1,402 matches
-
speranță și de teamă, cuvintele uitatului poet al antichității romane, habent sua fata libelli. Nu pentru asta. Ci pentru a semnala, ca simplu subiect de meditație, câteva din marile dificultăți pe care le întâmpină de obicei toți cei ce s-aventurează pe-nșelătoarele, nesigure căi alte trecutului. De pildă... Prețios material de creație artistică, trecutul e în același timp un vast teren de explorațiuni diverse. O, dar ce anevoioase, ce riscate, ce pline de incertitudine, sunt explorațiunile aceste! Nimic mai ireductibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nici o cunoștință. De bună seamă noi nu ne-am mărginit la atât. Nici n-ar fi fost cu putință. Curiozitatea noastră neastâmpărată ne-a purtat câte puțin pe atâtea drumuri, în atâtea domenii diverse, încât, în stare de a ne aventura în ori ce fel de cercetări și speculațiuni, cu pașii siguri și cu încredere în propriile noastre forțe și de a înfrunta orice probleme, îmi închipui că, mai mult sau mai puțin, fiecare din noi se credea în drept să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lui Pristanda - a drumurilor blocate și, bineînțeles, găsirea gravidei necesare, în drum spre maternitate. Întrebarea care e pusă obsesiv este de ce stau autoritățile cu mâinile în sân și nu opresc ninsoarea. Drumurile trebuie să fie „la negru“, sărmanii care se aventurează prin nămeți cu mașini fără lanțuri și chiar fără cauciucuri de iarnă trebuie imediat salvați din ghearele zăpezii ucigașe, jandarmii trebuie să vină să curețe trotuarul din fața casei cetățeanului care încă nu sa trezit după petrecerile de sărbători. Chiar și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
hotărît să revină În Ithaca, memoria e altceva decît la Proust care construiește din parfumul unei flori „edificiul imens al amintirii” și face din amintire un loc de exil voluptuos, reparator și plin de promisiuni. La Proust memoria Însăși este aventura. Singurele paradise adevărate sînt paradisele pierdute, spune el. Vrînd să evite orice surprize, clădește numai cu timp definitiv, În care nu se mai poate schimba nimic; nimic nu e efemer aici, unde nu se mai schimbă nimic, unde templele nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cheme, să ai un motiv bine stabilit pentru ce vrei să faci în acea țară și doar atunci puteai obține viză pe o perioadă limitată de timp. Din cauza acestor formalități, mulți tineri riscau să216 și piardă libertatea sau chiar viața, aventurându-se într-o trecere frauduloasă a frontierei. Alin, împreună cu câțiva prieteni s-au hotărât ca mulți alți tineri care alergau după vise, să treacă fără șovăială granița. Se apropie de o fereastră și se uită afară ca și cum ar fi fost
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
stă Filantropica față de filmul de debut, un lucru pare evident : cu acest ultim titlu, Caranfil reușește să iasă din sfera sentimental-privată, cu un scenariu-perfect-ca de ceasornic, și, ajutat și de exercițiul de impersonalizare literară din Dolce far niente, să se aventureze cu succes în zona comicului social, pe care-l cam rasolise în Asfalt tango. Filantropica este în același timp un divertisment popular, un film subversiv și un (paradoxal) manifest de autor, acela prin care demonstrezi că poți face cinema de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
loc Bob N[egulescu] și familia. Extrem de amabilă Mița R. - m’a tratat cu nuga, la care am răspuns cu o cafea americană, descoperirea zilei de azi. Eram la masa mea între ele de o parte și Suchi... (en bonne aventure cu Tăutu) de cealaltă. Ca să-ți pot reda exact atmosfera. Delureanu, natural, un bețiv care a braiat, astupându-și o nară, „Mai am un singur dor“ (versiunea lui). Era un râs unanim. În vreme ce îți scriu, jos la Comino cântă iar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
acum, Tarquin era până nu demult vărul cel ciudățel al lui Suze. Ani de zile a fost doar tipul stângaci din colț, cu sacou demodat și cu obiceiul de a fredona Wagner în locuri publice. Era tipul care rareori se aventura afară din tărâmul sigur al castelului său din Scoția - și, când a făcut-o, a făcut-o ca să mă invite în oraș, la cea mai cumplită întâlnire din viața mea (întâmplare despre care nu mai vorbim niciodată). Însă acum el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Mara, Rebecca? — Ăă... nu. N-am fost niciodată la... — Și asta e foarte drăguță. Ia o poșetuță brodată. Am cumpărat-o dintr-o piață din Konia. Am luat-o la schimb cu ultimul meu pachet de țigări, înainte de a ne aventura pe piscul Nemrut Dagi. Ai fost vreodată în Turcia? — Nu, nici acolo n-am fost, zic, simțindu-mă ușor penibil. Dumnezeule, cât de neplimbată prin lume sunt. Mă căznesc să-mi amintesc de un loc în care am fost, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
