32,586 matches
-
Cînd a intrat, Geo Bogza, înalt cît un stîlp de telegraf, s-a repezit să-l ajute pe împuținatul bătrîn (care, totuși, în tinerețe, nu fusese deloc scund) să se dezbrace de palton. Paltonul a fost scos de îndată. Dar bătrînul Galaction făcea semne că nu s-a isprăvit totuși. Arăta spre gît, înfășurat cu un fular de casă neașteptat de lung. Această operație de eliberare din arcanele fularului era de tot hazul. Geo Bogza, descolăcea de zor fularul lung și
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
adevăr ale personajului principal s-au mai potolit, găsim pasaje de un onirism delicat, demne de orice antologie a scrisului frumos. Toate figurile trecutului ante-comunist despre care Iustin Arghir încercase să afle adevărul sînt invocate de un bătrîn unchi muribund: "Bătrînul Trifon i-a chemat și pe ceilalți să asiste la sărbătoarea lor, le-a făcut un semn și cortegiul s-a pus în mișcare. Doamne și domni, bătrîni și tineri, îmbrăcați elegant, cu haine de sărbătoare după moda anului 1939
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
Arghir încercase să afle adevărul sînt invocate de un bătrîn unchi muribund: "Bătrînul Trifon i-a chemat și pe ceilalți să asiste la sărbătoarea lor, le-a făcut un semn și cortegiul s-a pus în mișcare. Doamne și domni, bătrîni și tineri, îmbrăcați elegant, cu haine de sărbătoare după moda anului 1939 deschid ușa și intră pe rînd în dormitor. Merg cu pași rigizi, solemni, acompaniați de o muzică ce abia se aude dintr-o odaie învecinată, unul din concertele
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
Sartre (numit "metafizic" de Gaëan Picon), un naturalism pe care l-am putea numi parabolic, pentru ca imediat să ne gîndim ce presupune alăturarea acestor termeni. Cu alte cuvinte pe de-o parte naturalism, cu tot cortegiul de orori, cu toți bătrînii muribunzi care îi povestesc lui Iustin pe patul de moarte, cu ultimele suflări, descărnați și oribili, încă o bucățică din adevărul trecutului; cu un eros bolnăvicios și artificial (Iustin trăiește lîngă o femeie bolnavă pe care n-o iubește și
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
face primăvară! Dar, o infuzie de astfel și de altfel de cinema într-o mare de filme americane nu strică. Și apoi, e bine să mai vedem, din când în când, cum stăm cu cea de-a șaptea artă pe bătrânul continent, mai ales că statisticile - în special cele referitoare la filmul francez - sunt, în ultima vreme, foarte optimiste. Astfel, după o destul de lungă perioadă de existență cenușie, moralul cinematografiei franceze s-a remontat: frecventarea sălilor a depășit 163 milioane de
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
marile noastre ecrane), filme de acțiune ("Taxi 2"). Un teritoriu ocupat, în mod tradițional, de americani și în care, actualmente, francezii inovează cu succes, aliind intriga complexă cu o mizanscenă de calitate. Să notăm, de asemenea, alături de "reciclarea" și creativitatea bătrânilor maeștri (Claude Chabrol, de exemplu), nici infuzia de energie și spirit novator a unei generații de tineri cineaști (Luc Besson, Mathieu Kassovitz, Cedric Klapisch, Bruno Dumont, Dominik Moll, François Ozon, Robert Guediguian etc.) și, nu în ultimul rând, afirmarea în
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
sau "el" sau "ea". N-ai nume și nu faci niciodată parte dintr-un "noi". În lume nu există solidaritate. Nici în bucurie, nici în angoase, nici chiar în confuzie. Există numai suișuri, coborîșuri, ocolișuri, în singurătăți insuportabile. Și un bătrîn ce te îndrumă, criptic-înțelept și pythic-enervant. Și o bătrînă, în cu totul altă parte, ale cărei vorbe nu ai cum să știi de te avertizează sau blesteamă. Iar foarte aproape de final (în "capitolul" 71 din 81 cîte are cartea, ce
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
vraci/ Să-l mint, să-l îngenunchi, să-l vîr în draci/ Și ce plictis. Voi da din aripioare/ spre unica ființă gînditoare/ Ce-mi mai rămase. Bobul de minciună/ Dintr-o pastilă mică. Noapte bună". Lumea stă sub semnul bătrînului Pan, nebun și textul întoarce obsesiile poetice ale vremii (establishmentul anilor '70-'80) în ironie: "Era război de muște în fereastră./ Din astă price nu vedeam în lume,/ Dădeam cu barda-n ușă, făceam spume,/ Vă imploram din ochi pe
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
am citat la început e vorba despre o fată foarte frumoasă, Elena, aflată în ziua nunții ei, într-un sat din Munții Pindului. Armânii îi spun Lena, grecii, Heleni. E atît de frumoasă, încît nu va apuca anul, zice un bătrîn din mulțime. Și, într-adevăr, Elena e lovită ca de trăznet. O inflamație a meningelui, netratabilă la acea dată, o ucide în cîteva luni. înainte de a muri însă, Elena intră într-o legătură ciudată cu lumea de dincolo și le
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
