1,343 matches
-
a participat întregul oraș, al cărui întreținător era. Au plâns toți cei care au luat parte la ceremonie. Păi, da, au plâns, că atâta le mai rămăsese, de la mesia lor, decedată dintr-o infimă neatenție. Casca de protecție În suburbia Bâta, a municipiului Lotca, trăiau oameni relativ bogați,și foarte harnici.Până când li s-au dezvoltat livezile și viile erau și foarte pașnici. Se ocupau cu creșterea vitelor și a oilor. Îndeletnicirea le aducea venituri potrivit de mari, dar, suficiente, ca să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu creșterea vitelor și a oilor. Îndeletnicirea le aducea venituri potrivit de mari, dar, suficiente, ca să poată duce o viață, în general, îndestulată. Produsele animale erau și principala lor sursă de bani. N-ar fi aflat lumea, cine sunt trăitorii Bâtei, dacă localitatea lor n-ar fi intrat într-un stadiu nou de dezvoltare. Anume, de mare producătoare de fructe și struguri. Consumau și în stare proaspătă, în familiile proprii; dar, și vindeau, tot în stare proaspătă. Mai apoi, au descoperit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
întâlneau, doitrei, obligatoriu, urmau a-și monta, casca de protecție, pe cap. Căci, cu siguranță, nu mai dura mult, până ce, stârnindu-și nervii, fie unul, fie altul, din te miri ce, de îndată duceau mâna la curea, zmulgeau de acolo bâta, și, dă-i la cap! și, din bâtă în bâtă, se ajungea la o bătaie înverșunată, încât numai casca de protecție era aceea care venea, din când în când, bâtelor, de hac. În zile de sărbătoare, când mai totă lumea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de protecție, pe cap. Căci, cu siguranță, nu mai dura mult, până ce, stârnindu-și nervii, fie unul, fie altul, din te miri ce, de îndată duceau mâna la curea, zmulgeau de acolo bâta, și, dă-i la cap! și, din bâtă în bâtă, se ajungea la o bătaie înverșunată, încât numai casca de protecție era aceea care venea, din când în când, bâtelor, de hac. În zile de sărbătoare, când mai totă lumea era acasă, și când în promenadă, mai ales
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe cap. Căci, cu siguranță, nu mai dura mult, până ce, stârnindu-și nervii, fie unul, fie altul, din te miri ce, de îndată duceau mâna la curea, zmulgeau de acolo bâta, și, dă-i la cap! și, din bâtă în bâtă, se ajungea la o bătaie înverșunată, încât numai casca de protecție era aceea care venea, din când în când, bâtelor, de hac. În zile de sărbătoare, când mai totă lumea era acasă, și când în promenadă, mai ales către seară
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ce, de îndată duceau mâna la curea, zmulgeau de acolo bâta, și, dă-i la cap! și, din bâtă în bâtă, se ajungea la o bătaie înverșunată, încât numai casca de protecție era aceea care venea, din când în când, bâtelor, de hac. În zile de sărbătoare, când mai totă lumea era acasă, și când în promenadă, mai ales către seară, în vreme ce întreaga suflare a suburbiei ieșea din casă, trecătorul ori vizitatorul, întâlnea ceva ca de pe altă lume. Căștile de protecție
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ca niște stele terestre, mișcătoare, când în grupuri compacte, când răzlețe, dar, niciodată, de una singură. Prieteniile și liniștea continua, pe urmă, până se afuma primul bâtaș. Că, de-acolo înnainte, distracția pierea. Într-o zi, primarul a primit o bâtă-n cap, nu s-a mai putut ridica de jos. Ce jale a fost atunci! Ce jale, oameni buni! Ulterior, mortul a intrat în groapă, iar casca de protecție, în legendă și tradiție. Ciocârlia, regina-mireasă Vara era caldă, frumoasă. Câmpia
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și îl pot omorî. Tu știi cum și cît. Învață-te, copilă! N-o să fiu mereu îngerul tău păzitor. Cît cele două femei conversau, Parșivu și-a revenit și a dus mîna la cap, la locul care se pupase cu bîta. Vezi că învie și ne omoară, spune mama panicată. Rodica apucă bîta și o potrivește tot spre cap. Nu, nu în cap că îl omori. Dar unde? În rest, pe unde se întîmplă. Cînd fata ridică ciomagul, Parșivu bolborosește ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
