1,280 matches
-
o percepție misogină a epocii medievale, care vedea în femeie doar un factor malefic, înzestrat cu o multitudine de slăbiciuni, menite să-i cauzeze bărbatului decăderea, ruinarea. Femeia care se revoltă, care dobândește o voce distinctă prin care își face auzite dorințele și aspirațiile, care propovăduiește o emancipare și o eliberare din spațiul oprimant al căminului, care uneori recurge la violență verbală sau chiar fizică, nu poate fi decât un element negativ, demonic, pentru bărbatul medieval autoritar, vetust în concepții, legat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Fecioara Maria acceptă cu smerenie rolul pe care i-l conferă Dumnezeu. Eva uzurpă cuvintele și puterea, Fecioara Maria se supune voinței și poruncii divinității.64 „Fecioara Maria devine un model pentru toate femeile deoarece vocea ei s-a făcut auzită atât de puțin, Sfânta Scriptură consemnează cuvintele rostite de ea doar de trei ori.”65 Eva a fost pusă de Dumnezeu sub autoritatea bărbatului, Adam. Este vinovată de căderea omenirii, mult mai mult decât bărbatul, al cărui rol de a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
le stăpânește și le folosește cu ușurință, este „Dame Rhetoric herself”315. Limba este cea care o face pe târgoveață primejdioasă, cu ajutorul ei distruge supremația masculină din sistemul social, dar și cultural, înlătură un adevărat „cod” pentru a se face auzită și acceptată.316 Personajul feminin chaucerian reprezintă tradiția orală, deoarece, pentru publicul medieval, avocatul era asociat cu vorbirea, nu cu scrierea. Iar intervenția lui orală asupra textelor, prin interpretări tendențioase, stârnea suspiciunea și neliniștea, așa cum se întâmplă și în cazul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ghiujoii cu lăcat la pungă/ Lovească-i cerul cu-o lungoare lungă!” 418 Blestemul proferat împotriva bărbaților este doar un răspuns contra ostilității și misoginiei masculine, împotriva unei culturi patriarhale și opresoare în care totuși femeia reușește să-și facă auzite opiniile. Acest blestem ilustrează și încrederea personajului în puterea cuvântului nu doar de a construi, ci mai ales de a distruge. Istorisirea amintește, cu certitudine, de atmosfera curtenească: suveranitatea femeilor, metamorfozarea bătrânei într-o tânără fermecătoare o face vrednică de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
excomunicat, însă numai temporar, dar tânăra violată rămâne marginalizată.426 Ea nu are glas și nu mai apare în structura povestirii, devine simbolul unei lumi vetuste, în care femeia era redusă la tăcere. Bătrâna, prin vocea cu care se face auzită și în cele din urmă se impune, personifică exponenta unui univers în care femeia și-a recăpătat locul pierdut, o societate în care vrea să domine, căci are toate atu-urile pentru această poziție privilegiată. Târgoveța sugerează că singura posibilitate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
gingășie ce amintește de cultul faranciscan al valorizării întregii naturi înconjurătoare.491 Donna demonicata, tipologie în care am încadrat atât târgoveața din Bath, cât și stareța din opera lui Geoffrey Chaucer, are calitatea de a fi expansivă, dominatoare, se face auzită și remarcată, dar, în același timp, poate adopta o poziție rezervată, distinsă, elegantă. Târgoveața este volubilă, locvace, pe când stareța se înfățișează oarecum tăcută. În Prologul general, naratorul ni se confesează că târgoveața râde și domină prin glasul ei, simțindu-se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a se oferi pe sine drept exemplu, este așadar conștientă de virtutea proprie. Pacea va aduce prosperitatea, după cum proclamă femeia, rolul ei civilizator fiind cert. Devine, așa cum fusese și Constanța, un intermediar al divinității, vocea prin care aceasta se face auzită și propovăduită, din nou o femeie misionar.770 Prudenția reprezintă o donna angelicata care știe să-l sfătuiască prevăzător pe soțul ei, îi oferă o lecție despre ceea ce înseamnă virtute, îl înalță astfel prin îndemnurile pe care i le oferă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și nu comentează când acesta decide să o cedeze pretendentului atât de înfocat, numai pentru a salva onoarea unei promisiuni. Voința proprie a personajului feminin nu mai este pusă în cumpănă, vocea ei de ființă subordonată nu se mai face auzită, obediența în fața principiului masculin este desăvârșită. La început respinsese orice încercare de cedare în fața lui Aurel. Decide chiar să aleagă sinuciderea, decât să-i capituleze celui care manifesta pentru ea o pasiune atât de intensă. Este clar că femeia nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tendință narcisiacă, castitatea nu este decât un voal.853 Această stare de inocență sugera mai curând un deziderat: pentru a iubi pe cineva, trebuie să iubești perfecțiunea, deci virtutea. Fecioria devenea ceva imaterial, aproape abstract, deoarece femeia nu trebuia văzută, auzită, ba chiar nu trebuia să fie conceptualizată, să se gândească cineva la ea, pentru a fi demnă de dragostea cea mai 849 „Tertulian susține, încă o dată, că <<orice expunere publică a unei fecioare reprezintă pentru ea echivalentul unui viol>>.” apud
