KorAP: Find »[drukola/base=băiată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...71 >

1,758 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

Există unele bănuieli, repetă Celso, obligîndu-l pe rotofeiul Romero să bea o Înghițitură. — Trebuie să fie lucrătorii; sînt singurii care au avut treabă prin apropiere. — Care lucrători? Întrebă Susan. — Cei care instalează ascensorul, draga mea. Ah, adevărat... — Uite ce-i, băiete, du-te la comisariatul de cartier și adu un polițist. — Există unele bănuieli, stărui Celso, făcînd Încă un pas Înainte. Tocmai de asta; vine un polițist și lămurește totul; spune-i comisarului că furtul a avut loc acasă la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Ce-i, tăticule? — Spune-i bună ziua domnului arhitect; dumnealui a făcut proiectele pentru casa unchiului tău Juan Lucas și acum face proiectul, face schițele pentru casa noastră. Ăsta e cel mai mare? — Don Juanul familiei. Vrei să ieși În oraș, băiete? Dacă o convingi pe mama... Ține niște bani. — Pa, tăticule. S-a logodit cu Peggy... Dumneata n-o cunoști, fata ambasadorului Canadei... E un băiat serios și silitor. Ai copii, domnule arhitect? — Am unul. — E de necrezut cît de repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431

vechimea pe care o am eu în învățământ, să ai gradele mele, meritele mele și după aia să vorbești! Auzi comedie, nici n-a deschis bine puștiul ochii și gata! bate din picior și-i fuge gândul la drepturi. Muncește, băiete, muncește pe brânci, drepturile or să vină și ele, pe parcurs, dacă o să fie cazul. Ce, așa de tânăr și vrei să te și tragi pe linie moartă?” “Cine v-a spus că vreau să trag pe linie moartă?” “Ce

Filigran by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

săptămână, în salonul comun intră un bărbat mai în vârstă, îmbrăcat cu o haină pufoasă care-l făcea să semene cu mascota albastră, strălucitoare, de la Michelin. Rămase în picioare lângă patul colegului de cameră inconștient al lui Mark, urlând: —Gilbert! Băiete? Mă auzi? Hai, trezește-te! N-avem timp de asemenea prostii. Gata, pricepi? Trebuie să ne întoarcem acasă. O asistentă veni să vadă ce-i cu gălăgia și îl conduse afară pe bărbatul revoltat. După asta, Karin încetă să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
îl ține pe apă. Zbor, apoi zbatere, apoi prăbușire. Tata care-l apucă de picior, trăgându-l la fund. Ținându-l sub apă, apăsându-i capul cu o mână de fier până când nu mai face nici o bulă. Râul te mușcă, băiete. Fii pregătit. Dar nu-i nici un mușcă, nici un pregătit. E doar înec. Apare o piramidă de lumină, diamante incandescente, câmpuri de stele care se deformează. Corpul lui țese triunghiuri de neon, un tunel care se înalță. Apa deasupra lui, plămânii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
protejezi pe toți. Te-ai dus și te-ai lăudat la Cappy, iar el te-a bătut măr. „Ne-ai făcut o pagubă de 800 de dolari, în cereale. Tu nu știi ce mănâncă animalele astea? Tu n-ai minte, băiete?“ A fost ultimul șarpe pe care l-ai omorât vreodată. El o cerceta, cu colțurile gurii mișcându-se. Părea să asculte. Îl mai ții minte pe Horace? Cocorul rănit pe care-l adoptaseră când Mark avea zece ani, iar Karin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
pot să-l facă mai muci decât noi. Daniel nu se putu abține să nu zâmbească. —Aici ai dreptate. Ca să termini definitiv un lucru, ai nevoie de creiere mari cât ale oamenilor. Cuvântul îl trezi iar pe Mark. —Danny. Danny, băiete. Apropo de creiere și de cocori? De ce au toți capul roșu? Nu ți se pare ciudat? Parc-ar fi fost operați cu toții. Frate, ar fi trebuit să mă vezi pe mine, cu capul meu nenorocit în bandaje. O, stai așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583

