1,813 matches
-
de valori materiale și spirituale, semnificația existenței și activității umane în general, criteriile și procedeele de apreciere valorizare-alegere și fixare a lor ca mecanisme fundamentale de reglare a conduitei umane. Prin asimilarea acestor aspecte, personalitatea umană dobândeste o dimensiune valorică (axiologică). În decursul existenței, la personalitate se atașează o notă de valoare, chiar produsele personalității fiind valorizate. Omul trece, astfel, de la stadiul de consumator de valori la cel de producător de valori. Are în vedere omul valorizat (intelectual, moral, social, spiritual
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
valoare. Dimensiunea valorică a personalității este de fapt o fațetă a dimensiunii culturale. Din perspectiva celor trei accepțiuni, personalitatea umană apare ca: 1. Entitate bio psiho-socio culturală, ca întreg, ca unitate; 2. Purtător și executor al funcțiilor epistemice, pragmatice și axiologice, ca ființă care cunoaste, acționează și valorizează, transformând astfel lumea și pe sine; 3. Produs și producător de împrejurări, de medii, ambianțe și situații sociale; omul nu doar asimilează, ci și creează, dirijează și modifică împrejurările. II. CREATIVITATEA Sub raport
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
toleranța față de situațiile ambigui, încrederea în propriile capacități creatoare, lipsa de îngâmfare; - M. Zlate consideră că o persoană înalt creativă este inventivă, independentă, neinhibată, versatilă, entuziastă. În concluzie, putem spune că, prin intermediul creativității, personalitatea umană se încadrează într-un spațiu axiologic, omul valorizându-se pe sine însuși. Formele creativității Creativitatea științifică și tehnică și cea artistică Între cele două forme principale ale creativității putem stabili diferențe semnificative prin intermediul următoarelor criterii: 1. Personalitatea creatorului este unică în funcție de modul de îmbinare a însușirilor
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
efectul de naturalețe. Cam la fel era și candidatul Simirad, din păcate și primarul cu același nume. Te previn că acest nume nu mă interesează, deci nu voi mai emite alte păreri despre dumnealui în afara acesteia, care nu e neapărat axiologică, cât tehnică. Dorin Popa: Constantin Simirad mi-a produs una dintre cele mai mari bucurii: a câștigat primăria Iașului din partea CDR, în 1992, iar noi i-am condus campania electorală. V.A. Urechia a fost, în epocă, pur și simplu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
politice", nu diagnostice medicale! Prin urmare, eu aș putea vorbi despre boli ale sistemului vieții publice, nu despre bolnavi. Aș putea vorbi despre "ciudați" (?!) mai ușor, desigur, însă numai dacă aș putea convinge că folosesc termenul pur tehnic, fără conotații axiologice, ceea ce, de altfel, nu-i deloc facil! Dorin Popa: Dan Diaconescu, Radu Moraru, Cristian Tudor Popescu, Emil Hurezeanu, Ioana Lupea, Robert Turcescu și, prin telefon, din studioul alăturat probabil, Ion Cristoiu, au fost invitați astăzi, 26 nov. 2006, de către Mihai
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
eu-lui. Acel „ceva” se presupune a fi, în gîndirea atenienilor, chiar daimonul, un mesager al Zeului, care recomandă momente de reculegere în existența ființei, discernămînt în perceperea faptelor bune ori rele. În numele adevărului se fac toate acestea. Este un război axiologic pe care Socrate îl poartă cu neînfricare și risc. Familia de valori calitative, bine drămuite în gînd și în faptă, esențializate sub formula tripticului axiologic fundamental, Adevăr-Bine-Frumos, reprezintă semnul cel mai ales al spiritului grec, în epoca de glorie a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în perceperea faptelor bune ori rele. În numele adevărului se fac toate acestea. Este un război axiologic pe care Socrate îl poartă cu neînfricare și risc. Familia de valori calitative, bine drămuite în gînd și în faptă, esențializate sub formula tripticului axiologic fundamental, Adevăr-Bine-Frumos, reprezintă semnul cel mai ales al spiritului grec, în epoca de glorie a cetății, spre bucuria trăitorului de rînd, devenit conștient de valoarea lui ca om, precum și a olimpienilor. Din acest punct de vedere, Europa este o fiică
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu s-au aventurat în presupoziții fără temeiuri plauzibile. Au avut convingerea că poema, creație orală la origine, se comportă asemenea oricărei compoziții de valoare și-și dovedește disponibilitatea de a fi analizată cu mijloacele și tehnicile retoricii savante. Demersul axiologic și literar permite lămurirea multor compartimente formale și de fond, structura de gen înainte de toate și suportul ideatic al alegoriei moartea-nuntă. Cînd se spune: Miorița este o baladă, formularea ține de domeniul judecății obiective. Dar este și o restricție. Ideea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
este o capodoperă ce realizează în imagini sensibile și dramatice o viziune epopeică și destinală asupra existenței. Aici se impun atenției și se presupun trei termeni tehnici și, mai ales, prestigioși care necesită scurte lămuriri, în măsura în care îndreaptă atenția în direcție axiologică. Ei se contopesc în conceptul de capodoperă. Așadar, prin capodoperă se înțelege o creație unică, exemplară și de tip genial (Im. Kant), ce-și justifică ființarea prin propriile ei reguli. Formele sensibile se bucură de prestigiul unicității: viziunea sofianică transpusă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
