2,036 matches
-
cu rolul, ca la Actor’s Studio. Deci el a fost foarte mulțumit. Cât despre mine, după ce acceptase să fie examinat pe coridoare și primise și o palmă, cum să Îndrăznesc să-i spun lui Superman că n-a trecut audiția!? Nu se temea de riscuri - zburase peste Atlantic de unul singur, pilotându-și propriul avion relaxat și calm -, totuși, de câte ori intra pe scenă În Figaro, avea un trac de nedescris. Era În special panicat să nu-și uite textul atunci când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fascist (previzibil). Dar interpretarea mea era cu totul alta, În parte datorită unei călătorii. Ascultam Fidelio În mașină, conducând din nordul Italiei spre Londra. De obicei ascult des În mașină operele pe care trebuie să le montez, Învățându-le prin audiții repetate. Fidelio se potrivea perfect cu tunelele prin care treceam. Drumul lung În Întuneric, apoi explozia de lumină și iar Întuneric. Contrastele acestea se potriveau muzicii ca o mănușă, erau aproape calculate să corespundă unui crescendo sau unei schimbări abrupte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și calmul cu care a știut să aplaneze tensiunile inerente din colectiv și să mențină teatrul În activitate În condiții destul de grele, atunci când nu eram În țară. După intensitatea trilogiei, aveam nevoie să ne destindem și noi, și publicul. Spectacolul Audiția, un colaj improvizat din diversele monologuri, cântece și scheciuri care fuseseră prezentate de tinerii actori la concursul de intrare În Teatrul Național, a fost una dintre cele mai spontane Încercări de a sparge formalitatea tragică. O stare ușoară de grație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În Manhattan). În primii doi ani de studii, ei iau parte intens la toate activitățile școlii, dar În ultimul an joacă În fața publicului, la fel ca cei de la „Casandra“, În spectacolul de absolvire, după care realitatea presiunilor materiale (cursa după audiții, agenți și manageri) câștigă teren, În detrimentul celor artistice. În New York sunt mii de actori șomeri care, În așteptarea șansei de a primi un rol, conduc taxiul sau servesc la restaurant ca să supraviețuiască. Momentul În care un tânăr plonjează În această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de accesibilă mi se păruse limba japoneză În atmosfera prietenoasă și calmă a teatrului din Tokyo și, prin contrast, cât de neinteligibilă devenea greaca, limba maternă a mamei mele, printre oficianții teatrului elin. Demarajul a fost greu, cu serii de audiții interminabile, căci multe roluri nu-și găseau interpreții. Exact ce lipsea pentru a-mi accentua oboseala cronică pe care o acumulasem. Ambianța orașului canicular nu ușura deloc situația: zgomotul agresiv al motocicletelor, volumul ridicat la maximum al muzicii barurilor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Verdi, Geneva, Bologna. 1989 - Avarul de Molière, ART. - A douăsprezecea noapte de Shakespeare, ART. - Cneazul Igor de Borodin, ROH, Covent Garden. 1990 - Preia conducerea Teatrului Național din București, unde realizează În același sezon Trilogia Antică, Cine are nevoie de teatru, Audiția. - Desire de David Lan, Almeida Theater, Londra. - Lucia de Lamermoor de Donizetti, Lyric Theater Chicago, spectacol preluat și de Opera din Los Angeles. 1991 - Evgheni Oneghin de Ceaikovski, Teatro La Fenice, Veneția. - Noaptea regilor, TNB. - Hyppolytos de Euripide, Almeida Theater
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sus. Nu totdeauna fericirea are cauze evidente. Ele depind de o secretă chimie sufletească. Așa se face că o zi cenușie și umedă se acordă cu o bucurie imensă și liniștită. Dacă unele împrejurări dătătoare de satisfacții - cum ar fi audițiile muzicale ca formă de libertate într-o lume de constrângeri sau euforia de pe urma încetării durerii fizice - sunt firești, altele sunt inexplicabile, fără să aibă nevoie de explicații. Scriitorul vede doi tineri, doi frați, într-un autobuz și are sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la Filologie. În intervalul celor doi ani clujeni de facultate (unul la mecanică, celălalt la „română”) domeniul în care am progresat cel mai mult a fost... muzica. Aproape toate facultățile din orașul de pe Someș obișnuiau în acei ani să organizeze audiții muzicale, cu picup-uri azi anacronice și „plăci” de mult ieșite din modă. Sute de studenți, de tineri se adunau la fiecare sfârșit de săptămână în mari amfiteatre sau săli pentru a-i asculta pe Ghilels și Oistrah, pe atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Eroica lui Beethoven, cu Neterminata și liedurile lui Schubert, cu operele lui Verdi... Mici prezentări, ce mi se păreau foarte docte și pe care le ascultam cu invidie și vaga speranță de a le putea imita într-o zi, precedau audiția propriu-zisă. Preferam „medicina”, unde exista un amfiteatru adevărat și unde organizatorii dobândiseră, după cât îmi pot da seama acum, mai multă experiență în acest gen de întruniri nobile, în care se realiza o comuniune autentică. Îmi amintesc de o dimineață de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
