3,708 matches
-
noroi roșiatic de pe cămașa lui albă și apretată. — Și autocarul a plecat: vrrrruuuum! Stătu apoi Într-un picior ca și cum ar fi Încercat să oprească un taxi. —Așteptați-mă, hei, așteptați-mă, stop, stop. Își puse mâna streașină la ochi urmărind autocarul imaginar cum dispare În beznă, lăsându-l În această Încurcătură groaznică. Și-au plecat. Pa-pa, cretinilor. —Cretini? spuse cel mai tânăr și Începu să râdă. Îi mormăi ceva partenerului lui și amândoi izbucniră În râs ca nebunii. Harry se prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
minute mai târziu, o mașină de poliție albă, mică gonea cu toată viteza pe șosea, cu girofarurile Învârtindu-se Înnebunite, băgându-i În sperieți pe toți cei care-i auzeau sirena. Unul dintre cei cuprinși de frică a fost șoferul autocarului. Văzu mașina poliției apropiindu-se. Era albă, albă ca și calul pe care călărea Natul, ghinion. Ce nenorocire se Întâmplase? Era Înaintea sau În urma lui? Mașina poliției zbură pe lângă ei. Peste douăzeci de secunde, domnul Joe văzu o lumină intermitentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ca un câine care-i amușină sub coadă. Domnul Joe se uită la Walter, iar Walter, a cărui inimă Îi ajunsese În gât și-i bătea nebunește, Își impuse să rămână calm și-i ceru să tragă pe dreapta. Când autocarul opri, Walter se adună, Își introduse mâna În buzunar și, cu grația cuiva care mai făcuse acest lucru de mii de ori Înainte, Își extrase actul de identitate și coborî. Domnul Joe deschise torpedoul și mai Îndesă trei țigări În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
străinul ar fi ajuns În zona interzisă? O afacere foarte urâtă. — Da, răspunse Walter. Am avut noroc că nu s-a Întâmplat asta. Polițistul pufni. —Data viitoare poate n-o să mai dați peste oameni așa de binevoitori. Odată urcat În autocar, Harry le făcu cu mâna pe geam prietenilor lui polițiști În timp ce domnul Joe Întorcea autocarul În direcția Lashio. După ce fură la o distanță sigură, Harry scoase un chiot victorios. Walter se Întoarse cu fața spre Harry. — Îmi cer scuze pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
avut noroc că nu s-a Întâmplat asta. Polițistul pufni. —Data viitoare poate n-o să mai dați peste oameni așa de binevoitori. Odată urcat În autocar, Harry le făcu cu mâna pe geam prietenilor lui polițiști În timp ce domnul Joe Întorcea autocarul În direcția Lashio. După ce fură la o distanță sigură, Harry scoase un chiot victorios. Walter se Întoarse cu fața spre Harry. — Îmi cer scuze pentru că v-am uitat. Ne grăbeam așa de tare Încât... — Nu e nevoie să-mi explici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
clienți cu care să se umple taxiurile-bărci și pe care să-i ducă În celălalt capăt al lacului. În astfel de vremuri, Pată Neagră și tovarășii lui barcagii mergeau la vărul lui, Vaselină, care lucra Într-un magazin de reparat autocare pentru turiști. —Hei, frate, mă duci și pe mine sus pe deal? Îl ruga Pată Neagră știind că Vaselină nu-l refuza niciodată pentru că știa că Pată Neagră Îi aducea și lui provizii pentru familie: pastă de creveți murați, tăiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sută de kilometri de Nyaung Shwe și aveau o situație bună, deși nu erau Înstăriți. Tatăl și unchii lui nu lucrau pământul ca majoritatea celor din tribul Karen. Se ocupau cu transportul: transportul de turiști cu bărcile și repararea de autocare pentru turiști. Femeile lor vindeau șaluri și genți de umăr Împletite cu modelul lor specific. Li se părea mai ușor să-și Încerce norocul cu capriciile turiștilor decât cu cele ale musonului. Duceau o viață bună până când au Început epurările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se Înclinară ca niște popice gata să cadă. Roxanne se prinse de margine și se ridică În picioare Încercând să facă o poză cu toată lumea aruncată dintr-o parte În alta ca niște saci de cartofi. Glumi numind camionul „un autocar ultra de lux“ care-i ducea către „surpriza de Crăciun“. Wendy se auzi strigându-și propriul comentariu: — Sper să merite! Trecu o jumătate de oră, apoi patruzeci și cinci de minute. Aici trebuie să remarcăm un lucru foarte ciudat: nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
