17,832 matches
-
stăpîni absoluți ai unui teritoriu și ai unui harem asupra cărora dominaseră cu o indiscutabilă forță. Zi după zi luptaseră Împotriva altor masculi mai tineri, Întotdeauna pentru posesiunea familiei, pînă cînd anii și oboseala Îi Învingeau și sfîrșeau Învinși În bătălia lor eternă. Din acea clipă se cățărau cu greu În vîrful insulei și se stabileau acolo, ca niște paznici eterni pe marginea prăpastiei, contemplînd de departe, nostalgici și resemnați, ceea ce fusese regatul lor și ceea ce le formase familia. Lăsau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
moară de foame acolo, Înăuntru, ca un iepure Înhățat de dihori. Nu exista portiță de scăpare, le-ar fi fost de-ajuns să se așeze pe culmea falezei și să aștepte. Se hotărî prin urmare că sosise clipa să dea bătălia cea mare și În acea noapte o legă de mîini chiar și pe Niña Carmen, le puse căluș la gură celor patru și, luîndu-și armele și harponul greu de vînător de balene, se cățără fără zgomot pe culme. Văzu focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
după ce băuseră un marghiloman la aceeași masă. Dar, în fapt, trecuseră cinci ani, timp în care poate nici nu se mai gîndiseră unul la celălalt. Șerban Pangratty îi arătă din privire grupul în mijlocul căruia Balbo continua să descrie o nemaipomenită bătălie aeriană. Se auzeau pînă la el cuvintele și felul în care imita Balbo înfruntarea "Scende, looping, tatatata, e poi un altro viene di fronte..." "Ți-a fost prezentat?" Bîlbîie ridică mirat din sprîncene, în toată zăpăceala aceea, erau aproape o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un pilot. Nu putea explica nimănui de ce era așa însă simțea acest lucru și nu se putea înșela. Tot atît de brusc pe cît s-a oprit, Balbo a reînceput, explicînd de astă dată unul din misterele succeselor germane în bătăliile aeriene. "I tedeschi, capite, signori, i tedeschi volano sempre con il sole alle spalle." Asta era deci, nemții zboară întotdeauna cu soarele în spate. Pentru Pangratty amănuntul nu era deloc un mister, știa demult, chiar el și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
inaugural al directorului Stojković (care le ura viitorilor geometri să slujească cu cinste regele și patria, căci lor le revenea dificila misiune de a Însemna pe hartă noile granițe ale patriei noastre). Urma apoi un amalgam Între denumirile unor celebre bătălii cu nu mai puțin celebre Înfrângeri din Primul Război Mondial - Kajmakčalan, Mojkovac, Cer, Kolubara, Drina - cu numele unor profesori și elevi dispăruți, cu notele de la geometrie descriptivă, desen, istorie, religie, caligrafie. Acum apare și numele uneia Rosa, Roksanda, vânzătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise‑n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tâmplele zvâcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor câștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu, dar care pe atunci vesteau nu moartea sa, ci pe a altora. În pofida vârstei (părea mai degrabă un puștan decât un tânăr În toată puterea cuvântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cuțit lipit de gât sau o bucată de oțel înfipta în inimă. Săbiile și lăncile spaniolilor le cauzară pierderi teribile celor care nu contau decât pe ghioage și pe măciuci de os cu care să se apere. De fapt, inegala bătălie se transformă într-un masacru feroce, în care mai ales cei patru războinici care li se alăturaseră pe insula vulcanică demonstrară o cruzime și un sadism de-a dreptul aberante. La căderea nopții, nici un singur Te-Onó apt de luptă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
hidoși, care ar putea fi striviți cu degetul. Tané nu va permite să se întâmple așa ceva, exclama băiatul, sigur pe el. —Zeii pot fi foarte cruzi, răspunse. Și foarte greu de înțeles. Se distrează, lăsându-ne să învingem în marile bătălii ale vieții, iar apoi permit să fim înfrânți într-un mod ridicol și rușinos. O să găsim pământ, încheie Tapú Tetuanúi, cu credința aceea a lui care nu pălea niciodată. — Nu poți să găsești ceva decât dacă există, observă maestrul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
