50,818 matches
-
mea s-a stabilit în satul Călinești Cuparencu aparținând de comuna Șerbăuți, unde părinții mei au dobândit o moștenire de 3,5 ha teren arabil și 1,4 ha cu vegetație forestieră, din partea unui unchi, urmaș al celor ce au atribuit în vechime numele lor localității cu pricina. Astfel, au trecut în continuare prin viață într-o relativă stabilitate materială, afectată, după cum se știe, de seceta din 1946-1947, de hărțuielile de colectivizare forțată cu asalturile din 1953-1955, 1958-1961, de împovărătoare dări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
femeile, nu mă pot îndrăgosti de niciuna. Mă simt impermeabil pentru dragoste și, totodată, sunt trist și nu știu de ce, căci găsesc în mine o tristețe continuă și rebelă, care nu-mi dă deloc pace și căreia nu-i pot atribui - foarte interesant lucru! - nicio explicație clară. Până ce aceasta nu va înceta de tot, sau până ce nu va fi înlăturată cumva, nu pot, dar, mai ales, nu vreau să pretind vreo femeie. Și fac asta numai spre binele și spre beneficiul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de cuburi sau de bețișoare. Sunt arse în recipiente speciale, nu numai pentru a parfuma mătăsurile folosite la kimono-uri, ci și pentru a purifica atmosfera din casă sau în tratamentul anumitor boli (în temple, bineînțeles, se folosesc în timpul ceremoniilor religioase, atribuindu-li-se diferite proprietăți de ordin spiritual menite a ajuta mintea devotului să pătrundă în planul transcendent). Aflăm din roman cum nobilii introduc mici recipiente cu tămâie arzând în mânecile largi ale kimono-ului, care apoi își exală parfumul la fiecare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
japonez de raportare la realitate: neexistând adevăruri universale, la care să se poată adera în manieră carteziană, înseși contururile lumii se modifică în funcție de raporturile interumane, de contexte istorice și chiar de stări emoționale pasagere. Tocmai de aceea venerabilul Honnimbo Shusai atribuie îndelungata sa activitate "vagului", adică acelei indeterminări ontologice care constituie însăși fibra esențială a lucrurilor, textura fină a acestora. Grație adecvării la silueta evanescentă a ființei, maestrul trăiește în permanență pentru a (se) juca (go, firește, dar și mahjong sau
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
însă din acest tip de raportare cognitivă diferită la real. O limbă leneșă nu numai că va lăsa neacoperite lingvistic anumite porțiuni din real, ci se va abține, chiar atunci când se consacră activității de a "da nume" și de la a atribui o denumire diferită fiecărui obiect sau fenomen întâlnit. Pentru a-și simplifica treaba, ea va recurge atunci la fenomenul de polisemie, prin care același cuvânt este folosit pentru obiecte și situații diferite, între care însă, prin analogie, se pot stabili
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o lună musonică. Ubicua și imuna fericire care părea să locuiască diferitele colțuri și articulații ale corpului lui Mr. Moon descuraja orice încercare, motivată ea fie de un păstos umanism, fie de masca lui coruptă, political correctness, de a-i atribui facultăți gânditoare. În superba nepăsare a tinereții mele, mă credeam la adăpost de ambele și, astfel, nici nu încercam. Îmi plăcea doar să mă răsfăț în luna plină pe care mi-o oferea, ca într-o oglindă nepoleită de vreme
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
persoane ale căror câine sau pisică, în ciuda tuturor neplăcerilor, oferă o bucurie cotidiană. Câinele: cel mai bun prieten al omului? Pentru persoanele singure, din orice punct de vedere, animalele pot fi prieteni pe viață. De ce omul nu ar trebui să atribuie animalelor calități personale precum afecțiunea, încrederea, sentimente de simpatie, bucuria și durerea? Noile cercetări o confirmă: animalele evoluate pot manifesta efectiv sentimente specific umane. Tocmai astfel reușesc să ofere o mai mare calitate vieții oamenilor. Pedagogii experți au observat că
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
creșterea semnificativă a populației și în același timp o diferențiere a culturilor, care condusese prin urmare la nașterea civilizațiilor și religiilor evoluate. În acele vremuri normele erau formulate sub formă de fraze și trecute în scris. În unele civilizații erau atribuite voinței divinităților sau după exemplul celor Zece Porunci din Biblia ebraică unui singur Dumnezeu. Aceste porunci s-au transmis din generație în generație de-a lungul mileniilor. Astăzi însă, mi se aduc obiecții deseori că întotdeauna s-a acționat și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
În prezent ar fi ca și cum ne-am întreba: sensul lucrurilor se află în lucrurile însele sau doar în mintea noastră, în gândirea noastră? Lucrurile au un sens inerent, care locuiește în ele, sau suntem noi cei care îl construim și atribuim lucrurilor convențiile noastre verbale? La nivel teoretic se poate reflecta și specula mult asupra acestor probleme: ne putem întreba dacă sunt mai multe sensuri sau doar unul; dacă există un sens pentru determinate aspecte ale realității sau faze ale vieții
