1,399 matches
-
mai devreme și spune‑le celor de la Ungaro că nu pot să vin diseară acolo. O să merg la un mic cocktail și vreau să vii cu mine. Fii gata de plecare peste o oră. — Ăă, da, ăă, sigur, m‑am bâlbâit și am Încercat să prelucrez În creier faptul că trebuia să plec undeva cu ea. Un flashback din ziua precedentă - când mi se spusese În ultima clipă că trebuie să merg undeva cu ea - mi‑a inundat creierul și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spre nord? Dar nu a fost nevoie să Întreb, Alex, ca Întotdeauna, știa exact ce gândesc. — Andy, concentrația de alcool din sângele ei era aproape dublă față de limita legală. A rostit cuvintele astea cu simplitate, având grijă să nu se bâlbâie ca să nu Îi cer să le repete. — O, Doamne. Dacă - vreau să spun când - Își revine, o să aibă mai multe griji decât sănătatea: o să aibă probleme serioase. Din fericire, taximetristul n‑a pățit nimic, doar câteva contuzii, iar Benjamin are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Zach voia să vorbească cu mine. Partea groaznică era că acum, că mi se făcuse legătura, habar n-aveam ce să-i spun. —Ce-i? m-a întrebat din nou. Nu părea prea fericit să mă audă. Nimic, iubitule! am bâlbâit. Dacă n-ai nimic să-mi spui, poți să nu mă mai întrerupi când încerc să muncesc? A, da, mi-am amintit. Voiam să-i iau mamei lui o geantă. — Îi cumpăr mamei tale un cadou și voiam să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
zâmbetul care de obi cei îl însoțește oriunde ar fi. — Bobo e fratele meu mai mic. De fapt, îl cheamă Robert, dar toată lumea îi spune Bobo. Are aproape șaisprezece ani. Te avertizez că-i un băiat foarte sensibil. Și e bâlbâit. Să nu care cum va să râzi de el că se bâlbâie! Nu permit nimănui să râdă de el! Se uită la mine aproape încruntat în timp ce-mi vorbește de spre fratele lui. Apoi tace, continuând să mă fixeze
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fratele meu mai mic. De fapt, îl cheamă Robert, dar toată lumea îi spune Bobo. Are aproape șaisprezece ani. Te avertizez că-i un băiat foarte sensibil. Și e bâlbâit. Să nu care cum va să râzi de el că se bâlbâie! Nu permit nimănui să râdă de el! Se uită la mine aproape încruntat în timp ce-mi vorbește de spre fratele lui. Apoi tace, continuând să mă fixeze scrutător cu ochii lui de un cenușiu înnorat, așteptându-mi reacția. — Firește
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe celălalt, încercând par că să priceapă ce se petrece, de fapt, în sufragerie. Apoi pleoa pele grele îi acoperă cu totul ochii. — Cred c-am e-xa-ge-rat, scandează el într-un târziu, cu glas incolor, atent doar să nu se bâlbâie. însă ochii lui, atât cât văd eu din ei, îmi spun cu totul altceva. Ceva care mă tulbură ca o pâclă groasă, buimăcindu-mă și mai tare. îmi e ceva neclar, îmi scapă ceva de sub control. Dintr-odată nu mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tremurul continuu al pulpelor. îmi iau hainele și mă îmbrac cu greutate. Eduard se ridică din pat și se îndreaptă spre mica lui fereastră, cu jaluzelele trase. — Vrei să deschid geamul? mă întreabă, cu o voce blândă. — Nnu, îi spun, bâlbâindu-mă fără să vreau. Aș vrea să-mi găsesc ochelarii, nu mai știu unde naiba i-am pus! Cotrobăim amândoi prin cameră, în beznă, fără folos. în continuare mintea îmi funcționează cu greutate. Clara mea minte este complet în ceață
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
recuperare. Luni urma să fie transferat de la spital direct la un sanatoriu de la mare. Multă vreme de acum încolo avea să meargă în cârje. Doar când Bobo a terminat de povestit, cu glasul lui grav și aproape fără să se bâlbâie, despre accident, doar atunci mintea mea l-a putut cuprinde în căușul ei pe Eduard într-un pat de spital. Ce mare scofală două luni! comentasem eu în fața lui în urmă cu numai câteva zile, și iată că, totuși, se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nimic. Clara dispăruse la fel de brusc și pentru ea. Plecase fără să-și ia rămas-bun de la nimeni. Totuși, strigă Eduard în receptor, aproape înfuriat, nu se poate să fi dispărut așa, hodoronc-tronc, în eter! Bobo tăcu îndelung. — Țțți-am spus, ddoar!... se bâlbâi el, cu