exact stilul de fardare cu bidineaua al lui Janice. — Așa. Acum e perfect. — Îți mulțumesc, draga mea! Mami se examinează în oglinda mea de la șifonier. O să fie foarte drăguț. O s-o cunoaștem și noi pe mama lui Luke. — Mmm, zic, neaventurându-mă să fac nici un comentariu. — Cred c-o să fim foarte bune prietene! O să avem tot timpul, cu pregătirile de nuntă... Uite, Margot de vizavi și mama ginerelui ei sunt așa de bune prietene, pleacă și în vacanțe împreună. Zice că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mine întrebător, plescăind din gumă. — Ăă... da! spun, fără să am habar ce naiba vrea să spună. Dumnezeule, nu-mi amintesc deloc ce-a zis că vrea. Haide, Becky! Concentrează-te! — Deci, ca să recapitulăm, dorești... o rochie de seară, da? mă aventurez, jucându-mă cu pixul în registru. — Sau un compleu cu pantaloni. Indiferent. Nu contează, îmi stă bine cu orice. Se privește cu satisfacție în oglindă, iar eu îi arunc pe șest Privirea Manhattan, bifând rapid bluza lila și colanții turcoaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dispo nibilitatea lor de a ajuta neevrei : „Când Îți merge greu, apelează la un evreu” (proverb polonez ; <endnote id="cf. 127, p. 89"/>) ; sau faptul că evreii sunt calculați În afaceri și nu riscă orbește : „Copiii lui Abraham nu se aventurează lesne pe gheața subțire” (proverb olandez și german ; <endnote id="cf. 3, p. 65"/>). Trebuie aduse aici corecțiile de rigoare. Alexander Hertz (The Jews in Polish Culture, 1961) susține că, În orice structură de piață primitivă, nu numai evreii, dar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de față nu prezintă caracteristicile unui studiu perfect articulat pe șabloanele academice ale elaboratului științific clasic. Fără a minimaliza importanța metodologiilor, precizăm totuși că nu ne-am cramponat pe rigoarea acestora, nu am insistat în conceptualizări pedante, nu ne-am aventurat în complexitatea exegezelor istoriografice și nici nu ne-am pierdut timpul cu exhaustive inventarieri bibliografice. Am evitat deliberat problemele respective care, mai ales în cazul istoriei evreilor, trimit cercetătorul pe un teren plin de capcane, ambiguități și imperfecțiuni teoretice specifice
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
satisfăcătoare în sine. (N-am mai recuperat-o : mă tem că acesta va rămîne singurul domeniu pe care-l voi fi stăpînit în toată viața mea.) Dar în cele din urmă nu mi-a mai ajuns. Am început să mă aventurez în afara lui. Am început cu împrejurimile cu filmele lui Sean Connery, pe care, după doi de analiză a virtuților comparate ale interpreților lui 007 (timp în care facla evlaviei mele luminase mai puternic cînd pe unul, cînd pe altul), l-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la aerul condiționat și la pereții umpluți cu vată de sticlă. Altă explicație... Marți, 26 decembrie 2000 - Washington Zilele trecute am pregătit Crăciunul. Totuși am mai ieșit la cumpărături cu Dana și Dan, iar sâmbătă am avut curajul să ne aventurăm singuri atât cât s-a putut într-o plimbare de câteva ore, printr-o „așezare” (nici nu știu cum să-i spun altfel) cu case frumoase, unele chiar de cărămidă, toate împodobite cu ghirlande, brazi, lumini, fundițe, păpușele și tot ce-ți
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
culturale" din China. Așa au ajuns diplomați cu o vastă experiență diplomatică la Uzina "Danubiana", la "Vulcan", la UCECOM, CENTROCOOP, Ministerul Minelor... Un consilier, specialist în Orientul Mijlociu, cunoscător a 4 limbi străine, între care araba, repartizat la Loto-Pronosport, s-a aventurat a pune întrebarea: "Ce-o sa fac eu la LotoPronosport cu cele patru limbi străine pe care le vorbesc?", răspunsul venind prompt de la "loaza"de la CC: "O să le uitați"! La începutul lui 1983, prietenii îmi cam dispăruseră și mă întrebam când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu românii în fața bisericii, ascultându-le ofurile precum apostolii primilor creștini. Poate o să mi se pună întrebarea cu programul până la ora 18,00, sâmbăta ședința și duminica slujbe, când mai respiram? Noaptea mă plimbam cu soția prin jurul ambasadei sau ne aventuram până la un parc apropiat, iar în duminicile când nu eram de permanență la ambasadă și la biserică era "relache", plecam cu soția să colindăm minunile din Madrid sau din împrejurimi. În Madrid îmi plăcea să merg la Muzeul Prado și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