responsabilă, necesară și vitală. Criteriile obiective de valorizare, ideea de creație autentică și perenă, singura în măsură să arate calitatea omului și să apropie generațiile de peste secole, nu să le dezbine; conceptele de adevăr, bine, frumos, unite glorios în tripticul axiologic fundamental, toate acestea sunt împinse diabolic spre groapa comună. Omului de geniu i se rezervă locul „în debara”. Homer, Ovidiu, Cervantes, Goethe lipsesc, de regulă, din manualele școlare, sub pretexte puerile, ca și Eschil, Shakespeare, Ibsen, Caragiale, de pe scenele teatrelor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
militarismului stă spiritul cazon... mereu spiritul! Valorile fundează realități! Spiritul este cel care stă ca o condiție de posibilitate a unei ordini umane, incluzănd și dimensiunea materială a acesteia. Dezordinea socială este mai degrabă un reflex al dezordinii mentale, haosul axiologic, conducănd la unul social în toate detaliile acestuia: precaritate instituțională, cădere economică, primitivism al moravurilor, dezinhibiția în fața autorității în genere. Individul se insularizează, țesătura socială se destramă, soluțiile de viață devin strict individuale, în condițiile unei colectivități ce încet, încet
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
a privi și a analiza lumea. Concluziile lucrării sunt relevante prin reevaluarea ipotezei inițiale sub forma tezei conform căreia "societatea postindustrială parcurge un profund proces de mutații morfogenetice, în care sunt recuperate unele dintre valorile modernității timpurii, prin transcenderea relativismului axiologic postmodern". Această a treia etapă a epocii moderne este, consideră autorul, izomodernă, deoarece neagă axiologia postmodernismului social al secolului 20 și recuperează sub forme elaborate (și identificate pe parcursul cercetării) unele dintre valorile fundamentale ale modernității inițiatoare. Autorul concepe o structură
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
marcată de unele schimbări structurale majore, acestea recuperează la un alt nivel unele dintre valorile fundamentale ale epocii modernității timpurii. Aceste schimbări funcțional-structurale circumscriu epoca "izomodernă", adică o a treia perioadă a modernității, care succede modernității timpurii și, respectiv, relativismului axiologic al postmodernității. Sub aspect metodologic, astfel de schimbări structural-societale profunde pot fi identificate și analizate și prin intermediul teoriilor de dată recentă ale morfogenezei (numite și "ale complexității") care constituie abordări complementare metodologiei clasice de cercetare. Mai exact, evoluțiile societale contemporane
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
fundamentate pe slăbirea treptată a rolului statului-națiune și pe fluidizarea frontierelor. În plan geopolitic, restructurarea izomodernă presupune disoluția frontierei clasice prin apariția unor spații inedite de interferență, convergență sau divergență. La un alt nivel, societatea postindustrială tinde să recupereze setul axiologic al marilor contractualiști, reprezentanți ai modernității timpurii, fenomen care conduce și la redefinirea viziunii de ansamblu asupra conflictualității umane. Acest fenomen de restructurare a comprehensiunii în epoca postindustrială se manifestă în plan societal prin reformularea setului de drepturi civile revendicate
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Dacă omul contemporan parcurge un proces de mutații morfogenetice, atunci asistăm la apariția a ceea ce putem identifica drept "omul izomodern"3, ca avatar al epimorfozei unui tip nou de umanitate: omul izomodern recuperează reflexiv valorile modernității timpurii și depășește relativismul axiologic al postmodernității specifice secolului trecut 4. În accepțiunea pe care o propun, "izomodern" reprezintă ceea ce transcende "postmodernul", printr-o revenire la unele dintre valorile spirituale clasice ale modernismului inițiator. Acest proces, care poate fi numit "a patra hipnoză antropogenetică", asemănătoare
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
postmodernul", printr-o revenire la unele dintre valorile spirituale clasice ale modernismului inițiator. Acest proces, care poate fi numit "a patra hipnoză antropogenetică", asemănătoare cu mutațiile asociate epocii artei rupestre, invenției scrisului, respectiv invenției tiparului, se produce prin depășirea relativității axiologice a epocii numite de către unii autori "postmodernitate" și prin transgresarea, dar și preluarea, sub forme complexe, rafinate, a unora dintre elementele constitutive ale modernismului incipient. Un comentariu suplimentar se cuvine a face aici. Pe întreg parcursul lucrării de față este
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
o etapă de redefinire a acesteia. Pe de altă parte, o interogație fundamentală privește faptul că "postmodernismul" (dacă acesta există atât ca definiendum, cât și ca definiens al realităților concrete) pare să nu reprezinte altceva decât o "alterare" a setului axiologic ce inițiază "modernitatea". Întrebarea esențială constă așadar în felul în care ne raportăm la evoluția sistemului societal de sorginte european-occidentală pe parcursul ultimelor secole. Este lesne să constatăm că ne aflăm într-un punct de impas, în care întâmpinăm dificultăți în
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
