3,263 matches
-
de mai mulți ofițeri creștini pe care trebuia să-i introducă în cetate potrivit înțelegerii. Au pătruns acolo noaptea, venind pe drumul pe care merseseră tata și tovarășii săi de captivitate, lucru care avea avantajul că nu trezea prea devreme bănuielile oamenilor din oraș. A doua zi de dimineață, ei se înfățișară la turnul Comarilor, unde Boabdil le-a încredințat cheile fortăreței. Curând sosiră, tot pe același drum ascuns, câteva sute de soldați castilieni care puseră stăpânire pe metereze. Un episcop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Și nici măcar un cal, nici măcar o haină în afară de cea pe care călătoria a făcut-o să ajungă jegoasă! Dar eu, nu-ți aparțin? Valorez probabil cincizeci de monede de aur, poate chiar mai mult. Ceea ce îndepărta din vorbele ei orice bănuială de slugărnicie era clipirea din ochi ce le însoțea, și mai era apoi și peisajul pe care Hiba îl cuprindea într-un gest absolut: un câmp de arbuști de indigo, pe malurile fluviului Dara, la intrarea în satul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mele sentimente nu erau prea diferite. Faptul că-l primisem cândva, într-o seară, pe sultanul mameluk sub acoperișul meu mă făcea și mai sensibil la vitejia lui. Și apoi, mai era și Bayazid. Mai devreme sau mai târziu, o bănuială, un denunț, o flecăreală l-ar putea da pe mâna otomanilor, împreună cu întreaga sa familie. Pentru siguranța copilului proscris, pentru siguranța noastră, trebuia ca Tumanbay să câștige victoria. Când, în cursul zilei de duminică, mi-am dat seama că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nur. Făcuserăm escală la Alexandria pentru a ne reînnoi proviziile și, când ne pregăteam de plecare, un ofițer din garnizoana otomană urcă la bord pentru o ultimă inspecție, ceea ce nu avea în sine nimic neobișnuit. Omul nu manifesta, desigur, decât bănuielile impuse de funcție, însă avea un fel de a cerceta chipurile care îi dădea fiecăruia impresia că era vinovat, că era fugar și că fusese recunoscut. Deodată, fiul lui Nur se desprinse de Khadra, care-l ținea lângă, și fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încât nici nu-l băgă în seamă pe Valerius, care îl prinsese de braț, neînțelegând de ce sentimentele mulțimii se schimbaseră iar. În arenă, Salix și Skorpius rămăseseră nemișcați, în așteptarea unui verdict mai important. Verdictul lui Vitellius... Cuprins de o bănuială cumplită, Valerius se uită spre pulvinar. Îl văzu pe Vitellius lângă balustradă. Din gestul lui înțelese, așa cum înțelesese și mulțimea, că Vitellius cerea moartea lui Salix. Vitellius voia ca Salix să fie sacrificat. Cum putea el, editor al acelor lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și membru al Sucursalei pentru Demascarea Falșilor Sfinți (SDFSĂ. Unii zic că are formă. Alții zic că e lipsit de formă. De unde controversa asta? — Inspectorul de la oraș face o vizită să vadă un râu, îi răspunse Sampath fără urmă de bănuială, dar se duce chiar în vremea musonului. Se întoarce acasă și spune că râul e o pânză enormă de apă, cu valuri foarte înalte. La multe luni după aceea, mătușica lui face același drum. Vine acasă și spune: — Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
rostul unei astfel de ghicitori simple și frumoase dacă omul nu făcea nici o încercare să o rezolve? Bineînțeles că exista o cale de ieșire. Și mai era și foarte simplă. Omului nu-i rămânea decât s-o descopere. Gorful avu bănuiala că Vultur-în-Zbor nu va fi niciodată bun la Jocul Ordonărilor. Și apoi enervarea i se risipi, înlocuită de uimire, căci se întâmplă ceva la care nu se așteptase. La un capăt al canionului se stârni brusc un vârtej. Khallit privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
iei totul în glumă? — Te rog. Urăsc întrebările retorice. Își legă și celălalt șiret și se ridică în picioare. —Vorbesc serios, Sam, îmi spuse pe un ton grav. Nu mai pot continua așa. Ce, a început Daphne să intre la bănuieli? Dintr-un motiv pervers, mi se pare extrem de haios numele prietenei lui Hawkins. — Nu e vorba de asta, cât de vină. Se uita în jur după haină. — Poate că ar trebui să nu îți mai placă așa de mult. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