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
existenței lui Dumnezeu ca și în afirmarea ei. Acest lucru nu trebuie să uimească, pentru că nici o știință nu este în măsură să înțeleagă realitatea în complexitatea ei. Fiecare are perspectiva și cadrul specific de competență căruia nu trebuie să-i atribuie o valoare absolută. Și pentru obiectul cel mai simplu, precum o masă sau bicicletă, sunt explicații diverse: cea fizico-chimică, funcțională, istorico-culturală, sociologică... Un lucru semnificativ însă este că o explicație nu exclude pe alta, dimpotrivă poate să o completeze și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
devenirii. Dar este la fel de important și în epoca noastră secularizată, aparent atee, unde au fost și sunt în continuare divinități substitutive. În acest caz credința în Dumnezeu semnifică refuzul radical al oricărui dictator care, în stat, religie și societate, își atribuie calități sau funcții divine, pretinzând adorație sau supunere incondiționată. Declarația teologică de la Barmen a Bisericii Confesionale (1934), inspirată de Karl Barth, constituie expresia exemplară a unui astfel de refuz. O autentică credință în Dumnezeu reprezintă renunțarea la toate celelalte puteri
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
destin imuabil și impenetrabil sau dacă, reîntorcându-mă la mistica solitară de tip monistic, mi-ar lipsi acea instanță transcendentă căreia mă pot adresa. Întrebarea nu mi-aș adresa nici dacă eu, în sens contrar, în cadrul unei religii dualiste, aș atribui tot răul unei puteri originare a răului, prezentă în Persia antică sau mai târziu în maniheism. În schimb, oricine crede într-un Dumnezeu viu și bun, din perspectiva întregii suferințe și a răului acestei lumi, se află în fața unei enigme
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dialectica calităților lui Dumnezeu și să o prezint profesorului meu de dogmatică. Nu avusese nimic de obiectat, însă nu știa exact nici ce anume să facă. Deoarece nu reușisem să finalizez teza doctorală în filozofie la Paris pentru că mi se atribuise Catedra de teologie fundamentală la Tübingen, mai târziu am elaborat de două ori manuscrisul și, în cele din urmă, l-am publicat în 1970, în anul bicentenarului nașterii lui Hegel, cu titlul Menschwerdung Gottes. Eine Einführung in Hegels theologisches Denken
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
treizeci și două de pagini despre izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, urmăresc în fiecare zi cu interes evenimentele internaționale. Paradigma dominantă până la sfârșitul războiului, a modernității europene, viza clar violența și războiul, nu cooperarea pacifistă, ei îi era atribuit disprețul machiavellic al moralei. Noua paradigmă apărută în Europa și în lume începând cu 1945 înseamnă substanțial: în locul politicii intereselor, puterii și prestigiului național, specific epocii moderne (la Versailles sau în timpul celei de-a doua administrație Bush), o politică de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în a doua linie în fața adevărului lui Dumnezeu și a mesajului lui Isus. Structurile premoderne și medievale, în care persoanele, în special femeile, se bucură de drepturi inferioare, se vor dizolva. Autoritățile ecleziastice arogante, care în decursul secolelor și-au atribuit tot mai multă putere, vor fi readuse la dimensiuni umane; vor fi depășite, într-o bună zi, toate privilegiile și pretențiile, medievale și premoderne, ale Bisericii catolice față de alte Biserici creștine, funcțiile și serviciile religioase. Infailibilitatea papei și idolatria pseudocreștină
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
încă la început. Cu toate acestea, primele studii sunt favorabile. Astfel, Smith și Brodzinsky 257 au realizat un studiu pe un eșantion format din copii adoptați, cu vârstă cuprinsă între 6 și 17 ani, cu privire la semnificația pe care copiii o atribuie faptului de "a fi adoptat" și a modului în care fac față sentimentelor și gândurilor cu privire la statusul familial adoptiv. Rezultatele au indicat că, majoritatea copiilor a perceput adopția ca fiind oarecum stresantă, stres definit prin sentimente ambivalente și gânduri supărătoare
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
căutarea de sprijin și comportamentele de evitare. O limită a acestui studiu este aceea că, nu au fost examinate relațiile dintre stres și coping asociate adopției și adaptarea psihosocială a copiilor. Mai mult nu se știe exact ce semnificație este atribuită de copii sintagmei "a fi adoptat", cu ce anume au asociat-o și ce anume au evaluat prin ea258. Prin studiul realizat în 2002, autorii au încercat să depășească limitele expuse anterior, urmărind relațiile dintre evaluarea de către copii a pierderii