explozii, ori de câte ori mi se întâmplă să reascult acele câteva măsuri predestinate parcă numai mie. Ce uimitoare această capacitate a muzicii - un fluid în care „îngheață” un alt fluid - de a fi depozitara și păstrătoarea „pe viață” a comorilor noastre sufletești! Audițiile muzicale clujene au reprezentat o experiență esențială a formației mele spirituale. Semnalez atenției cronicarilor „obsedantului deceniu” acest impresionant fenomen ce li se va părea probabil idilic și minor, dar în care eu văd o formă de libertate inventată spontan de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o experiență esențială a formației mele spirituale. Semnalez atenției cronicarilor „obsedantului deceniu” acest impresionant fenomen ce li se va părea probabil idilic și minor, dar în care eu văd o formă de libertate inventată spontan de tinerii acelei generații. Tradiția audițiilor muzicale studențești nu părea să existe la București, sau, în orice caz, nu la proporții „de masă”. Evenimentul l-a constituit, aici, întâlnirea (din anonima bancă de student, desigur) cu profesorul Tudor Vianu. Primele prelegeri ale lui Vianu, la care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Dunării albastre...” (ibid.). Aș veni și eu cu o dojană inversă, zicând : nici Dunărea albastră nu e un simplu vals, ci, în genul său, o capodoperă care de un secol și jumătate străbate de bucurie orice suflet european la fiecare audiție. Evident, Valsul imperial e altceva, e o capodoperă de alt palier al creației. Capodoperă e Război și Pace, capodoperă și Cei trei mușchetari, fiecare în felul ei. (În ce mă privește, consider disprețuirea Celor trei mușchetari și în genere a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
De asemeni, în aplauzele numerosului public, au urcat pe podium pentru a primi distincții, compozitorii Vasile Spătărelu ( la 65 de ani împliniți) și Sabin Păutza ( la 60 de ani), cei care au adus importante contribuții - cu opusuri remarcabile în prime audiții absolute - ce au îmbogățit paleta repertorială a acestui talentat și prestigios colectiv. Toate s-au constituit într-un remarcabil și meritoriu gest de prețuire a înaintașilor. Când s-a trecut la interpretarea pieselor din program, am recunoscut, ca de fiecare
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Mărculescu, dirijor Doru Morariu, cu acompaniamentul unui grup de jazz al Filarmonicii. Deși programul a fost lung, a fost recepționat cu mare plăcere. În deschiderea părții a doua, piesa corală Mântuire de Gheorghe Firca și Cântați cu noi, ca primă audiție absolută a lui Achim Stoia, s-au bucurat de succes. Ca amfitrion, Doru Morariu, cu un gest jovial, a invitat la pupitru pe dirijorul George Vintilă care, la cei aproape 80 de ani, a făcut dovada unei strălucite interpretări a
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
a răspuns remarcabil, cât și orchestra, ale cărei acuratețe și precizie nu mai trebuie subliniate, fostul director și dirijor al acestui colectiv, George Vintilă, părea că se află în plină tinerețe pe plan interpretativ. O deosebită impresie a făcut prima audiție absolută a unei lucrări de Sabin Păutza (solistă Mădălina Morariu), dedicată jubileului Corului ieșean. Sabin Păutza, cel care se simte totdeauna în largul lui, atât în Iași, cât și în domeniul creației, este atras mereu de orașul succeselor tinereții sale
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
program interesant a unor miniaturi lirice, create cu talent și dăruire, oferă condiții stimulatorii pentru cei care păstrează în sertare reușitele lor încercări. Alcătuirea unui program, care s-a dorit a fi o comuniune de interpretări sensibile ale unor prime audiții publice, este salutară prin promovarea unor lieduri din portofolii de creație. Au fost programate astfel noi încercări realizate de Corneliu Calistru, Leonard Dumitriu și Vasile Spătărelu. Pentru acest experiment de laborator, s-au oferit să-și dea concursul solistele Cristina
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Geologie „Stejarul” de la Pângărați - Neamț. Cu domnul prof.dr. Zicman Feider am făcut cursul de Zoologia vertebratelor. Avea un șarm aparte; o voce foarte plăcută, pe care o modula cu măiestrie, astfel că făcea dintr-un curs de Zoologia vertebratelor o audiție surprinzătoare cu rezonanță poetică. Profesorul Z.F. era înconjurat de o aureolă: acarinolog de talie mondială. Unele tangențe le-am avut și cu doamna conf.dr. Viorica Simionescu. O mare doamnă, iradia în jurul său lumină și prietenie. Numele său era legat