azi. — Deci nu știai. Era o afirmație. —Bine, următoarea întrebare. Știi de la cine o lua? —Scutește-mă, Hawkins. Nu ți-aș spune nici dacă aș ști. Și nu aveam de gând să îi zic ce îmi spusese Bill. Deși avem bănuielile mele, ele rămâneau doar bănuieli; era totul mult prea încurcat. Aveam nevoie de ceva mai concret înainte să pot vorbi despre asta cu el. Hawkins știa că eram sceptică în a da informații Poliției. Totuși, a făcut greșeala și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o afirmație. —Bine, următoarea întrebare. Știi de la cine o lua? —Scutește-mă, Hawkins. Nu ți-aș spune nici dacă aș ști. Și nu aveam de gând să îi zic ce îmi spusese Bill. Deși avem bănuielile mele, ele rămâneau doar bănuieli; era totul mult prea încurcat. Aveam nevoie de ceva mai concret înainte să pot vorbi despre asta cu el. Hawkins știa că eram sceptică în a da informații Poliției. Totuși, a făcut greșeala și a spus: —Uite, Sam, am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-l învinovăți pe Saul, i-am spus, încercând să nu par încrezută. Nu mi-a spus nimic. În afară că a folosit cuvântul „șantaj“. Asta mă făcuse curioasă atunci și, de îndată ce Nicola m-a sunat, mi-am verificat prin Tom bănuiala că ar putea fi vreo legătură între ei. Acum înțelegeam de ce Saul a vrut atât de mult să mă cunoască. Asta ar trebui să mă-nvețe minte să nu mă mai cred atât de irezistibilă. — Am pus totul cap la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mult prea mult pentru a le face să pară legale. Mi se pare normal să încerce să ascundă dovezile de șantaj într-un seif la bancă, dar de ce să facă la fel și cu documentele care păreau legale? Era o bănuială, dar mă întrebam dacă fusese altcineva - poate una dintre victimele sale? - care pusese mâna pe dosarul lui Charles înaintea Poliției. Asta nu indica neapărat că o persoană fusese în bancă în momentul în care Charles a fost ucis. Dacă acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de ce vând. În timp ce liftul urca, mă gândeam la tacticile pe care aveam să le folosesc. Cred că cel mai bine ar fi un șoc scurt și tăios. Voiam să o iau complet prin surprindere și nu avea să aibă nici o bănuială că e suspectată. A fost o mare baftă că mi se întâmplase asta. Dacă nu ar fi fost acel comentariu pe care Charles l-a făcut față de James - „uite ceva care merită spus prietenei tale“ - pe care l-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mei în oglindă. Nu știu unde este, i-am răspuns încet. Dar cred că am o vagă idee la cine este. Este la altcineva? A amuțit. —La cine? Am dat din cap. Asta nu pot s-o spun încă. Este doar o bănuială. Dar nu cred că va păți ceva acolo unde este. — Dar vei face rost de el? Adică, cel puțin de documentele mele. Vei face rost de ele? Cred că da. O să te anunț eu. I-am zâmbit misterios și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pe scara socială, folosind un titlu pe care probabil nu-l avea; călcâiul lui Ahile erai tu. Cred că ți-a plăcut la nebunie să-l împingi la ce nu voia numai ca să-ți facă pe plac. Era doar o bănuială, dar Belinda nu a negat nimic din ce am spus eu. Suki a fost cea care a spus: —Șantaj! Bells, ce este asta? Spune-i că nu este adevărat! Charles a fost cel care te-a făcut să iei droguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
foșnind mătasea rochiei, și a plesnit-o pe sora ei peste față. Suki a inspirat cu un icnet și plânsetele s-au oprit la fel de repede cum au început. În tăcere, Belinda mi-a spus, cu ochii mânioși: Este numai o bănuială de-a ta. Nu știi nimic ce-ar trebui știut. Am vorbit cu Baby, i-am zis. A spus că la școală tu erai fata cu care toți voiau să fie prieteni, deoarece tu întotdeauna erai aprovizionată cu tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mult timp înainte. Mai multe piese s-au asamblat. Probabil te-ai gândit că era periculos. A dat din cap. Am început să pun totul cap la cap. Cum se uita la James ieri, când acesta murea... am avut o bănuială. Dar nici o dovadă. —Bine ai venit printre noi. Ceea ce ne trebuie este un martor. Ce spui, Suki? m-am uitat la ea. Vrei să depui mărturie împotriva lui? Voi avea grijă să fii îngrijită. Poți să stai la mine dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trecuse că aș putea face intenționat vreo aluzie la Basarabia. Mă durea prea tare pentru a vorbi la o votcă despre Basarabia. Chiar dacă plătea Matvei. „Așa a fost, dom’le“, am continuat, hotărându-mă să nu-i iau în seamă bănuielile. „Profesoara aia avea o nepoată în Chișinău, Ania o chema, i-a dat adresa mea și ea mi-a scris. Eu i-am răspuns și am intrat astfel în corespondență cu ea. Ne-am scris mulți ani mai apoi. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