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
conturarea a numeroase personaje feminine, să-i confere o poziție privilegiată, aducând-o în prim plan și înfățișând-o în toată complexitatea ei, investind-o mai ales cu acea funcție unică de conserva lumea prin poveste, de a-și face auzită vocea, de a-și impune personalitatea. Educația femeii, problematică ce a fost surprinsă în cel de-al patrulea capitol al tezei noastre, constituia încă o problemă delicată a epocii, ea nu avea acces la cultură decât dacă provenea dintr-un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu este, de fapt, unul veridic, pe gustul unor spirite laice și realiste cum sunt cele de la sfârșitul Evului Mediu. De aici demistificarea unui prototip feminin pozitiv și preferința pentru o nouă tipologie, profund ancorată în mundan, care se face auzită, care are o voce distinctă, care dorește o reevaluare a poziției femeii în familie și în societate, care vrea să fie independentă, liberă pe deciziile și pe propriul trup, să cunoască lumea, să se emancipeze de toate cutumele perimate, aceea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
noi disprețuim viața cea înaltă, ca unii care suntem înclinați întotdeauna către plăcere, ne-a lăsat ca sprijin cartea alcătuită de Proorocul David, Psaltirea. El a împreunat dogmele cu plăcerea cântului, pentru ca, fără știrea noastră, odată cu bucuria și frumusețea celor auzite să primim și folosul care rezultă din cuvintele pe care le auzim. pe cea de sub Psalmii aduc liniștea sufletelor, răsplata păcii, potolirea văpăii patimilor și a valurilor gândurilor. Ei fac să slăbească mânia sufletului și înfrânează pornirile către patimi. Iar
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
folos duhovnicesc pentru toți care se ostenesc să-i rostească psalmii și să mediteze la conținutul lor teologic. Recomandăm celor care doresc să o citească să nu se oprească doar la actul lecturii, „nu numai vocea lor să se facă auzită, ci faptele să fie în acord cu cele rostite cu glas mare.” Dumnezeu nu ascultă doar armonia cuvintelor, ci și pe cea a faptelor bune. înșiși psalmii ne cer să lăudăm pe Domnul fără încetare, iar prin lucrarea faptelor bune
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și cel al comunicării. Individul poate deveni victima unor influențe negative, poate să aleagă interlocutorul nepotrivit, se poate afla În situații confuze sau complicate. Corespondență rătăcită, contracte redactate prost sau cu clauze omise, defectarea calculatorului, ratarea unor Întâlniri, discursuri prost auzite sau prost Înțelese... acestea nu sunt decât mici exemple! Sens: Acest tranzit joacă rolul unui bruiaj, iar individul nu este pe lungimea de undă potrivită. Decât să tot continue să trimită semnale care nu sunt recepționate sută la sută, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
Tabelul 1.1. Numărul site-urilor ce tratează concepte specifice protecției și securității sistemelor informaționale 1.2.1. Vulnerabilitatea sistemelor bazate pe partajarea resurselortc "1.2.1. Vulnerabilitatea sistemelor bazate pe partajarea resurselor" Nu de puține ori s-a făcut auzită afirmația că s-a trecut de la un sistem lent, care lucra în regim monoacces-monoprogramare, la altul mult mai performant, multiacces, cu partajarea resurselor sistemelor mari (time-sharing). Odată cu progresul de necontestat, au apărut și alți factori de risc, cum sunt: procesoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
cu titlul „Un glas dincolo de mormânt - referitor la starea din agricultură”, o pagină literară care se vrea prezentă o dată pe lună și în care semnează George Tutoveanu, I. Paloda, George Nedelea și M. Lupescu cu ...” Un gospodar care... se ouă” - auzită de la Ioana Bărgăuanu de 90 de ani din comuna Bogdănești Suceava - despre cum se împrăștie minciuna... Marieta L. Creangă semnează o succesiune de art icole cu titlul „Asistența socială - aspecte” iar Ioan Antoniu - „Unirea Basarabiei.” Moldova îți creează impresia unei
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
bogat, dovadă a preocupării de odinioară a părinților în ceea ce privește dezvoltarea copilului. Semantica: înțelege informația verbală, scrisă sau orală. Structura gramaticală: construiește propoziții dezvoltate, acordul gramatical este bine format. Tip de comunicare: verbală, mimico-gesticulară. Redă șirul întâmplărilor din textele citite sau auzite, încercând să surpindă toate detaliile prezentate. Manifestă o mare dorință de conversație chiar și atunci când nu i se cere acest lucru. Imaginație: relativ bogată, îndreptată spre lumea desenelor animate și a poveștilor; Afectivitate: predominant extrinsecă. Prin aprecieri și recompense se