jurase ca, de atunci Înainte, nenorocul să-i urmărească oriunde s-ar duce până la sfârșitul zilelor. Și chiar Înainte ca domnișoara Rong să le aducă acest lucru la cunoștință, el se și ținuse de cuvânt, căci la fiecare oprire a autocarului după vizita la temple, de cum coborau din mașină, prietenii mei erau Înconjurați de un roi de țânțari care se Înfruptau din carnea promisă. Toată noaptea, tribul Îi dăduse târcoale lui Rupert ascultându-i strigătele delirante după ajutor. Erau de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
steag galben. — Eu am venit pe partea aia, spuse Saskia. Harry se mai uită o dată. Și văzu drumul alternativ: o serie de scări rulante care duceau la o parcare puțin mai jos de locul unde erau ei și unde așteptau autocare cu aer condiționat să-și Încarce turiștii și să-i ducă spre alte destinații. O oră mai târziu, se afla alături de echipa de filmare În fața unei statui a lui Buddha din aur masiv, amplasată Într-un separeu din pagoda Mahamuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vehicul În mișcare. —Hei, toată lumea, strigă o voce de femeie, uitați-vă spre mine. Belinda puse camera pe o latură și dădu sonorul aproape la minimum. Așa e mult mai bine, spuse Harry. Scena cu fețele zâmbitoare ale turiștilor din autocar deja trecuse. Chiar și fără ochelari, Harry Își dădea seama că nu era un material filmat de un profesionist. Era un pic mai bun decât un film făcut de un turist Într-o excursie organizată de genul „un templu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un motor ambalat, iar cineva - pare Moff - strigă: —Țineți-vă bine! Totul se mișcă dintr-o parte În alta și se vede cum Dwight intră și iese din cadru. Roxanne strigă pe un ton sarcastic: După cum vedeți, sunt În acest autocar ultra de lux, pe drum spre surpriza de Crăciun care ne așteaptă În junglă... Sper să merite! se aude vocea lui Wendy țipând ca răspuns. Tăiați. Liniște, doar câte un țipăt de pasăre și trosniturile ferigilor tinere sub pași. Obiectivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am cunoscut. În februarie 1992. Oare pe ce pârtie? Am fost pe mai multe și nu mai țin minte exact. Sigur era în prefectura Nagano... Nu îmi amintesc. Eram un grup de douăzeci de persoane, am ocupat o jumătate de autocar. Soțului îi plăcea să schieze mai mult decât orice. În total mergea la schi cam o lună pe an. Sâmbătă era nelipsit de pe pârtie. Eu am început să schiez abia la douăzeci de ani și nu prea mă pricepeam. Mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de yeni. Mă speria lucrul acesta. Eu eram sărac, nu eram un om cu dare de mână, de aceea poate devenisem și mai sensibil. Pe Shōkō Asahara l-am văzut pentru prima oară în Nagoya. Ne-am urcat cu toții în autocar și am mers în Nagoya. M-au invitat să merg cu ei și m-am dus fiindcă și eu eram interesat. Pentru că nu eram memebru al sectei, nu îmi era permis să-i pun întrebări lui Asahara Shōkō. În Aum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că el este unicul suflet viu care l-a cunoscut intim și l-a înțeles pe decedat. O, lăsați-i să vină la mine, împietriții și entuziaștii, universitarii, curioșii, cei mari și cei mici și cei atotștiutori! Să vină cu autocarele, cu parașutele, înarmați cu aparate Leica. Îmi roiesc în minte amabile discursuri de bun-venit. O mână mi se și întinde după cutia de detergent și a doua după serviciul de ceai, murdar. Ochii injectați mi se limpezesc. Vechiul covor roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fost replica lui. Ahmad. Era așa de schimbat c-ai fi putut să crezi că-i un alt râu. Campingul Corn Creek era plin de praf și încins de soare și se transformase într-o parcare pentru SUV-uri și autocare portocalii. Pe docul din lemn, stăteau așezați într-un șir amețit duzini de turiști cu picioare albe, sandale noi-nouțe și pălării cu boruri largi, care să le acopere și urechile. Unii se foiau agitați, alții tăceau, câțiva au izbucnit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sunt inundate, dar în Gunbarrel o să fie iadul pe pământ. Jina s-a uitat în susul râului, acolo unde erau și bărcile. Acum existau companii care organizau excursii pe râu de la North Fork până la Corn Creek, după care te întorceau cu autocarul, luând astfel în derâdere porecla râului. Dacă voiai, puteai să te întorci de unde plecasei. Bărcile cu motor te duceau până acolo. Una dintre aceste bărci a pornit motorul în spatele Jinei și-a prins imediat viteză, ca să poată să plutească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