intrînd sau ieșind de-aici. Dacă cineva mă vede vorbind acum cu tine, tot mai pot spune că m-am Întîlnit din Întîmplare cu cel mai bun prieten al fratelui meu. Dacă sîntem văzuți de două ori Împreună, vom stîrni bănuieli. Am suspinat. — Și cine o să ne vadă? Pe cine privește ce facem noi? — Oamenii au Întotdeauna ochi pentru ceea ce nu-i privește, iar tata cunoaște o jumătate din Barcelona. Atunci, de ce ai venit pînă aici să mă aștepți? N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
al doilea plic, pentru a elimina ștampila de la Paris, plic pe care se angaja să-l expedieze dintr-o localitate din apropiere. — CÎnd? Întrebă Penélope. — Peste șase zile, Îi spuse Julián. Duminica asta. Miquel estima că, pentru a nu trezi bănuieli, cel mai bine ar fi fost ca, În zilele ce mai rămăseseră pînă la fugă, Julián să n-o mai viziteze pe Penélope. Trebuiau că cadă la Înțelegere și să nu se mai vadă pînă cînd urmau să se Întîlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
durea perspectiva de a rămîne singur În camera lui de la pensiune. — Bine, dar dacă te văd ridicînd mai mult de un creion, ai s-auzi de mine. — La ordinele dumneavoastră. Aveți cuvîntul meu că azi nu voi ridica nici măcar o bănuială. Fără să mai stea pe gînduri, Fermín Își spuse halatul albastru și se Înarmă cu o cîrpă și o sticlă de alcool, cu care se instală În spatele tejghelei, În intenția de la face ca noi copertele și cotoarele celor cincisprezece exemplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
grupului. — Dar unde-i uniforma? Întrebă secundul, observîndu-mă cu neîncredere. — SÎnt În permisie. Știți dacă a plecat deja? — Beatriz n-a venit azi la școală, mă informă șefa, cu un aer sfidător. — Ah, nu? Nu, confirmă locotenenta de Îndoieli și bănuieli. Dacă ești logodnicul ei, trebuia să știi. SÎnt logodnicul ei, nu gardian civil. — Hai, să plecăm, ăsta-i o paparudă, conchise șefa. Amîndouă trecură pe lîngă mine aruncîndu-mi o privire piezișă și o jumătate de zîmbet scîrbit. A treia, codașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nimic de vîndut. Eu căutam cu disperare de lucru ca traducătoare, ca dactilografă sau ca spălătoreasă de vase pe la vreun local, Însă, pe cît se pare, colaborarea mea din trecut cu Cabestany mă Înfierase ca indezirabilă și ca focar de bănuieli indescriptibile. Un funcționar În costum strălucitor, uns cu briantină și avînd o mustață desenată cu creionul, unul din sutele ce păreau să tot iasă de sub pietre În lunile acelea, a insinuat că o fată atrăgătoare ca mine nu avea de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
carieră În cadrul regimului, care nu-și putea permite luxul fantomei lui Julián Carax. Alteori mă trezeam În miez de noapte, cu inima bătîndu-mi puternic, leoarcă de sudoare, crezînd că poliția bătea la ușă. Mă temeam că vreunul din vecini avea bănuieli În privința acelui soț bolnav, care nu ieșea niciodată din casă, care uneori plîngea sau lovea În pereți ca un nebun, și că ne va denunța la poliție. Mă temeam că Julián va fugi din nou, că se va hotărî să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mița deși, folosind limbajul comediei, se poate spune că sunt „doi amanți”, „traduși” de același „respectiv”. Pampon îl așteaptă la frizerie pe Nae Girimea pentru a dezvălui misterul biletului găsit lângă patul amantei sale, iar Mița pentru a-i exprima bănuiala că o înșeală. Efectul dramatic al acestei conversații este realizat printr-un paralelism de situații, fiecare povestindu-și drama. Similitudinea posturii lor apare când cei doi realizează că „îi traduce” una și aceiași persoană. Cu mintea lui greoaie, Pampon crede
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]