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
suveranul, nu prea dotat pentru muzică, nu apărea în lojă decît la reprezentațiile de operete și balet unde ochii îi fugeau după fustele dansatoarelor, regina Margareta, protectoare a literelor și artelor mergea des la Operă, la concerte, dînd la palat audiții de muzică de cameră. Foarte cultivată, era temută la audiențe pentru "întrebările încuietoare" pe care, după ce se documenta bine, le punea erudiților și intelectualilor asupra unor probleme de istorie, arheologie sau poezie (îl detesta pe d'Annunzio). Își exercita cu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
post, o depășea pe aceea pe care protocolul și uzanțele o atribuiau unui șef de Legație: Împăratul îi conferise ordinul Leopold, apanajul ambasadorilor. Saloanele Legației se deschideau pentru recepții foarte strălucitoare și căutate; dineurile și balurile erau adesea însoțite de audiții muzicale de înaltă calitate. Una dintre ele a fost chiar un eveniment, căci s-a cîntat Rosemonde a lui Schubert pe un libret nou, înlocuind textul plat și nerod care tăiase odinioară aripile acestei capodopere delicate a maestrului vienez. Beneficiind
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
prea adesea la angajarea unor cîntărețe mai mult frumoase decît dotate cu o voce ireproșabilă, nu i se putea nega acea autoritate magnetică pe care o exercita asupra orchestrei de la care obținea, pentru Beethoven, al cărui interpret de frunte era, audiții răvășitoare. Nu voi uita niciodată o execuție a celei de a V-a simfonii în circumstanțe excepționale. Director al Operei, Weingartner, mergînd pe scenă ca să examineze mai bine noile decoruri pentru Maeștrii Cîntăreți, fusese doborît de căderea unui practicabil și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de Jouvenel, venit de la Înaltul Comisariat din Siria. Roma îl văzuse deja în 1916, pe cînd era căpitan și soț al atrăgătoarei Colette 222, iar o nouă căsătorie cu o văduvă din înalta finanță, pasionată de muzică, ne-a adus audiții de orgă în unele bazilici, întrucît doamna de Jouvenel cînta cu multă măiestrie din acest instrument. Soțul ei, mereu agitat și adesea capricios, își imagina că poate să stabilească ceva durabil cu fascismul și cum presa încă nu-și începuse
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dar nu-mi ascundea dorința de a-și sfîrși zilele într-un repaus studios). Am mai regăsit pe colegul și prietenul de la Roma, François Charles-Roux, în fruntea Legației franceze, instalată într-un frumos palat, unde aveau loc recepții sclipitoare și audiții muzicale foarte căutate și sporite de farmecul și grația deosebit de primitoare ale doamnei Sabine Charles-Roux. Într-adevăr, prin acțiunea personală a ministrului și prin poziția Franței în Europa, această legație făcea figură de ambasadă printre misiunile acreditate la Praga, cu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în asociații de gimnaști (Sokolniki). 59 Seară care precedează noaptea exploziei revoluționare, declanșarea complotului. 60 Calea ferată care trebuia să lege capitala Turciei de Bagdad, construită de nemți. 61 Ministrul de externe al Germaniei. * În ceea ce mă privește, nici o altă audiție a Simfoniei a V-a a lui Beethoven nu a reușit să mă pună într-o astfel de stare de receptivitate și de emoție. 62 Varianta austriacă a stilului "Art Nouveau", "Modern Style" sau "Jugendstil" (în Germania), la modă în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
din Craiova și Cernăuți. A fost, de asemenea, director general al Teatrului Național din Cernăuți (1927 - 1929) unde a montat 41 de premiere și reluări. Acolo a creat primul teatru românesc de păpuși și marionete, a deschis un ciclu de audiții muzicale însoțite de conferințe. În perioada 1929 - 1933 a fost regizor la Teatrul “Regina Maria”. Apoi se dedică în exclusivitate scrisului (1933 - 1938). În 1937 participă la Paris cu machete de decoruri de teatru, ceea ce i-a adus conferirea Legiunii
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
un program de vorbire în cazuri de accident. Ca și Anton Pann, însă cu mai multă spontaneitate, Creangă aduce în scrierile lui mult lexic țărănesc, dar mai cu seamă proverbe, zicători, ce alcătuiesc așa-zisele lui "țărănii". Plăcerea stârnită de audiția scrierilor lui Creangă e de rafinament erudit și nicidecum de ordin folcloristic, și compararea cu Rabelais, Sterne și Anatole France, oricât ar părea de paradoxală, apare legitimă. Erudiția unui Rabelais încîntă prin veselia care o întreține, prin "joyeuseté", iar mecanismul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]