condițiile în care suntem parte constituentă a acesteia. Cu alte cuvinte, interogația firească se referă la dilema privind "modernitatea" drept concept constructivist versus concept funcționalist. Aplicabilitatea practică a acestuia diferă în funcție de definirea sa, iar raportarea cercetătorului la subiect este influențată axiologic de către o opțiune sau alta. Voi încerca, în cadrul capitolului de față, să deslușesc succint înțelesurile acestor interogații fundamentale. Mai multe aspecte sunt de luat în seamă în privința semnificației și înțelesului termenilor de "modernitate"; "modernism"; "postmodernism"; "modernizare"; și, ca factor conceptual
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
creștere exponențială care, dincolo de riscurile implicite, necesită analiza unor procese inexistente până în prezent. În acest context, cel puțin trei vectori sunt esențiali în formularea unor constatări și evaluări în cadrul demersului de față: * globalizarea amenințărilor militare și geopolitice asimetrice; * restructurarea setului axiologic al modernității timpurii și reformularea principiilor acesteia sub mantia modernității izocontractualiste; * globalizarea comunicațiilor și a comunicării, în special prin dezvoltarea exponențială a comunicării prin internet și a tehnologiilor "integratoare" ale tuturor mijloacelor de comunicare, atât individuale, cât și de masă
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
izomodernitatea incipientă. Aceasta din urmă este parte componentă a modernității înseși, iar noi suntem părtașii, mai mult sau mai puțin involuntari, la crearea ei. Modificările structurale ale modernității, așa cum vom vedea, sunt uneori radicale, dar cel mai adesea recuperează setul axiologic fundamental al modernității timpurii, depășind vortexul postmodernității secolului al XX-lea. Cititorul se va întreba de ce consider că secolul trecut este unul al postmodernității, definibile prin relativizarea valorilor clasice. Într-adevăr, secolul al XX-lea este "postmodern" în sensul definiției
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
are trăsătura fundamentală conceptuală a continuității în modernitate. Secolul postmodern nu este și exomodern. Fără a impune o ordine preferențială, voi descrie mediul relativist al acestui secol prin mai multe coordonate: − apariția societăților comuniste ale căror valori au înlocuit pilonul axiologic al drepturilor omului promovat de inițiatorii modernismului democratic. Cred că axiologia comunismului este postmodernă, deoarece anulează valorile clasice și promulgă o serie de valori nonclasice, sub domnia cărora deciziile factorilor de putere predomină asupra valorilor instituționalizate prin democrațiile modernismului consacrat
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
asupra relativității valorilor clasice ale umanismului. Ca exemple concrete pot fi invocate rasismul (și conceptul de "rasă superioară"), eutanasia activă, eugenia, accentul pus pe diferențierea de clasă. În genere, aici putem vorbi de diferențieri contingente, iar contingența însăși înseamnă relativizare axiologică; − radicalizarea binomului valoric "bun rău": convergența dintre cele două noțiuni a devenit atât de acută, încât adeseori cele două valori au fost interșanjabile în ceea ce privește atât indivizii cât și națiunile, grupurile sociale sau organizațiile și instituțiile; − globalizarea conflictului armat și, ca
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
noțiuni, care sugerează interacțiunea dintre diverși factori sociali, cum ar fi interesele economice și/sau politico-ideologice, aparteneța religioasă, rata sărăciei, a infracționalității și cea demografică în diverse zone sau regiuni ale societății globale și, în special, în spațiul de sorginte axiologică occidentală. Problemele ridicate de "liniile de falie", aflate la intersecția dintre diversele spații de putere și influență (și, implicit, dintre interesele marilor puteri și dintre interesele latente sau chiar exprimate ale diverselor grupuri de interese economice, politice, etnice etc.), sunt
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
puțin important, în funcție de capacitatea acestora de a se folosi de mecanismele globalizării. Izomodernismul geopolitic nu este altceva decât re-segmentarea fractală, haotică și disipativă a mecanismelor remodernizării lumii spirituale globale. Dizolvarea naționalismelor clasice prin regionalizări fractalice nu reprezintă altceva decât reactivarea axiologică a unor segmente ale dezvoltării sociale ale lumii moderne clasice. Societatea contemporană tinde să devină izomodernă, cel puțin pentru motivul că fenomenologia actuală a sferelor geopolitice indică stări inedite fractale, haotice, turbulente sau catastrofice care indică restructurări societale profunde. Putem
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
jucat de activismul extrapolitic (mișcările feministe, ecologiste etc.) este din ce în ce mai vizibil. Societatea bazată pe drepturi și obligații concrete, formulate punctual, pare să ia loc societății postmoderne în care cumulul excesiv de obligații formale a condus la reacțiile adverse reprezentate de relativitatea axiologică. În termenii teoriilor complexității, acest fenomen îmbracă forma structurilor disipative, prin autoorganizarea în populații compuse din indivizi aprioric identici care participă la generarea prin procese cooperante a unor noi ordini în interiorul structurilor de acest gen. Turbulențele în interiorul acestor structuri reprezintă
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]