1,778 matches
-
profesorii. Inspectorul nu era cu ei. Vești bune! Într-adevăr... probleme administrative. Nu era mult loc de discuții. Atmosfera era incredibil de încordată. Cererile voastre? Retragerea legilor stupide și demisia Guvernului. Zâmbi. Ce glumă bună trebuie să fi spus! Uite, băiete, viața fiicei mele o fi valorând mult, dar nici chiar atât de mult. Fiica Ministrului? Aici? În liceu? Întâi fiul Împăratului, acum fiica Ministrului... oare ce mai am de aflat? Nepotul îndepărtat al lui Napoleon? M-am uitat la Vladimir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dar tot albăstrie. Părea chiar că oferă o ușoară strălucire. Până când ajunsese să stea față în față cu mine, se transformase într-un tânăr nu mai în vârstă decât mine. Unde ți-e calmul? Și răbdarea? Unde ți-e capul, băiete? Cu ce ton batjocoritor îmi vorbea! Mi-e rușine să cred că de la tine a pornit totul. Eterna nu va îndrăzni să mă înfrunte pe mine, primul ei stăpân. Nu-i așa, Cenușia mea? Plăselele ei păreau să se unească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lucruri mai bune de făcut decât să pierd vremea cu trei marionete. Ce? țipă călăuza mea. Noi nu suntem prizonieri de război! Suntem reprezentanți! Stai să vezi când nu vom raporta ce dezastru politic și militar vei avea pe cap, băiete! "Băiete!"... câtă ignoranță și mândrie prost aleasă! Lipsa de experiență în astfel de situații avea cuvântul său de spus, iar eu aveam să mă folosesc din plin de ea. Aspectul politic este ultimul lucru care mă interesează în momentul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai bune de făcut decât să pierd vremea cu trei marionete. Ce? țipă călăuza mea. Noi nu suntem prizonieri de război! Suntem reprezentanți! Stai să vezi când nu vom raporta ce dezastru politic și militar vei avea pe cap, băiete! "Băiete!"... câtă ignoranță și mândrie prost aleasă! Lipsa de experiență în astfel de situații avea cuvântul său de spus, iar eu aveam să mă folosesc din plin de ea. Aspectul politic este ultimul lucru care mă interesează în momentul ăsta. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îngălbenite de vreme. Atât de mizerabil! M-am uitat la ele. Și totuși... mâinile mele erau la fel de curate ca atunci când am intrat în subsol. Erau palide spre cristalin și venele îmi erau de un albastru înghețat. La ce te gândești, băiete? zise el amenințător. Deci îmi citește mintea." Mi-am întins mâna, îndreptând pistolul spre el. Era singura soluție logică. Și dacă tot am sufletul întinat, atunci o crimă în plus nu îl va întina mai mult. El era cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
domnule, zise cel din față către unul mai din spate. Nu era cufundat în întuneric. Se opriră. "Domnul" se strecură printre alți zece soldați și Gardieni și îl luă de grumaz pe un adolescent pirpiriu și un pic înspăimântat. Uite, băiete, care-i treaba! Ne-ai zis că ne vei conduce la intrarea subterană în colegiu. Deja ne-ai pierdut o dată când am luat-o pe un coridor greșit. Acum ne întoarcem pe un altul! Pe unde naiba ai intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a gândi au dus la exasperare sistemele financiare ale globului pământesc și în tot acest timp n-ai făcut nimic altceva decât să suprimi orice voce care se ridica din murmurul nemulțumirilor ca să-ți dea un semnal de alarmă. Ascultă, băiete, lucrurile n-au mers... Lucrurile n-au mers rău? Au mers chiar foarte bine? De aia atâtea provincii au venit de bunăvoie la fostul mod de guvernare! Le era dor de greul Imperiului, nu? I-ați manipulat pe toți! Gregory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
