zborurile de noapte nu sunt atât de rele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de joviali cum erau atunci când se urcau în avion, pe aeroportul JFK, nu? Bebelușii se trezesc și încep să plângă. Copiii țipă „Taaaatiiiiiiiiiiii, cât mai aveeeeeem?“. Adulții caută aspirină și pungi pentru rău de avion și de-abia aștept să aterizăm. O să încerc să dorm câteva ore după ce ajung acasă. Sper să nu-mi întâlnesc părinții în scurtul drum de la ușă până la mine în dormitor. Nu că aș avea ceva cu părinții mei, dar după o noapte albă, în care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ei. Credeam că îi spune să nu se mai deranjeze să vină să o ia. Dar nu, îi spune să înregistreze Coronation Street. De necrezut! Debbie se întoarce la locul ei, dar acum vântul bate din spate, așa că probabil o să aterizăm devreme și nu are nici cea mai mică șansă să vorbească cu Adam. Săraca de ea. Sper să nu-i ceară vreun autograf sau ceva de genul. Mă duc în spate și arunc brioșe nemâncate într-o pungă mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ocean, așa că suntem foarte aproape. Cineva mă trage de fustă și mă întreabă dacă barul mai e deschis. Mă uit la el de parcă ar fi nebun de legat, apoi alerg spre scaunul meu și îmi pun centura de siguranță. Buf. Aterizăm. Le zâmbesc larg pasagerilor, și ei ne spun ce fete drăguțe suntem. Americanilor le plac însoțitoarele de zbor irlandeze. Spun că suntem cele mai drăguțe fete din toată lumea, dacă mai zâmbim după atâta timp. Nu știu ceilalți ce motive au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ieșire fără noi. Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie ce fac ceilalți. E destul de rău să fiu închisă cu ei într-un container mare de metal ore în șir, fără să mai aranjăm să ne întâlnim și după ce aterizăm. Adică avem nevoie de o pauză! — Arată ce ți-ai cumpărat. Amy îmi smulge sacoșele de plastic, precum un copil entuziasmat. Când Dumnezeu ținea lecții de subtilitate, Amy clar a lipsit pentru că-și făcea manichiura. Ia uite, ai cumpărat People
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să mă rugați, pe mine sau pe oricare din celelalte însoțitoare. Și bună încercare, amice! Aud interfonul. Anunțul pilotului. Iupiiii! De-abia aștept să știu la câți metri desupra nivelului mării ne aflăm, deasupra cărei țări zburăm și unde o să aterizăm la aeroportul Linate. Sau nu! Doamne, de ce mă prostesc așa? E ridicol. Pe de altă parte, când ești îndrăgostit, te porți prostește, nu? Aproape uitasem sentimentul ăsta. — Bună ziua, doamnelor și domnilor, vă vorbește căpitanul dumneavoastră, Mike Hanron. Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
deranjate. Gluma mea a picat prost. Brusc îmi aduc aminte că ambele sunt logodite cu piloți. Și iubitul Tarei e la a doua căsătorie. Prima lui soție era tot o stewardesă. Rahat. Pielea mi-e salvată de anunțul lui Mike. Aterizăm în cincisprezece minute. Doar glumeam, apropo, le spun neconvingător fetelor pe când mă grăbesc prin carlingă asigurându-mă că toată lumea și-a pus centura de siguranță pentru aterizare. Lydia e nervoasă în spate. —Ai stat un secol, se vaită, ungându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
DreamBoat? Buf! Roțile lovesc pista de aterizare cu un bufnet puternic. Avionul aleargă pe pistă, cu un huruit infernal. Doamne, a fost cam tare! exclamă Lydia. O să-l întreb pe Mike ce naiba a fost în capul lui. — Nu Mike a aterizat, spun pe un ton oarecum plictisit. Ci copilotul. Lydia, poți să mă scuzi un minut? Doar asigură-te că pasagerii stau la locurile lor până când se stinge avertismentul cu „Puneți-vă centura de siguranță“, bine? Mă ridic clătinându-mă în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
doza cu putere În mijlocul biroului, bag degetul sub inel și, cu cel mai Încrezător zâmbet posibil, trag de el. E ca și cum ar fi erupt un vulcan. Din cutie explodează un jet de băutură puternic acidulată, cu gust de afine, care aterizează direct pe birou, udă hârtiile și registrele cu un lichid roșu sinistru... și o, nu, te rog, Doamne, nu... Îl Împroașcă pe Doug Hamilton direct pe cămașă. — Fuck ! țip, cu respirația Întretăiată. Îmi cer mii de scuze... — Iisuse Hristoase! izbucnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]