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
plânge veșnic de câte ceva și dumneavoastră îi ignorați nemulțumirile, ea se va plânge de mai multe lucruri și cu mai multă îndârjire. Este un fenomen previzibil și firesc. Îl puteți observa în toate păturile sociale. La locul de muncă, atunci când auziți lucruri de genul: „Trebuie să ne întoarcem la lucrurile de bază” sau „Trebuie să încercăm mai mult”, este vorba de fapt de o explozie a stingerii. Oamenii sunt obișnuiți cu modul în care au făcut mereu lucrurile și, inițial, vor
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
firma stabilește o serie de performanțe acceptabile și ele depășesc așteptările, compania va constata îmbunătățiri deoarece angajații își vor da imediat seama că, menținându-și performanțele la aceste standarde, pot evita pedepsirea. Știți că evaluarea este un stimulent negativ atunci când auziți comentarii de genul: „Nu poți măsura ceea ce fac”. Aceasta nu este o încercare de a evita măsurarea, ci pedeapsa. Capacitatea de a măsura nu este și nu a fost niciodată problema. Putem măsura orice performanță. Problema vine din modul în
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Ar trebui să fie destul de mult ca să atragă până și atenția unui manager american. Este clar că fac ceva diferit față de noi când vine vorba de recunoașterea creativității și a participării. Acum poate vă gândiți că ați obosit să tot auziți vorbindu-se despre metodele de management japoneze, dar, decât să fiți defensivi, în ceea ce privește succesul lor, mai bine ați examina modul în care putem profita de pe urma a ceea ce au învățat ei. Când i-am vorbit unui manager despre ratele japonezilor, mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
contribui la o atitudine improprie. Un ascultător trebuie să vrea să asculte efectiv dacă vrea să dobândească cunoștințe noi și să înțeleagă ce spune altă persoană. Alți factori care concură la o ascultare de slabă calitate sunt: * dezinteresul față de cele auzite; * criticarea excesivă a vorbitorului; * atitudine argumentativă în exces; * interesul numai pentru fapte (constatări empirice) care blochează explicațiile raționale și judecățile valorice; * luarea de notițe voluminoase care frânează pătrunderea sensurilor ideatice; * ascultarea parțială și lipsa de efort intelectual din partea ascultătorului. Ascultarea
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
l-a determinat să afirme că „nu locuim într-o țară, locuim într-o limbă. Asta înseamnă patrie și nimic altceva”. Lirismului pre-parizian, lamentării valahe i-a urmat o „alchimie internă” ce a presupus autodistrugerea / otrăvirea pentru „a-și face auzite cuvintele”, „pentru a se salva” și a dobăndi o „unitate interioară” cum precizează S. Barsacq. Scriitura-împotriva-sinelui elaborată de Cioran, este cum spune Derrida despre textul platonician, un zoon (o vietate care fascinează, care „convinge sufletul”), de asemenea „o catedrală de
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
lungilor pasaje „stagnante”, când evenimentele sunt privite global, cu pasajele de acțiune vijelioasă, ca un joc între prim-plan și fundal. Cu Păcatele sulgerului (1912), din care publicase fragmente în „Viața românească” (1906), R. își află materia epică în poveștile auzite, în copilărie, de la țărani, de la robii țigani din Căiuți, de la părinți, de unde caracterul neunitar al acestui așa-zis roman, care combină anecdotica și memorialistica, pasiunea de etnograf și darul natural de povestitor, fără a lipsi intenția critică, difuză aici, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
dreptate și-ndesat Cu foc i-a pîrlit studenții De-au rămas numai pereții Pe ei să crească bureții Și să pueze brăbeții. Dracu să-i ia de ciocoi De hapsîni și de strigoi Să-și are pogoanele Înjugînd cucoanele. ” Auzită și culeasă de la İ . Bălă, din RÎpa de Zegujani. Pe cît se poate observa, nu toate sunt cîntece care să se cînte. Unele dintre ele fac referiri asupra unor stări sufletești de bucurie, ironie sau adîncă mîhnire. Prin folclor se
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
componenta auzului fonematic: atenția auditivă, memoria auditivă, finețea de diferențiere acustică a fonemelor, pe scurt capacitatea de analiză și sinteză fonematică. T. Slama-Cazacu, arată că fonemele încep să apară în jurul vârstei de 3 luni, când se realizează legătura dintre sunetul auzit și cel emis. R. West precizează că „vorbirea nu se dezvoltă din strigătele de protest, foame sau durere ale copilului, acestea pot fi preexercițiu fonator. Ea se formează din formele de „joc oral” o modulare a tonului laringian, care corespunde
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]