înalt. Și-i aruncă din picioare. Nu cred că ai nevoie de o băutură, zise ea. Și știu că nici eu nu am. Tolman se aruncă pe ea, aterizând cu o bufnitură mică. Ea gemu și încercă să zâmbească. — Ușurel, băiete. El gâfâia, icnea. Întinse mâna spre părul ei, ca să o mângâie. — Lasă-mi părul în pace, spuse ea și se răsuci. Rămâi întins și lasă-mă să te fac fericit. — Of, la naiba! zise Vasco, holbându-se la ecranul micuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se auzeau sirene. Lynn nu-și putea lua ochii de la Jamie. Începu să înainteze spre el. Alte focuri de armă, gloanțele lovind frunzele copacului. Trăgeau în Dave. Acesta țipa și mârâia, scuturând furios crengile. Ești mort! striga el. Ești mort, băiete! Stai liniștit, Dave, strigă ea. Începu să se târască spre Jamie. Tracy striga în telefonul ei celular, dând adresa la 911. Jamie gemea în iarbă. Nu-și putea lua ochii de la el. Spera că Henry ieșise pe ușa din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de poliție. Un polițist se apropie și îl împinse la pământ. Îi puse rapid cătușele. — N-a fost vina mea, zise Billy, cu fața lipită de iarbă. A fost puștiul ăla, Dave. E sub mașină. Nu e nimeni sub mașină, băiete, spuse polițistul, ridicându-se în picioare. Doar tu. Nimeni altcineva. Iar acum, vrei să ne spui ce s-a întâmplat? Veni tatăl lui. Billy știa că avea să încaseze o bătaie. Dar tatăl lui nu dădea semn că voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de cine ține frâiele, zise Gerard. — Trebuie să ne ținem de program, Dolly, spuse Vasco. — Ei bine, cel mai bun prieten al unui băiat e mama lui, zise pasărea, cu o voce ciudată. — O cunoști pe mama? întrebă Jamie. Nu, băiete, spuse Dolly. Nu o cunoaște. Doar repetă lucruri pe care le-a auzit înainte. — Povestea ta nu mi se pare în regulă, zise Gerard. Și apoi continuă, cu o voce diferită: Oh, asta e, știi alta mai bună? Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
îți ajunge!!!, n-o supăra și nu vă certați din cauza mea, las-o în plata Domnului!!! Nu e o actriță extraordinară, nu că nu vrea ea, dar nu poate, are însă voință și ambiție, faci și cu astea ceva, dar... băiete, ei, mai ții tu minte că era la mine, la școală, acuma vreo 50 de ani, un bătrân învățător foarte deștept, Ion al lui Ion cel Mare, că așa-i ziceam noi, aaa, nu, n-ai cum să-l știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mânie/ Că ți-am atins frunza ție!... sau Drumu-i lung,/ Pe el mă duc,/ Capătul nu-l mai ajung./ De-aș ajunge capătul,/ Aș da mâna cu codrul... Vrei dragoste, că ar fi trebuit să încep cu ea, să știi, băiete, ea e cea mai mare, fără dragoste ești un mort viu: Grea e, Doamne, dragostea,/Piatră, pe inima mea... Eu mânie, tu mânie,/ dragoste cin’ să mai ție?/ Arde vin, arde pelin/ C-am ibovnic la Mizil,/ Ar veni, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
interes foarte vizibil și atenția toată spre proful ei de actorie. De ce o fi mitic?, se întreabă fata, dar nu îi spune nimic marelui actor, el, numai, le știe pe toate. — Maică-mii i-a plăcut. Octavian Iacob... sună bine, băiete, e nume de artist. Mama a fost învățătoare... a mea a fost avocată!... a mea este o femeie teribilă, zice că învățământul e mai important decât mâncarea, adică zi-mi tu, băiete, cum se face că ăia din unele țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-mii i-a plăcut. Octavian Iacob... sună bine, băiete, e nume de artist. Mama a fost învățătoare... a mea a fost avocată!... a mea este o femeie teribilă, zice că învățământul e mai important decât mâncarea, adică zi-mi tu, băiete, cum se face că ăia din unele țări au grijă de copii și de bătrâni, iar noi nu putem nici măcar să ne plătim învățătorii, cum să-și dea profesorul sufletul când e flămând?, teribilă maică-mea, nu? Ea m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu, mă, tată?, mă, cum?, ca sarea-n bucate, adică normal, calm, necesar, adică trebuie să fii aici, lângă mine, să nu lipsești. Și tata pricepea lecția. — Cum iubim, tată, probăm iubirea celuilalt sau avem în el încredere absolută? — Nu, băiete, e ca-n Cântarea Cântărilor: Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; Dragostea nu este invidioasă; Dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se gândește la rău, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe Euridice a doua oară, asta e cu el, se îngrijora taică-meu, eu am legile mele de bărbat adevărat, pe care trebuie să le respecți și tu, caracterul se vede la greu, să nu trădezi, că ești băiatul meu. Băiete, o femeie nu se lasă la greu, ridici degetul când îi este ei mai bine, n-o lași la greu, ai înțeles?... De atunci, de când cu ghiuleaua de foc, înțeleg păsările, cântecul lor, Doamne, cum se mai jeluiesc uneori, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
