2,315 matches
-
ani se săturase de război. I-am văzut pe amândoi - așa cum vă văd acum pe tine și pe fiul tău -, pe el și pe regina lui, cu mâinile unite, mâna lui deasupra mâinii ei, cum ți-am spus, îndreptând prova aurită a corăbiei spre punctul de la orizont unde se întindea haloul alb al lunii. Priveau într-acolo într-un fel anume, părea că nimic nu le putea distrage atenția. Trupurile lor se atingeau prin veșmintele sacre de in. Noi toți ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Straniile povești astrologice îi amuzau, de aceea mulți îl ascultau; apoi el pleca liniștit, se așeza sub portic. Ciudat însă, într-o zi găsi aruncat pe o masă din biblioteca extrem de ordonată un codex mic, elegant, cu închizători din argint aurit. Scrisul de pe syttibos era aproape șters, poate intenționat; se zăreau doar două cuvinte: Publius Ovidius. Dădu deoparte supracoperta și simți că i se taie răsuflarea. Era o elegie intitulată Pontica, iar copia aceea îi fusese dedicată tatălui său, Germanicus. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a așezat o statuie a Cleopatrei, mama singurului, adevăratului său fiu, lângă statuia zeiței Venus Genitrix, mama stirpei Julia. Cred că vă aduceți aminte... Întreaga Romă a alergat să o vadă. Mi s-a spus că era minunată, din bronz aurit ce strălucea în soare, goală precum Venus. Însă a fost distrusă și topită. Pe când vorbea, încerca să analizeze proiectul grandios și misterios pentru care Julius Caesar ridicase acea statuie a reginei din Aegyptus în inima Romei. Zise: — Aegyptus-ul, provincie Augustiniană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de împlinit, oamenii merg până la capătul pământului. Manlius interveni, cu spiritul lui concret: — Malurile lacului sunt acoperite de mărăcini și stufăriș... Pe când vorbea astfel, Împăratul privea apa nemișcată, și din străfundul minții sale se ivea, suprapunându-i-se, imaginea provei aurite care putrezea în portul Alexandria. — Manlius, îl strigă pentru a treia oară, tu îmi vei construi o stradă largă de jur-împrejurul lacului... Manlius tresări, pentru că de-acum știa bine când glasul Împăratului se schimba astfel, cu pauze aproape hipnotice, un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
baie de aur. Va fi o corabie de aur. Pe laturi vor fi minunate sculpturi de bronz, capete de lupi, pantere, monștri, simbolurile infernale ale misticii isiace. Pe khem, pe sanctuar, voi așeza un splendid cap al Meduzei, din bronz aurit; din punct de vedere astrologic, ea guvernează fascinanta zodie a Fecioarei în care te-ai născut tu, Augustus. — La Mendes, adăugă Imhotep, lângă aqenu, lacul sacru, pe o stelă de piatră sunt incizate legile ritului, pentru ca amintirea lui să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
părea un edificiu imens, de peste o sută nouăzeci de picioare, plutind pe lac. Fiindcă și pe a doua corabie vor fi coloane de piatră și de lemn, coloane corintice și răsucite; și plăci de teracotă, protejate de altele, din aramă aurită. Și un balcon, și o elegantă balustradă de bronz; și bârne gigantice care ies pe laturi la fiecare mișcare, și furcheți pentru vâslașii cei mulți. — Pentru a acompania ritul, anunță Claudius, poetul inițiat în ezoterismul egiptean, vor veni din Aegyptus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și flautul lateral, se-bi. Sunetele lor alunecă, amestecându-se și răspândindu-se, prin urechi, în corpul tău fizic, bha; apoi ajung în mintea ta, kha. Și în acea clipă, când toate lămpile strălucesc, când în vasele rituale, acele situlae tronconice aurite, simpulum-ul, cu lungul lui mâner în formă de cap de șarpe, amestecă vinul aromat, când tămâia arde în cădelnițe, în văzduh se va înălța sunetul sistrelor de bronz și de argint, iar phar-haoui va ține în mână acel seistron de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
construise pentru Cleopatra și care acum era splendidă, cu multe grădini, Împăratul contempla, obosit și fără bucurie, minunatele corăbii, templele de marmură nemișcate pe apa întunecată, pe care Euthymius, Imhotep și Manlius le construiseră, așa cum promiseseră. Coloanele fuseseră ridicate. Plăcile aurite se aflau pe mal. Burnița însă, și șantierul era închis; muncitorii își pregăteau masa de prânz în barăci. În ciuda ploii, o delegație de senatori, aleși dintre oratorii cei mai convingători, urcă până la vilă, se prezentă la poarta păzită de gărzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