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
cunoaște trecutul genetic. O serie de autori consideră că, în general, copiii adoptați se nasc din backgroud-uri genetice mai puțin favorabile 363. Dacă stigmatizarea infertilității poate fi pusă pe seama ideologiei pronataliste, stigmatizarea parentalității adoptive, respectiv stigmatizarea copiilor adoptați pot fi atribuite altor cauze. Stigmatizarea parentalității adoptive își are originea în viziunea tradiționalistă, care accentuează importanța legăturii genetice, biologice, de sânge din interiorul familiei în formarea relațiilor de rudenie. Lebner 364 arăta că, în prezent, această viziune este întărită de curentul actual
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
teologi sau reprezentanți ai unor Biserici creștine, care, într-o vreme când, aproape într-o unitate, exponenții acestora respingeau cremațiunea, acest grup a susținut-o, împotriva curentului general. Pot fi enumerați aici de pildă, francezul Michel Riquet, căruia i se atribuie o contribuție semnificativă la schimbarea atitudinii Bisericii Romano-Catolice asupra cremațiunii 4 sau diverși reprezentanți ai Bisericii protestante, ce s-au manifestat încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea în favoarea arderii cadavrelor. Din acest punct de vedere, pot fi invocate cazul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
-se excomunicarea acestor și, implicit, anatemizarea lor96. Corelând aceste intervenții cu articolul lui Arghezi ce îl menționa pe arhimandrit ca având, alături de Dionisie Lungu, o atitudine anticremaționistă, care i-a produs o serie de neplăceri, am fi înclinați să-i atribuim paternitatea. Însă, în lipsa unei confirmări ferme am preferat să nu includ aceste articole în prezenta ediție, deși este posibil ca Șerboianu să fi fost autorul lor. În orice caz, ținând cont de atitudinea sa anti incinerare exprimată deja în 1909
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pentru creștinii vremurilor de atunci. El recurgea la largi citate biblice din Cartea Facerii, pornind de la facerea lui Adam și moartea sa pe Pământ, după comiterea păcatului la 930 de ani. Concluzia la care ajungea era aceea că sensul anticremațiune, atribuit respectivului citat de către clericii ortodocși, era complet eronat, acesta trebuind luat într-un sens mai larg, care nu ar cuprinde întreg versetul, ci mai multe: cele din Cartea Facerii III, versetele 17-20. Sensul atribut de către arhimandrit acestui citat era așadar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a fost de a fi izgonit pe pământ și a trebui să-l muncească pentru a-și asigura existența și nicidecum a fi înhumat și, de asemenea, prin situația în care atotmăreția divină făcea ca oamenii în micimea lor să atribuie tot felul de nimicuri acesteia, într-un sens pur speculativ. Prin urmare, focul, "dintru început, în opoziție cu pământul, blestemat și necurat, a fost socotit ca singurul element al curăției și simbol al divinității și nemurirei"144. În concluzia acestei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
tot textul scripturistic, nu rezultă altceva decât că Dumnezeu pedepsește pe omul cel dintâi, întorcându-l să LUCREZE pământul din care a fost luat, iar nicidecum să se-nmormânteze în el. Ar fi o insultă adusă măreției divine, dacă am atribui lui Dumnezeu toate nimicurile de care ne interesăm noi oamenii și pe care le speculăm în toate chipurile. Scripturistic vorbind, după călcarea poruncii divine de către Adam și Eva și după izgonirea lor din rai PĂMÂNTUL devine NECURAT în urma blestemului dumnezeiesc
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
înalta cugetare. Fără căldura binefăcătoare a focului, viața ar fi inexistentă iar universul neînțeles. De aceia, omul a ajuns la matura cunoaștere a lui Dumnezeu și nu L-a confundat cu creaturile sale, cea dintâi virtute pe care I-a atribuit-o a fost bunătatea, iar bunătatea a fost comparată cu căldura, împrăștiată de foc. Nemurirei și curăției, alte două atribute ale divinității, li s-a dat, de asemenea, ca simbol "focul". Focul purifică; focul reînnoiește. Rațiunea omenească n-a prins
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lasă mulțimea să se ridice la treapta înaltă, indicată de Dumnezeu ca fiecare "să fie preferat, cum este însuși Dumnezeu?" De ce, în același timp, slujitorii altarului primesc jertfe de păcate și ispășire pentru credincioși și totuși încuviințează și încurajează acțiunile atribuite Diavolului și slujitorilor lui cu chip omenesc? De ce tu, preot, dai circumstanțe atenuante și liberezi de păcat pe vrăjitori; pe cetitorii în stele; pe cei ce-nfig frigarea arsă în inimile martirilor; pe cei ce se cunună și se botează
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]