povestind, că ea povestește captivant, nu eu... și actorul o strânge pe fată la piept, suntem de ceva timp împreună, ne-am verificat în toate ale vieții. Dac-ai auzi-o tu pe mama, mama mea de lângă Kogaion. * — Eu uit, băiete, în trei ore de teatru, uit de toate și de tot, am fost odată la Craiova, la un spectacol, cu nepotul meu, Andu, nepot de soră, și atât de tare am fost cuprinsă de piesă și de actori, de jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dar tot mă duc la premiere, să văd și să mă bucur, să nu mai vorbesc despre moarte, să nu îmi mai fie frică, te sfâșie o durere ca un burghiu când te gândești la moartea asta... mi-e frică, băiete, de moarte... dar, unde s-au dus ăia, o să mă duc și eu, ce să fac? Și, dacă mă gândesc bine, nici nu știu ce mă înspăimântă mai mult: moartea sau viața de aici, de pe pământ, viața de până la moarte, viața printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai ascunzi cărțile alea?, du-te, maică, de citește în casă, stai pe pat, între perne, îmi zicea maică-ta mare. Seara, când ieșeam dintre scânduri și praf, eram fericită că găsisem în cărți ce mă interesa pe mine, eu, băiete, mă îngrășam din citit. Noaptea, că citeam și noaptea, aveam două lămpi în casă: una pentru tine, pentru băiat, și una pentru mine, la Iacobești arde lampa toată noaptea, uite ce mai citesc ăia, fă!!!, se auzea prin sat. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe lumea asta, dintr-un preot ca un soare și din mine, o învățătoare talentată la teatru, și la comedie, și la dramă, ai venit vorbind deja de la început. Cu intonație, ce-i drept, doar că grăbeai, cam grăbeai... Tu, băiete, să te faci actor, că numai cu tine vorbesc eu, cu alții nu, ce să înțeleagă ăia din viața noastră?, și nici n-aș vrea să știe alții, ți-am mai spus asta, am simțit, am știut de la început că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Roaită răsună, dar tu recitai frumos, erai bine, doar poezia era rea, fără farmec, mie nu-mi plăcea cum iese și, stând în parc, să ne vină rândul la cor, pe căldura aia, pe mine mă apucă să te pun, băiete, să reciți, recită, mă, așa, ia spune, să te mai văd o dată! N-ai recitat cum vroiam eu și te-am plesnit, na!, asta ca să pui sentiment, să simți aici - și-ți arătam inima -, aveai o bluziță albă, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aș zice. Ba nu, neică, te mint, că fata aia depășea picturile din albumele părintelui, era mai frumoasă. Era fără intenția de a fi, nu știu cum să-ți spun, doar apăruse acolo, nici nu știa de ea. Când țip eu „hai, băiete, acasă!”, se trezește fata și cade jos de pe piatra aia mare, cam de la un metru, măi, frate, mă, și din somnul ăla, începe să plângă copila, da’ nu așa, ci cu muci și bale, în țipete, ieșise din album și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ești tu, mamă. Păi, mi s-a schimbat vocea, sunt și eu bărbat! Tânărul se întristează el acuma, nu mă recunoaște mama mea, păi, cum, mamă, să nu mă recunoști tu pe mine? Păi, nu sunt rezultatul muncii tale? — Doamne, băiete, mă tot întrebam cine-o fi ăsta de recită așa bine, mai bine ca băiatul meu?!!! Ce voce ai tu, băiatul mamei!!! — Cum era? — Caldă și cu patos. Dar trebuie să mai facem împreună poezia, spui prea repede, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
facem împreună poezia, spui prea repede, nu mai grăbi așa... nu se poate abține femeia. Totdeauna s-alegi Teatrul, dragul mamei drag, nu te lua după tată-tău, cu Dragostea, să alegi Teatrul, cum spun eu, că mare o să fii! Băiete, băiete, mare actor ai să fii, mai zice, Marinică. Mare, și dacă ar ști cineva că tu nu ai învățat actorie cu bătaia, că singura indicație pe care am auzit-o aici, a fost asta: nu mai grăbi așa... * — M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]