N-o să fiu mereu îngerul tău păzitor. Cît cele două femei conversau, Parșivu și-a revenit și a dus mîna la cap, la locul care se pupase cu bîta. Vezi că învie și ne omoară, spune mama panicată. Rodica apucă bîta și o potrivește tot spre cap. Nu, nu în cap că îl omori. Dar unde? În rest, pe unde se întîmplă. Cînd fata ridică ciomagul, Parșivu bolborosește ceva. Vrea sa-ți zică ceva. Apleacă urechea, îi spune mama fetei. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
apare în loc cea mai hîdă și mai monstruoasă ființă. Această ființă, accident istoric, dispune de tehnologia vremurilor noastre, de mijloacele sofisticate de distrugere. Dacă acest "accident istoric", această întoarcere în vremurile de sălbăticie ar utiliza doar mijloacele timpurilor sale, adică bîta, piatra și, eventual, pumnul, efectul ar fi suportabil. Dar dacă se folosesc excavatoare pentru gropile comune, buldozere pentru împingerea cadavrelor, gloanțe, gaze, bomba atomică, bombe cu fragmentație, mine antiinfanterie? Ce scop au bombele care ucid ființele vii și lasă casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe James Brown, Încercând să-l țină acolo, Însă acesta se ridica iar și iar, ca un hopa-mitică. Platon Îl ținea În cravașă pe Abraham Lincoln, iar Aristotel căuta să-i dea la gioale, când Babe Ruth interveni decisiv cu bâta de baseball. Șahiștii din fostele țări sovietice Îl Încolțiseră pe Bobby Fischer și-l gâdilau, strigându-i: „Cedează!“ Una dintre sandalele lui Iuliu Cezar se abătu peste ceafa lui Al Capone, Însă când șișul sclipi scurt În palma mafiotului, dictatorul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
săi, așa cum și funcționarii social‑democrați Probst, Koci și Wrba se bazaseră pe ai lor, atunci când au zdrobit greva. Hans a învățat că nu e musai să fii un funcționar al acelui mult iubit partid muncitoresc ca să nimicești ceva cu bâta, poți s‑o faci și pe cale directă și, mai ales, pentru tine însuți. Așa va începe cândva să se adune o oarecare avere, care apoi se va înmulți. Se aprind primele felinare, curentul electric pătrunde în ele. Curentul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la ieșirea din bloc e recunoscut de doi foști elevi. Țigani, acum mafioți, chinuiți și ei la vremea lor de Pârvu. După ce-l salută cordial, fac conversație și se lasă bătuți pe umăr de fostul profesor, scot din decapotabilă o bâtă de baseball și Încep să-l lovească. N-am văzut În viața mea ceva mai sângeros și sper să nu-mi mai fie dat să văd. Unul Îl pocnea cu bâta, Îl lovea numai În burtă, celălalt, cu un box
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe umăr de fostul profesor, scot din decapotabilă o bâtă de baseball și Încep să-l lovească. N-am văzut În viața mea ceva mai sângeros și sper să nu-mi mai fie dat să văd. Unul Îl pocnea cu bâta, Îl lovea numai În burtă, celălalt, cu un box, Îi țintea fața. Eu eram pe balcon și fumam, ar fi trebuit să-l chem și pe Leac să asiste. N-am Însă curajul să scot nici un sunet. De-abia după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
eram În stare să zic puținele vorbe ale oamenilor, am ucis de câteva ori și oameni de-ai noștri. Credeam că așa trebuie: oricând lucrurile se Încurcau, mi se părea că se limpezesc cu o lovitură de piatră sau de bâtă. Mă gândeam că și ceilalți făceau la fel și eram Împăcat. Tare mult m-am mirat Însă când am auzit că ceilalți vor să mă ucidă din cauza asta. Nu pricepeam de ce vor așa ceva, iar Moru nu-mi spunea mai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce rostește vorbele astfel e Krog? - Îl Întrebasem apoi. - Chiar dacă n-am știut, acum știu. Moru află tot. Află tot și știe tot, mai puțin să ucidă așa cum ucizi tu. Moru știe să se uite la lucruri, dar tu ești bâta lui Moru. Ești piatra Vindecătorului. Sprijinul și toiagul lui Moru la bătrânețe. Asta mi-o spusese numai cu vorbe rostite, după care izbucnise În râs. Râsese la fel cum avea să râdă și În acea bună zi, În care Siloa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ăia? - l-am mai Întrebat pe Vindecător când i-am văzut pe oamenii de pe culme cum o luaseră la fugă spre noi. - Ba da. Numai că