vagabondul porni din nou cu pași mari și legănați și, la Început, nu-i spuse nimic băiatului. După puțin timp i se adresă Însă cu glas răgușit și nepăsător, dar cu un fel de bunăvoință aspră: — Unde-ai pornit-o, băiete? spuse el. Către Marele Oraș? Băiatul dădu din cap tăcut, vrînd parcă să spună ceva, dar nu rosti nimic. — Ai mai fost pe-acolo? Întrebă bărbatul. — Nu, zise băiatul. — E prima dată cînd bați drumurile, nu? — Da, zise băiatul. — Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
mergi spre Marele Oraș, rămîi cu mine. Și eu merg Într-acolo. — Sigur că da, interveni aici bărbatul cel scund, cu gura ca o cicatrice, cu glasul răgușit și cu un oribil zîmbet batjocoritor. — Sigur că da. Rămîi cu Bull, băiete! Are el grijă de tine. O să te scoată-n lume, pe cinstea mea! O să te ducă În țara unde curge lapte și miere... nu-i așa, Bull? O să-ți arate unde cresc copacii care fac șuncă și tufișurile În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
curge lapte și miere... nu-i așa, Bull? O să-ți arate unde cresc copacii care fac șuncă și tufișurile În care cresc curcani... nu-i așa, Bull? spuse el, dînd un Înțeles urît, dar lingușitor vorbelor sale. Rămîi alături de Bull, băiete, și-o să te-mbrace În perle... Văleu, ce copil tîmpit! spuse și glasul i se transformă Într-un mîrÎit răutăcios. La ce dracu’ ne-o mai trebui un copil tîmpit ca ăsta... De-aici ni se trag toate necazurile... Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
cu noi! Bărbatul cel scund bombăni ceva pentru sine, dar nu mai spuse nimic. Bull Îl mai sfredeli o dată cu privirea, apoi se Întoarse, traversă și se așeză pe un vagonet tras pe o linie secundară, lîngă o magazie. — Vino-ncoace, băiete! rosti el aspru, scotocind În buzunare după o țigară. Băiatul se apropie de vagonet. — Ai vreo țigară? zise bărbatul, căutîndu-se Încă prin buzunare. Băiatul scoase un pachet de țigări și i-l oferi. Bull luă o țigară din pachet, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
o aprinse dintr-o singură mișcare, ascunzînd-o Între obrazul său brăzdat și mîna făcută căuș, apoi puse pachetul de țigări În buzunar cu același gest larg și hotărît. — Mulțumesc! zise el scoțînd pe nas fumul Înțepător În fuioare groase. Șezi, băiete! Băiatul se așeză pe vagonet, lîngă bărbat. Timp de cîteva clipe, pe cînd Bull fuma, doi dintre vagabonzi se priviră În liniște, zîmbindu-și pe furiș, apoi cel tînăr, Îmbrăcat În costumul soios cu dungi, dădu din cap și, zîmbind ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
dracului dacă pricina ta nu-i de-a dreptul oarbă. Se aud rîsete, strigăte de aprobare — Ascultă, Jim! rostește altul cu un umor grav și cu un aer de profundă Îngrijorare, n-ar fi rău să te duci la doctor, băiete, ai cam Început să bați cîmpii. N-ai băgat de seamă? — Foarte bine, foarte bine! spune Jim ferm. RÎdeți voi cît vreți, dar problema asta are două aspecte, indiferent ce credeți voi. — Ascultă, Jim! spune altul cu un zîmbet larg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
Și-o pornește copăcel-copăcel! zice unul Însoțindu-și cuvintele de o mișcare legănată a capului negru plecat spre pămînt. Și-ncepe să-l tragă! spune celălalt legănîndu-și capul ca și cum ar trage ceva. — Și zice „Hei-rup!“, spune unul. — Și zice „Gata, băiete, am pornit-o!“ răspunde celălalt. — Ha, ha, ha, ha! și se Înăbușă de-atîta rîs și se plesnesc peste coapse tot povestindu-și isprăvile elefantului. Între timp s-a ridicat și cortul-cantină - o copertină uriașă, fără pereți laterali -, iar acum Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
fel de presimțire și mă neliniștea gîndul să-l știu plecat. Și-atunci am auzit din nou: „Doi... doi“ - rostea primul glas și „douăzeci... douăzeci“ rostea celălalt și știu, știu... da, da! Ei, Doamne! Cum să nu-mi amintesc, măi băiete, și timpul și ceasul și anul cînd s-a-ntîmplat, chiar și ziua... pentru că-n anul acela au venit lăcustele și-au ros toți copacii de i-au lăsat goi. Dar, ia zi... Ben... Steve... Luke... măi, măi, măi? Fir-ar să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
mamă. Cum? Vapoare? În port? Da, cred că așa e. Portul e În partea aia? — Nu, mamă, e În partea cealaltă. Te-ai Întors cu spatele. E chiar În partea cealaltă: e acolo. Cum? În partea cealaltă? Păi cum, măi băiete, nu se poate... Nu mă minți? Nu, zău, puteam să jur?! M-am zăpăcit de tot. Poate c-o fi din cauza tunelului prin care am trecut. Dar la țară n-am cum să mă rătăcesc, dacă-mi găsesc un semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