brațul și șoldul, pașii mici, repezi, și se gândi că nimeni nu stătuse vreodată atât de supus lângă el. Îi zise: — Nici o femeie nu a pus piciorul aici până acum. Împinse ușa khem-ului, deasupra căreia stătea marea Meduză din bronz aurit; intrară, iar el se întoarse să închidă ușa. Se apropie de ea, o îmbrățișă, simți cum tremură în brațele lui. Îi desfăcu cingătoarea și îi spuse: — Vreau iubire pe corabia zeiței. — Eu te iubesc, șopti ea în întuneric. Te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nici măcar o privire lui Helikon, încremenit într-un colț al atriului. Intră în camera lui și le porunci tuturor să iasă; pentru prima oară, Milonia îl urmă fără ca el s-o cheme și se închise în cameră împreună cu el. Încăperea aurită Împăratul își scoase veșmintele de parcă ar fi fost murdare. Se aruncă pe pat cu fața în jos, ferindu-și ochii de lumină. Milonia se strecură lângă el și începu să-i mângâie umerii și ceafa, tăcută. El speră ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
totodată că fibrele albe găsite de echipa de intervenție erau poliester amestecat cu bumbac, ceea ce trimitea la o cămașă albă cu guler țeapăn, specific clericilor. În ceea ce privește fibra roșie descoperită, provenea cel mai probabil de la un semn de carte cu foi aurite. De la o Biblie, de exemplu. Rhyme își aminti că se ocupase cu ani în urmă de un caz în care un traficant ascunsese droguri într-o Biblie scobită și că anchetatorii găsiseră fibre similare în biroul bărbatului. Bell îl sfătuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vorba de datoria civilă și nu am putut face nimic în privința asta. Dar să te trimit la Biroul Detectivi, asta a fost în puterea mea. Ramos nu avea cum să împiedice asta. De acum, vei asculta de Sellitto. Privi insigna aurită. - Nu știu ce să spun. - Poți să spui: Vă mulțumesc foarte mult, domnule căpitan Marlow. Mi-a făcut plăcere să lucrez cu dumneavoastră la Serviciile de Patrulare toți acești ani. Și îmi pare rău că nu voi mai face asta. - Eu... - Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la etajul patru, pavimentul din gresie de culoarea ierbii îi dă un aer vesel, de grădiniță pentru copii. Pe coridor, deasupra ușilor închise, sunt atârnate cocarde din voal și funde roz sau albastre. Camera are un pat electric din metal aurit și o fereastră prin care se vede frunzișul grădinii. Elsa se sprijină de pat respirând cu greu. Ies în timp ce intră Kentu, o moașă de culoare, cu forme robuste și vesele, urmată de Bianca, care trebuie s-o consulte pe Elsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
După expresia mea inertă, a înțeles imediat cu ce fel de moarte avea de a face și câtă durere aveam în mine. A făcut câțiva pași spre pat, haina i s-a deschis, avea o curea neagră cu o cataramă aurită, am rămas cu privirea țintuită pe catarama aceea. Bărbatul avea o figură sobră, impecabilă, părul pomădat pieptănat spre spate pe capul rotund, privirea înghițită de lentilele negre și gura, o tăietură imobilă pe chip. O privea pe Italia și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Ultimul lucru pe care l-am mângâiat din ea a fost o gleznă. Apoi au pus capacul. Am plecat. Nu aveam nici puterea, nici cheful să șofez, urma să călătoresc lângă bărbatul acela tăcut, care avea o curea cu catarama aurită strânsă peste stomac. Am închis mașina și m-am îndreptat către mașina funerară. Înainte de a se urca, omul și-a scos haina și a agățăt-o în spate, de un cârlig fixat pe țapițerie, lângă geamul care ne despărțea de sicriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu ciuful lui de păr blond, ca o ceapă dezgropată și abandonată pe un strat. Fraternul om de la pompe funebre parea să se simtă în pace cu sine însuși, își terminase treaba până la apus. Pe burtă, împreună cu respirația, vibra catarama aurită a curelei sale. Fusese o zi lungă. Aruncă o privire în sus, precisă ca o tăietură de cuțit, transversală ca un zbor: da, întunericul l-ar fi despăgubit. Italia era în pământ, și pământul trecuse prin mâinile mele, îmi alunecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