după ei vor veni alții și alții. Mai ales după ce o să afle că Krog, bâta și piatra lui Moru, toiag al Tatălui, a plecat În călătorie. - O să-i ucid și pe ăia care o să vină după ei. L-am apucat pe Vindecător de cot, l-am tras degrabă Într-o viroagă și i-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lor, chemarea mea de ucigaș nu mă ajuta la nimic. N-aveam nici măcar unde să mă ascund pe malul acela de pământ, Înconjurat din toate părțile de apă. Cei din trunchiul cel mai mare cufundară În apă un fel de bâte late și se apropiară de mine. Balta clipoci gros, iar ei scoaseră un fel de behăit și, În clipa aceea, de sub luciul apei se ridicară alții și alții. - Tată din cer, am spus În gând, fără să reușesc să tac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și se apucă de bulumacul care plutea greoi. - Krog e fricos? Întrebă el. Fugar prăpădit, mi-am spus și am strigat la el cu vorbe din cele ce păreau a purcede de la Tatăl din cer. - Krog e toiagul meu și bâta mea, Enkim, netrebnicule! Slujește-l cum se cuvine! Amărâtul luă pe loc o gură de apă. Se Înecă și Începu să se uite În sus, nevenindu-i să creadă că-l auzea pe Tatăl cum Îi vorbește. - Mișcă, nemernicule, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se afunda Într-un crâng de copaci pitici, răsuciți, cu scoarță zgrunțuroasă și frunze mărunte. - Pe aici, i-am strigat lui Enkim și am luat-o la fugă spre crâng. - Moru trebuia să-ți zică să iei cu tine măcar bâtă. - Sunt toiagul și bâta Tatălui, am rostit În minte cu vorbele cele grele meșteșugite de Vindecătorul meu din munți, dar Enkim nu păru convins de asta, iar vrăjmașii nici atât: se repezeau pe urmele noastre din toate părțile. Auzirăm din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
crâng de copaci pitici, răsuciți, cu scoarță zgrunțuroasă și frunze mărunte. - Pe aici, i-am strigat lui Enkim și am luat-o la fugă spre crâng. - Moru trebuia să-ți zică să iei cu tine măcar bâtă. - Sunt toiagul și bâta Tatălui, am rostit În minte cu vorbele cele grele meșteșugite de Vindecătorul meu din munți, dar Enkim nu păru convins de asta, iar vrăjmașii nici atât: se repezeau pe urmele noastre din toate părțile. Auzirăm din nou șuierul acela - părea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca și el. Îți venea să crezi că veniseră să se bucure de răcoarea apei. Stătură În loc și mă priviră, cu capetele acoperite de țestele de cerb, Împăunați cu coarnele bătrâne și noduroase, neclintiți. Eram trimisul Tatălui. Eram toiagul și bâta lui. Sulița lui și, poate, chiar el. Nu se făcea să mai fug, precum un vânător de rând. Așa că, m-am apucat să-i număr, cu glasul adânc al minții mele, astfel Încât să mă audă: - Unu, doi, trei, patru, cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca atunci, În apa cea mare! Hai, Krog! Of, of, Tată! N-am să fiu țanțoș și n-o să spun tocmai acum că nu mă Încred În tine. Hai, Tată, ajută-l pe toiagul tău, dă-i putere lui Krog, bâta ta, fă-l să ducă la capăt călătoria, și dă-i și tovarăși buni de drum, până la sfârșit! - Ai să vezi, râse Enkim la Runa. Ai să vezi cât o să ne fie ușor, dacă-i zice Krog Tatălui cele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să spună doar așa cum dorea el, lucrul... Oh, nu, nu, nu - nu asta mă interesează, mi-am spus atunci. Nici vorbăria celor strânși la sfat nu mă interesa. Indiferent ce vor hotărî Minos și ai săi, eu rămâneam toiagul Tatălui, bâta și piatra lui; eu eram fratele de sânge al lui Moru, iar Moru era fiul Psarei, nepot al Milei și scoborâtor din Tatăl din Cer. Eu eram cel căruia i se topea sufletul când Își amintea de Siloa. Eu ucisesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Krog Îi spune. E mai mare decât orice alt om care a mers pe pământ și Îl Însoțesc pâlcuri-pâlcuri de femei și de bărbați, care Îl apără și Îi ridică sate oriunde se Întâmplă să Înnopteze. El e toiagul și bâta Tatălui din Cer și e os din osul lui și a plecat În lume ca să ne pună pe toți să vorbim. Krog știe multe cuvinte dar e mut, surd și orb. Cu toate astea, orice netrebnic Îi aude spusa, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]