glas răgușit. Ccclara a ddis-pă-rut! Avea o exasperare în glas care îl făcu pe Eduard să tacă. La urma urmelor, nu era vina lui Bobo că în timpul vacanței de pri măvară Clara dispăruse, cu tot cu familia ei. — Mai în-cerc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Un tip din gașcă, nu? Mi aduc aminte de el. Umbla cu o cămașă largă, lungă și în degrade peste niște blugi spălăciți. Mi s-a părut cam încrezut. — Ma-ca-rie, îi răspunse Bobo, căznindu-se, foarte concentrat, să nu se bâlbâie. E văr ccu Paul. Ar fi vrut să-i povestească despre discuția lui neașteptată cu Macarie, de aseară. Dar Eduard se ridică cu greu de pe pătură și se îndreptă spre țărm. Macarie era student în ultimul an la Arte Plastice
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de nimicuri, simțind dorința acestuia de a fi cumva aproape de ea. Întreabă totuși într-un târziu: Oh, Marius...despre ce este vorba? În vocea ei se ghicește un dor disperat, lucru pe care-l simte și el. Nu...nimic, se bâlbâie el. Doar că mi-e foarte greu fără tine. Și mie. Doream doar să-ți spun că te iubesc. Niciodată nu m-am îndoit de acest lucru. Tot ce am discutat legat de căsătoria noastră, rămâne definitiv? Bineînțeles. Și imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în învățământ, mai întâi, la Găești, și devine curând inspector școlar. Descrierea unui examen de bacalaureat sub președinția clasicistului Șt. Bezdechi, pe care portarul școlii îl confundă cu unul dintre candidați sau a unei lecții de germană, unde profesorul se bâlbâia, confundând genurile, ceea ce îi atrage observația sarcastică a inspectorului Cioculescu ("Domnule coleg, în caz de dubiu, este mai bine să spuneți "der, díe, das Schwein" (porc) sunt pagini savuroase, pline de nerv. Nu mai puțin este O inspecție cu... bucluc
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
rușii la Berlin, au devenit pitice; în douăzeci și patru de ore, dacă Stalin s-ar decide, armata roșie ar fi la Paris. Cine i-ar putea împiedica? Europa e istovită, Anglia e și ea la pământ... Englezii și americanii s-au bâlbâit doi ani în nordul Africii ca să gonească de-acolo pe Rommel, care comanda un simplu corp de armată, ce-ar putea ei face în fața rușilor, cu o imensă experiență de război, cu o armată călită și perfect dotată? Să folosească
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
amândoi mulțumiți de ei înșiși, nu puteam să conciliez în mintea mea de adolescent urletele care se auzeau adesea din casa lor și pacea și tihnă în care îi găsisem... "Astăzi, spuse el visător, mi-am f... nevasta... Tu, se bâlbâi el, ai f... până acum?" Nevastă-sa râse și îi spuse să lase copilul în pace. "De ce, zise el nostalgic, ce, e rușine? "E adevărat, nene Acojocăriței (demult vroiam să știu ce e cu svonul ăsta), că la cutremur, când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la vorbe. Dacă ați fi mici sau așa mai la început, ași ști ce să vă spun. Dar tu zici că ai mai avut de-a face cu două fete, ea cu doi bărbați, nu știu ce să vă spun. Gringalet-ul îmi bâlbâi ceva negând energic cu degetul: "Să știi că nu sânt supărat! Așa m-a făcut mama, cam pricăjit." Cu un humor care mă surprinse. Și îmi șopti la ureche. "Și să știi că oamenii mici au... mari." Izbucni în râs
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fruntea cu palma și se văită cu o compătimire copleșită: a! a! Ce om de valoare! Ce minte! Câte calități într-un singur om! Cum au putut bolșevicii să-l înjosească în felul ăsta!" Calistrat făcu "jjj. jjj! Batroane, se bâlbâi el, văd agum o băsărică de Joi-mari, gu miros de tămâie de la sărbătoarea morților cum se băinățează be capul tău înfumurat ca un bivol în eleșteu..." " Păi nu e așa, Calistrate!?" strigă Vintilă triumfător. "Alo, domnu Calistrat, susură Bacaloglu subliniindu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prea tîrziu! O să-ți aduci aminte de dictonul latin vae victis. Dar aducerile-aminte n-or să mai conteze, nu te baza, domnul Calistrat, pe faptul că ai băut cu mine un pahar de vin la aceeași masă..." " Da, știu, se bâlbâi grasul rânjind, ești bapabil de orice ordinărie, dar eu sânt mai bapabil decât tine și o să ți-o iau înainte, jjj, jjj, și o să te fag să bați din bopită ga un gal răbgiugos înainte să fie belit și să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chestiaia în garaj! Și chestia aia s-a petrecut acum cincisprezece ani și ea te întreabă taman când o ții, ca o bleandă îndrăgostită, în brațe! Uiți ce i-ai spus atunci și te ia de proaspăt, începi să te bîlbîi! Da' ea n-a uitat și te surprinde când te-aștepți cel mai puțin. Femeia nu uită nimic, dom' profesor, ea doar se preface că uită, din veselă ce e, fie că ești acasă, fie că ești cu ea în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