liniștit, aproape de ocean, Hotel "Castillia", foarte curat și civilizat, unde trăgeam mereu. Dacă dimineața eram ocupat cu reuniunile, după prânz ne plimbam pe faleză, prin portul pescăresc, colindam buticurile elegante sau, dintr-un "prepeleac", pândeam poate apar balenele. Uneori, ne aventuram pe ocean cu o șalupă până la "Isla de Lobos". Insula și cele 8 insulițe alăturate au o suprafață de 43 de hectare și adăpostesc importante colonii de "lupi de mare" (circa 300000 de exemplare) și de "lei de mare" (circa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Brook, cu mine și cu Arby Ovanessian (care, deși de origine armeană, cunoștea bine Persepolisul, căci regizase un spectacol acolo), purtând cămăși de doc solid cu mânecă lungă și sombrero, parcă scoși dintr-un western cu John Wayne, ne-am aventurat la Naqsh-e Rustam În căutarea locului ideal pentru partea a doua din Orghast, unde, după eliberarea lui Prometeu, o serie de evenimente ducea la concluzia poveștii, odată cu răsăritul soarelui (spectacolul era plănuit să Înceapă la apus și să ia sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu textele și recuzita aduse din New York pentru antrenament, cu gemantanul lui Liz, chitara, tobele și tot felul de instrumente achiziționate În Bahia. Ne despărțeam de Brazilia cu inima destul de grea, simțindu-ne parcă vinovați, ca și cum curiozitatea de a ne aventura Într-un teritoriu periculos ar fi provocat schimbările intempestive ale ultimelor două zile. Energiile declanșate În cursul ceremonialurilor din Bahia ne pedepseau poate pentru Îndrăzneala noastră nepermisă... Ani mai târziu, am jucat În sfârșit Troienele la Săo Paolo, dar cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Este adevărat că pe vremea mea o nouă școală Încerca să distrugă vechile ritmuri, dar Începătorul conservator tot la acestea recurgea când căuta un instrument neutru - poate pentru că nu voia să se abată de la exprimarea simplă a unor emoții simple, aventurându-se În forme riscante. Cu toate acestea, forma se răzbuna. Modelele destul de monotone pe care poeții ruși din secolul al nouăsprezecelea le-au impus suplei elegii au avut ca rezultat asocierea repetată a anumitor cuvinte sau tipuri de cuvinte (cum
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
totuși, omul aștepta... M-am frământat astfel câteva minute, fără să mă pot decide să mă duc să-i îndeplinesc rugămintea. Sfârșitul deliberărilor mele a fost lamentabil: m-am întors la telefon (în speranța că voi îndrăzni să ies mă aventurasem totuși până în bucătăria îngustă, până la ușa ce dădea în curtea interioară) și am pus încetișor receptorul în furcă. A doua oară vecinul n-a mai sunat (N-a mai reușit probabil să obțină încă o dată legătura - căci neputându-și imagina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
după o noapte nedormită și lungă. Nu-mi doream să plec din România! Acesta va fi răspunsul pe care îl vor primi. Bună sau rea, acesta a fost hotărârea luată atunci și nu am regretat niciodată că nu m-am aventurat în necunoscut. OAMENI SIMPLI ȘI CURAȚI LA SUFLET În satele acelea așezate pe marginea șoselei sau pe dealuri, mulți săteni se ocupau de creșterea oilor. Primăvara șesurile și pășunile înverzeau, iar oile însoțite de miei și de câini erau pretutindeni
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
culturale" din China. Așa au ajuns diplomați cu o vastă experiență diplomatică la Uzina "Danubiana", la "Vulcan", la UCECOM, CENTROCOOP, Ministerul Minelor... Un consilier, specialist în Orientul Mijlociu, cunoscător a 4 limbi străine, între care araba, repartizat la Loto-Pronosport, s-a aventurat a pune întrebarea: "Ce-o să fac eu la Loto-Pronosport cu cele patru limbi străine pe care le vorbesc?", răspunsul venind prompt de la "loaza" de la CC: "O să le uitați"! La începutul lui 1983, prietenii îmi cam dispăruseră și mă întrebam când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
infinit. M-am înmulțit cu 1000". Exemplele pot continua: aceeași extravaganță, aceeași surprinzătoare disociație, caracterul criptic, nu lipsite de oarecare farmec. Proza acestor scriitori denotă, pregnant, boala mai ascunsă, aberația. Caracterul ei original este imposibil de mimat; scriitorii care se aventurează în acest domeniu de "rezervație specială" eșuează în impostură. Nebunia nu poate fi mascată, nici ascunsă în opere. * Ar fi interesantă o monografie în care patologia literară să se confrunte cu falsul. De altfel, pe această cale intrăm într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]