merg. Dacă în studiile sale nu s-ar arăta nimic excepțional, s-ar datora faptului că în ele totul este pe culme, la fel ca în cazul podișurilor, imagine fidelă a vastelor câmpuri însorite ale Castiliei pe care unduiește recolta aurită și substanțială. Ah, de-ar dărui Spaniei Providența mulți Antolini Sánchezi Paparrigópuloși! Grație lor, ne-am putea lua cu toții în stăpânire peculiul tradițional și am putea obține de pe urma lui venituri grase. Paparrigópulos aspira - și aspiră, căci încă este în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe coridor, intrând în sală odată cu restul spectatorilor. Scaunul judecătorului, flancat de steaguri naționale și de stat, se zărea la capătul celălalt. Alexander Hamilton și Dwight D. Eisenhower și Averell Harriman se uitau în jos cu severitate, din ramele lor aurite. Păreau serioși și onești. Găseam atmosfera încurajatoare. M-am așezat în spate, mi-am dat jos paltonul și l-am împăturit în poală, dar chiar când mă făceam comod, intră judecătorul și a trebuit să ne ridicăm cu toții. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
său și pe care obișnuia să le asculte la vechiul gramofon, uneori În tovărășia uneia sau a două dintre prietenele sale, care Îi aruncau priviri vrăjite În timp ce Își sorbeau ceaiul cu degetul mic Îndoit. Scoase șervetele impecabile din inelele lor aurite, pe care erau incrustate stele În șase colțuri și cuvântul „Sion“ cu litere ebraice și latine. Cercetă tablourile de pe pereții salonului, dintre care unul Înfățișa o țigancă frumoasă care făcea să danseze un urs ce părea să zâmbească. Mângâie ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
campanie se dovedise un obiect voluminos, din lemn de molid lucrat grosolan. Fusese construit din bare și scânduri legate între ele cu de-a sila, ceea ce mama cataloga drept „primitiv“, în timp ce pupitrele, date cu lac maro și prevăzute cu chei aurite, nici măcar nu meritau vreun comentariu. Ele nu erau decât „tipice“ pentru mizeriile astea ieftine, oferite de ditamai fabrica în formă de cub de la capătul satului. Mobilă de duzină pentru oameni lipsiți de gust. Noi, băieții, găseam totuși pupitrele cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
negre, prinse de pereții zugrăviți cu flori și clopoței albaștri, pe fondul de culoarea oului de rață. Pe pânza albă și curată de pe masa simplă și pătrată din mijlocul camerei, erau puse patru cești de porțelan, cu urechile și marginile aurite, înghirlandate cu viorele, ca și farfurioarele. Ceștile erau pline cu lapte cald încă. Oamenii casei, înspăimântați de contopire, fugiseră cu puțin mai înainte de sosirea noastră. Sprâncenatul nostru brigadier măsură cu privirea, ușa grea și bine zăvorită a camerei vecine. Apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
facă să pricep, cauza acestei ocoliri voite: „...Cu ața încolăcită și subțire a peniței, nu se poate țese nici una din nopțile Vienei de altă dată... În mine a rămas o jurubiță de mătase argintie, ca un miez dintr-un cocon aurit. Din el vibrează o melodie vaporoasă ce mă va legăna mereu. Din vraja acelor nopți, păstrez cascada sprintenă de râsete voioase, trupurile legănate în ritmul unui vals de Strauss, și mai cu seamă, acel ciripit de exclamații în clinchet, pornite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din fericire, pe Henry Îl lăsase guta, iar Fenimore fusese Întotdeauna adepta mersului pe jos. Avusese dreptate: capitala Își arăta cel mai atrăgător chip. Vremea era blândă și adierile de vânt ușoare. Soarele se reflecta În statuile, crucile și giruetele aurite cocoțate pe clădirile de un cenușiu șters, În siajul spumegat al vaselor de plăcere care străbăteau Sena, În ferestrele de sticlă groasă ale marilor magazine și În hamurile zăngănitoare ale cailor de trăsură care tropăiau pe bulevardele largi. Castanii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi cedase regelui dormitorul ei, În ciuda faptului că era Însărcinată, și că dăduse naștere chiar În noaptea aceea unui fiu pe care monarhul, reținut la Rye de crivăț, Îl botezase două zile mai târziu, dăruindu-i un pocal de argint aurit și o sută de guinee (băiețelul primise, desigur, numele de George). Era plăcut să redescopere motivul botezului, care Îl legase de familia Warren Încă de la prima lor Întâlnire, În istoria veche a acestei case, pe care ajunsese În mod atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
schimbătoare ale romanului, printre acestea și Biserica Inima lui Christos, care a rezistat războiului și în care, în locul altarului Fecioarei descris cu fidelitate, împrăștie strălucire și atrage polonezi pioși copia Madonei din Vilnius, cu cununa ei de raze din tablă aurită. Imediat alături, într-o nișă, în spatele lumânărilor, am văzut fotografiile Papei, decedat oficial, și ale celui tocmai ales, de origine germană. Și acolo, la locul neogotic al juvenilei profanări a altarului, un preot tânăr cu surâs enigmatic, care nu aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]