liniștită autoironie, probabil că am spus ceva ridicol!" " Nu poți așa, stante pede, să-i ceri unui om să-ți vorbească despre un lucru a cărui oroare el vrea, poate, s-o uite", confirmă Ion Micu. "Îmi cer scuze, se bâlbâi Clara (și roși la rândul ei), sânt o proastă, dar eu totdeauna am văzut în Victor un om puternic, care știe să-și apere ceea ce e mai de preț în el în fața torționarului...", "Epoca noastră, o întrerupse Ion Micu, cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
geniu!) era cunoscută. Totuși din când în când ridica fruntea, se întrerupea din scris și întreba pe câte unul cu o curiozitate nesimulată: "Cum te împiedică să scrii?" îl simțise după felul cum vorbea că o să-l facă să se bâlbâie, și că acela va da un răspuns ridicul. Că, nu știu ce, tovarășul secretar general umblă cu lozinci... Lamentabil! Cu lozinci umblau toți, nici măcar nu-l ironiza, să-i reamintească necesitatea lozincilor pe care partidul le lansa pentru mobilizarea maselor. Ce era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
meu dacă mai am să-ți reproșez ceva... În clipa aceea, Calistrat puse mâna pe o felie groasă de pâine și i-o trimise lui Vintilă drept în obraz. "Poți să-i reproșezi orice, mârâi el, fără să se mai bâlbâie, cu condiția să-l dai afară pe filozof pe care nu l-a invitat nimeni." "Ba da, strigai, tu m-ai invitat, probabil cu intenția ca pe urmă să mă jignești." Și în clipa următoare strânsei paharul în mână foarte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
magazie?", a întrebat sarcastic procurorul. Avocatul, în loc să fi citat martorii, muncitorii care știau toți de felul cum se închisese fabrica și de existența acelei materii prime, care fusese folosită în continuare, fiindcă în realitate fabrica nu se închisese, s-a bâlbâit ca un idiot, dar cu o bâlbâială ticăloasă, intenționată, împiedicîndu-l pe tata să vorbească, luîndu-l prin surprindere. A venit pe urmă la noi transpirat, cu o stupidă satisfacție pe figură, că "domnule Culala, a ieșit bine, extraordinar de satisfăcător, dacă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zi un milițian (un Javert derizoriu) îmi aduce și mie în instanță un Jean Valjean neînfometat, dar care n-a știut ce să-i spună când a fost întrebat de unde are pâinea pe care o ținea sub braț. S-a bîlbîit! Bineînțeles că l-am achitat fără măcar să doresc să aflu de unde luase pâinea. Nu puteai, i-am spus, să declari că ți-a dat-o un prieten la gară?" "Nu, fiindcă m-ar fi întrebat cum îl cheamă." " Pe dracu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
muzeu. Prin întuneric, am privit-o pe Maria. Îi simțeam respirația, corpul lipit cu spatele de mine, mirosul cald al nopții. Nu era de-ajuns. Ne trebuia o altă țară, mai înțelegătoare cu noi, în care Cezar să se poată bâlbâi liniștit, iar Cătălin să-și găsească ultimul model de șurubelniță. O patrie simplă, amabilă, primitoare, nu una de operetă. Dacă pui mâna pe-o istorie, te întâmpină doar omoruri și scandal: când nu s-a rățoit la vecini, țărișoara noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ușă, elevii nu-l observau). Dacă treceai de faza de „sector“, te lăudau directorii în cancelarie și urcai pe panou sau în revista liceului. Printre amatori se mai nimereau și modéle (astea se uitau fix la mine, așteptând să mă bâlbâi și să-mi sară fraza cu „Sadoveanu, cel mai mare povestitor român“) și, uneori, chiar fete de patroni și judecători. Era bizar. Țineam ore suplimentare cu fiica celui care vopsise tot liceul, din pivnițe până la acoperiș. Mă rog, nu pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]