e jeg. Bălegarul de pe ulițe este natural. Îmi amintesc de un franțuz de la Sorbona venit la o școală de vară de filosofie în Bucovina. Ieșeam de la Agapia. Pe șosea, pe linia continuă, o vacă se bălega alene. Șoferul a oprit autocarul și a stins și motorul până ce vaca a isprăvit. Franțuzul m-a întrebat pe un ton nedumerit: - Mihaela, în ortodoxie vaca e un animal sacru? I-am îndrugat niște gogoși despre dimensiunea mai ecologistă a ortodoxiei și despre faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se schimbe. Într-o zi am plecat la Cracovia. Îmi amintesc de ziua și seara aceea ca de o sfântă beție fericită. Vezi, de obicei relația mea cu Westul era de informație, de conversație rațională, foarte rar de mirare. În autocarul în care am mers spre Cracovia, și pentru celelalte părea firesc să nu se interfereze între noi, să ne lase împreună, după cât se poate, singure. Probabil că figurile noastre, când intrau altele în vorbă, erau cele ale unui cuplu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pentru șefii misiunilor diplomatice și soții "excursii de documentare" la centre viticole, la ferme, în pitoreștile sate de munte, la minele de cupru... Ce-i drept, acțiunile erau foarte bine pregătite de "protocolul" M.R.E., neomițându-se nici un detaliu. Călătoream în autocare elegante, cu aer condiționat, bar și televizor, și eram precedați de un grup de carabinieri "motorizați" care ne deschideau drumul. Deși raporturile cu autoritățile erau cele care erau, eticheta trebuia păstrată de ambele "părți". La paradele militare prilejuite de diverse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
curgă la robinet, împroșca și opărea tot. Albinele zburau îmbătate de nectarul care se alcoolizase; polițiștii dormeau toată ziua în crângul de bananieri, judecătorul din oraș mituise un funcționar de la Imigrări și plecase la fratele său din Copenhaga. Străinii cu autocarele lor făcuseră stânga-mprejur și se duseseră acasă, iar cei din Shahkot se certau pentru locurile aflate exact sub palele ventilatoarelor care atârnau din tavan, plecând doar preț de câteva minute și numai dacă era absolut necesar, după care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu alți doi investitori, Buck Specie și Sterling Dun. Amândoi erau cât se poate de entuziasmați de aventură și erau convinși că avem un viitor mare în industria filmului. Apoi am mâncat mâncăruri japoneze și ei s-au dus cu Autocarul pe la cluburile de noapte, dar eu eram atât de umflat și rămas fără grai din cauza orezului și a vinului, încât... La Zelda. Braserie și salon de dans. Înăuntru era mesajul, cu scrisul aplecat înainte, tremurat, asemănător cu al meu; pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
toți păreau deconcertați, jigniți - nu sunt obișnuiți ca englezii să fie mai numeroși ca ei. Petrecăreții cu pielea albă poartă haine vesele în căldura noptatică a verii. Îi vezi în țoalele lor festive, stil pop art, deshidratați de căldura din autocare, înghesuindu-se la cozile formate în fața intrărilor hotelurilor ad-hoc. Sunt gălăgioși și fericiți. E timpul lor... Acum trei ani pe vremea asta, eram un oarecare aeroport mediteranean, îndreptându-mă spre casă, împreună cu o predecesoare a Selinei, o oarecare Dolly, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
intrat pe geamul deschis și mi-a ieșit din câmpul vizual zburând în cercuri între picioarele mele. Era indiscutabil cine arăta mai rău, eu sau viespea. Pumnul îmi era înfipt în claxonul care se rățoia la burta urâtă a unui autocar plin cu turiști, care se crăcănase pe toată strada. Am zvâcnit brusc înainte și viespea m-a înțepat. Am tras pe o stradă laterală și mi-am dat jos pantalonii. Aveam un punct mic și roșu pe coapsă. Mă ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și ea, Îi cere mai Întâi recomandarea medicului, cum Însă bătrânelul insistă, ea Îi eliberează medicamentul, dar Îl Întreabă: „Nu vă supărați, dar pentru ce aveți nevoie de o cantitate atât de mare?”. „Ei”, zice bătrânelul, „mâine seară sosește un autocar cu basarabence și, știți, profit și eu de ocazie...” Peste două zile, același bătrânel, aceeași farmacistă. Stau față În față și se privesc printre ochelari. „Cu ce vă putem fi de folos?” Întreabă doamna În halatul alb. „V-aș ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]