timp suficient ca să fugă, iar navă lor se dovedise extrem de rapidă chiar și numai cu foarte puțin vânt. Deocamdată nu sufla nici un vânt și nici nu părea că se va iscă vreunul, insă chiar și așa hotărî să renunțe la bătălia navală, care nu-i asigura victoria, pentru o ambuscadă pe uscat. Le ordona, așadar, oamenilor lui să se împrăștie în liniște pe plajă și să îi lase să treacă pe exploratorii de pe Marara, în caz că aceștia ar fi debarcat. Așezat lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să se poarte dur cu noi. În povestea noastră aveam nevoie să fim biciuiți și bătuți. Nu plictisiți de moarte. — Orice apel la pacea mondială, spunea domnul Whittier, e o minciună. O minciună drăguță. Doar o altă scuză pentru o bătălie. Nu, iubim războiul. Războiul. Foametea. Molima. Ne propulsează drept către iluminare. — E-n firea unui suflet foarte foarte tânăr, spunea domnul Whittier, să încerce să facă lumea mai bună. Să încerce să-i salveze pe toți de porția lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mașini blindate. Reverendul Fără Dumnezeu spune: — Pe câmpia din țara Șinear, toți oamenii munceau împreună. Întreaga omenire împărtășea același vis măreț și nobil, și toți lucrau cot la cot să-l îndeplinească, în vremea aceea de dinaintea armelor și armatelor și bătăliilor. Apoi Dumnezeu s-a pogorât să vadă turnul, visul împărtășit de toți, care se înălța încet, ajungând cam aproape ca El să se simtă în siguranță. Și Dumnezeu a spus „Iată, ei sunt un singur popor ... și iată de ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
trebuie să știe unde e Din, toți sunt comuniști de o nuanță sau alta, chiar dacă afirmă contrariul. Nici nu știu câte grupușoare sunt, mi-e teamă că nici ei n-au habar de ce se Întâmplă-n jurul lor. În consiliu au loc bătălii cumplite, Încăierări și scaune aruncate, amenințări cu moartea, genul ăsta de sănătoase dezbateri studențești. Un băiat, reprezentant al unui grup de islamiști, a găsit acum puțină vreme o pisică moartă pe care i-o agățaseră de coarnele bicicletei. Mi-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ei amic se numește Mi chael, că e grec de origine, că sunt foarte mulți greci În Australia, că neamul lui se trăgea din Laconia, dar că părinții lui fuseseră mai degrabă taciturni și morocănoși decât laconici, că, plecând la bătălia de unde n avea să se mai Întoarcă, Leonidas, un mare laconian, și-a sfătuit soția cu vorbe simple: „Mărită-te cu un om bun și adu pe lume copii buni“. Putea să-l Întrebe orice pe Michael că și primea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de umanitate, de grație și de mândrie. Ei nu pun În Încurcătură privitorul, așa cum o fac olandezii cu capete mari, ci formează o parte din peisaj; nu sunt În zdrențe, poartă saronguri și turbane de batik. Sunt Înfrânți În acea bătălie, dar ei Își păstrează umanitatea, nu olandezii. Artistul, explicase Bill Schneider cu toată seriozitatea, era un nobil javanez numit Raden Saleh. Omul călătorise În Olanda, studiase cu Kruseman și Schelfhout, excelase de timpuriu În peisaje și portretistică, care-i aduseseră
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
analiza ei detaliată, făcută la microscop, dincolo de îngrijorarea maternă afișată, ea va avea de fapt meschine satisfacții. Nu-ți voi ascunde acum, și lucrul poate ți se va părea șocant, că viața mea acolo, alături de Dimitrie e de fapt o bătălie continuă. Că stau de veghe noapte și zi, cu atenția încordată și mereu îmi este teamă să nu se interpună ceva, să nu se strice între noi echilibrul, foarte rar mi se întâmplă să uit de luptă și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Se simțea depășită, depășită cu mult. Deja intrase în conul de umbră lăsat de clădirea tribunalului. Săltă din obișnuință capul, cercetă o fereastră anume... Ah, amintiri, amintiri de demult! Câtă exaltare fusese și pe ea, cât patos! Astăzi purta ultimele bătălii cu erosul, părea că nu mai este nimic de făcut, o stăpânea cu aceeași insistență ca la 30 de ani. Înghiți în sec. Își simțea gura cleioasă. O să coboare imediat la subsol și o să bea un pepsi. Era acolo un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi era pur și simplu jenă. Nu i se mai întâmplase să se afle într-un asemenea impas. Intelectul său parcă se pitise sub pălărioară, nu dădea nici un semn de vitalitate. Și fără intelect nu avea nici o șansă, era o bătălie ca și pierdută. Auzi, să spună o asemenea nerozie, ea care n-ar voi să șadă la țară mai mult de o oră, două, pe durata unei escapade. Da, e frumos. M-am născut acolo și trăiesc acolo, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ieșit din joc. — Ce joc? — Jocul de-a celebritatea, spuse Adrian. N-am nimic de pierdut. Spre deosebire de Șam, mie unuia nu-mi pasă de ce-o să zică Fanny Tarrant despre mine. — Așa crezi tu... Oricum, ce rost are să dai niște bătălii în numele lui Șam? — Mi-a promis c-o să adapteze Adăpostul pentru BBC, răspunse Adrian. — N-o să iasă nimic din povestea asta, prezise Eleanor. — Știu, spuse Adrian. — Și-atunci de ce o faci? — Dacă iese mișcarea, o să-ncasez niște drepturi de autori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