În partea aia. Dar atunci unde-i podul? Cel peste care-am trecut atunci, noaptea? — E aici, chiar În capul străzii. Uite! Vino la fereastră să vezi. Îți amintești cum am venit? Cum adică? Mai Întrebi dacă-mi amintesc, măi băiete?! Ei, Doamne, cred că-mi amintesc și lucruri de care tu n-ai citit niciodată... cum s-au petrecut, lucruri de care nu s-a scris niciodată În cărți. Cred c-au Încercat ei să scrie prin cărți despre bătălii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
a fost cînd Încă nu se născuseră, cînd nu se aflau să vadă cu ochii lor: le-au scris așa, ca să pară că s-au Întîmplat cu mult timp În urmă și Într-o țară necunoscută... ce știau ei, măi băiete, de ce-a fost: de felul cum mirosea fumul din curte, și cum cînta mama, și cum opărea fulgii, și de felul cum s-a umflat rîul de ploile din primăvara aia? De felul cum arătau oamenii care treceau În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
de felul cum jeleau femeile În curtea lui Bob Patton, iar oamenii treceau pe lîngă noi stîrnind praful și știam că se sfîrșise războiul. Doamne, Dumnezeule! Cum să nu-mi amintesc! Astea-s lucruri pe care mi le amintesc, măi băiete, și care așa au fost. Îmi amintesc toate cîte au fost de cînd aveam doi ani și, crede-mă, dragul mamei, că puține sînt cele pe care le-am uitat. Da, da... cum să nu-mi amintesc cum m-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
iar au stat de vorbă și și-au pregătit prînzul, și iar au stat de vorbă, că bătrînul era bine și-n putere ca-ntotdeauna, Împăcat cu lumea și fără nici o grijă, dar cînd a bătut ceasul șase, ia seama, băiete, vreau să pricepi ce fel de om era, cînd a bătut ceasul șase, s-a Întors spre Sam și i-a zis: „Pregătește-te, Sam“ - și la șase și zece s-a uitat din nou la Sam și i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
Că doar eram destul de mare atunci, aveam cinci ani și-am văzut tot, și țin minte toate așa cum ți le spun, da, da, și multe alte lucruri care s-au petrecut mai demult, de care tu n-ai auzit, măi băiete, cu toate cărțile pe care le-ai citit: păi n-am Învățat noi să ne facem toate singuri și să creștem plantele cu care ne hrăneam și să adunăm lîna și s-o vopsim, să mergem În pădure să strîngem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
strigau În gura mare: „Urrra!“ și unii strigau: „Trăiască Hayes“ și alții „Trăiască Tilden!“ Ei, Doamne! Cum să nu țin minte?! Țin minte o mulțime de lucruri de care tu nici n-ai visat și nici n-ai auzit, măi băiete! — Dar cum a fost cu cele două glasuri pe care le-ai auzit? Ei, da, ascultă... și cum Îți spuneam: „Doi, doi“ zicea primul glas și „douăzeci, douăzeci“ zicea celălalt. „Ce zice?“ - am Întrebat. „Doi, doi“ zice și „Douăzeci, douăzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
am văzut altul ca el“ - a zis. Ei, asta trebuie să recunosc și eu: ce-i al lui e-al lui. În ciuda rătăcirilor și hoinărelilor lui, era un om de casă cum nu se mai află altul. Să știi, măi băiete, că se pricepea să facă de toate În casă, să dreagă și să pună rînduială În lucruri, să facă orice cu mîinile lui, și să-ți mai spun una: cînd intram dimineața În bucătărie găseam totdeauna un foc strașnic În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
ea. Precis știai“ - am zis. „Ei, da, cred că știam“ - vezi tu, a trebuit să recunoască. „Ascultă, am să-ți spun cum a fost“ - a zis, și-atunci, bine-nțeles mi-a povestit tot, totul a ieșit la iveală. Ei, băiete, cum să-ți povestesc ca să-nțelegi că n-a fost numai vina tatălui tău. Ei, de Lydia n-are ce zice, firește, pe ea o cunoscusem Înainte de a-l cunoaște pe el, cînd au venit să locuiască acolo și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
avere dacă nu mă măritam eu cu el. Atunci i-a scris Truman din California, de data asta profesorul Truman, da, da, socrul celor doi ucigași de care-ți vorbeam (și cum am primit eu Înștiințare În noaptea aceea, măi băiete: „Doi... doi“ și „douăzeci... douăzeci“), Ed Mears și Lawrence Wayne, care s-au Însurat cu cele două surori, fetele lui Truman, da, da... Doamne, și ce om Învățat și subțire mai era, nu de teapa ucigașilor ăia, ascultă-mă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]