totuși n-a murit... Ce te legeni, inima mea, fără vânt și fără ploaie... Parcă nu mai departe se mai aude cornul sunând, departe, departe, departe... Pământul respiră adânc uneori și dacă asculți atent, e-n răsuflarea lui freamăt de bătălie și ,,călăreții împlu câmpul” și ,,pe copite iau în fugă față negrului pământ”. Și dacă asculți atent e-n pacea lui o adiere de cântec: ,,Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?...” Și dacă asculți atent, auzi pași mici sunând
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acum departe. Soarele aleargă ceva mai leneș în cursa lui milenară pe bolta nesfârșită și încă senină a cerului. În straturile din grădină florile-s trudite în noaptea care a trecut, o ceață diafană, zburând ca peste un câmp de bătălie, le-a acoperit cu întunecatele-i mistere, luându-le culoarea și parfumul. Un trandafir moare pătând cuprinsul din juru-i ca o rană. O crizantemă privește lung în sus la soarele ce se arată indecis și palid apoi își frânge tulpina
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ploaia și prin ceața densă. Deodată, mi s-a înfățișat ochilor un peisaj extraordinar. Se făcea că o armată poloneză înainta din greu pe un drum desfundat. Dar, ea arăta îngrozitor: toți luptătorii erau posomorâți, pesemne avusese vreo înfrângere în bătălia cu lacomii turci. Era un peisaj trist, cu nuanțe șterse, dominat de croncăitul jalnic al corbilor înfometați. În fruntea armatei erau trei călăreți: cei din spate păreau a fi hatmani, iar în față se afla însuși Ian Sobieski, regele Poloniei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ori se culca chiar acolo, în mijlocul pădurii. Se înțelegea foarte bine cu fratele Ilie care îi citea romanul Robinson Crusoe, povestindu-i peripețiile înfruntate de el. Cartea aceasta l-a îndemnat să citească și altele. În rest, iubea mult apa, bătălia la iaz, veselia. Acesta cred că a fost copilul Eminescu, copil care mai târziu avea să ajungă cel mai mare poet român. El va rămâne mereu viu în amintirea poporului român, călăuzindu-l asemeni Luceafărului. Alin Catană, clasa a Va
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lui Dumnezeu mai apoi, Moduneștii au fost slujitori devotați ai două imperii și ai doi Împărați pe care n-au Încetat să-i pomenească În rugăciuni: Traian și Franz Joseph. Vocația lor de Întemeietori a putut fi remarcată abia după bătălia de la Mohacs, când nouă soldați români din oștirea maghiară, printre care și Petru Moduna, s-au ascuns de rușinea Înfrângerii Într-un loc ferit de manevre militare până la al doilea război mondial, pe care, provocator sau naiv, l-au numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el, gata să lovească. Nu fusese uitat... Tovarășii aveau iarăși nevoie de el. Și el era la datorie. Și a lovit. După puteri, dar din toată inima. De ce Îi venea În minte filmul Război și Pace al lui Bondarciuc cu bătălia de la Borodino și cu prințul Andrei rănit? Străinul de lângă el putea fi cel mult un Bezuhov slab, crescut Într-un orfelinat și plecat cu sorcova cum se obișnuiește de Anul Nou. Lipit de străin cum era, Îl simțea lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu asalt, te pomenești, zise Iolanda râzând... Cam așa ceva..., admise cu modestie Petru. Ce mare lucru să cucerești astăzi un oraș sau chiar o țară? Ca să nu mai vorbim de un cartier Întreg. 2. Iolanda ațipi câteva clipe chiar În mijlocul bătăliei de la l683. Când se trezi, neatinsă de vreo armă și măcar de privirea vreunuia din miile de soldați prinși În acel asediu care nu se mai termina, Îl văzu pe Petru, gol, punând În locul picturii lui Geffels desenul lui Szántó
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]