simplist chiar, cu toate lipiturile la vedere. Nimic din trecerile insesizabile de la Mircea Eliade, nici o preocupare pentru tehnicile literaturii de gen. Vasile Andru își prezintă povestea sec, într-un stil copilăresc, brutal în directețea lui. La fel și interpretările. Vocea bătrînului a fost prorocire sau jelire, se întreabă naratorul, făcînd speculații despre influența psihică theta sau despre descîntecul care atinge diencefalul prin emisie puternică. Dar această simplitate are la rîndul ei o miză literară. Vasile Andru vrea să scrie povești exemplare
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
Schliemann și a sa sînt împletite - în eterna repetare a acelorași greșeli. Hotărîrea și tenacitatea lui Schliemann, elanul nepăsător al tinereții mereu convinse că mai este destul timp, sacrificarea perpetuă a prezentului în vederea atingerii unui viitor orbitor sînt prezentate de bătrînul anticar, din amara perspectivă a experienței, într-o lumină descurajantă: independent de efectul măsurabil asupra marii istorii, aceste atitudini eroice compromit ireparabil ființa intimă. Masculinul e, pînă la capăt(ul vieții), intransigent: pentru a ne feri de eroismul dezumanizant, ne
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
a trecut tăvălugul ultimei istorii. Dacă aș spune că ordinea e cea care tutelează, discreționar, acest spațiu hărăzit, n-aș produce, evident, noutatea. Deși, iată, chiar ea, ordinea, e cea care face frapanta diferență. Frankfurt/ Main, fericită simbioză a goticului bătrîn cu noua arhitectură, pare clișeul încîntător aseptic al calculatorului de performanță. Un pic de dezordine, o scăpare, o neglijență - aud șoapta insidios neaoșă în Trompa lui Eustachi - ar da bine... Nu, acolo, am Main, nu.
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
la prînz, iar noaptea e cuprinsă de agitație. De ce? Pentru că așa vrea profesorul. Cine este Serebreakov? Un impostor, un ratat desăvîrșit, un ipohondru, un vampir care-i suge de energie pe ceilalți, care își chinuie familia în numele titlurilor sale. Acest bătrîn obosit și hachițos este viu și extrem de pragmatic. Habar n-are de lucrurile practice, dar știe să-și facă un plan perfect pentru vinderea moșiei, care nici nu-i aparține. Căpușa apare pe scenă cu grafice care să vorbească (atît
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
marile compoziții istorice, cu bărbați celebri, cu bătălii crîncene și cavalcade amețitoare, nu a fost tocmai ușoară și nici lipsită de importanță. Însă rapiditatea cu care a rezolvat proba de examen la Academia Julian, în admirația comisiei și chiar a bătrînului profesor 1, dovedește, fără prea mari îndoieli, că tînărul Stoenescu avea o excepțională dexteritate și o putere aproape naturală de a găsi cu promptitudine soluții convingătoare. Cel mai important moment din această perioadă, dar și unul dintre evenimentele artistice care
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
lucru... la serviciu. Mă-ntorc acasă, la prînz, mă odihnesc puțin (cum făcea tatăl meu cu tribunalul) și revin. Stau pînă noaptea, tîrziu, cînd, ieșind, îmi fac plimbarea alertă și încă aventuroasă pe bătutele sau mai puțin bătutele străzi ale bătrînului oraș. Cîte ore pictezi pe zi? Nu exagerat de multe. Nu e neapărat să stau doar la șevalet. Vezi, am și-un pat aici (rămîne între noi); cîte cineva, intrînd, mă întreabă: "Cum, dormi aici?" Nu, nu dorm, dar după
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
Baker) - necoordonați de regizor conduce multe momente spre facil și chiar comercial. Nimeni nu prea strălucește pe scenă. Nici chiar Constantin Cojocaru - invitat de la Odeon - actor profesionist cu reale calități nu reușește să-l definească pe don Perimplin al său, bătrînul îndrăgostit de tînăra soție, iubitor cu sufletul și neputincios cu trupul. Tînăra Ana Bart în Belisa pare mai mult o eroare de distribuție, decît o parodiere nereușită a personajului. Joacă absolut exterior și inocența și perversitatea, n-are voce, volum
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
d-lui Năstase e mai degrabă reflexul spaimei de a înfrunta dezastrul, decât al unei decizii politice raționale. Gestul său a fost întâmpinat, după cum spuneam, cu mârâituri înfundate de către "vechea gardă" a partidului. Jucând încă un rol impresionant în PDSR, bătrânii iliescieni nu se vor da în lături de la gesturi radicale. Au făcut-o și cu Petre Roman, nu există nici o garanție să n-o facă și cu Adrian Năstase. Probabil că hotărârea acestuia de a juca atât de puternic pe
Țara puciurilor liniștite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16222_a_17547]
-
o localitate a blîndei noastre patrii. * Vine cea de-a doua zi de Paști și toate posturile de televiziune află că tatăl cancelarului Germaniei a fost înmormîntat într-o groapă comună din Ceanu Mare. Preotul ortodox din localitate și diverși bătrîni mai mult sau mai puțin plauzibili își dau cu presupusul despre groapa comună în care au fost înmormîntați cîțiva militari germani uciși în timpul retragerii. Războiul e război, și a încerca să prezinți în culori trandafirii faptul că printre victimele sale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
percutant în actualitate. De la popularitatea dobîndită ca formație country pînă la mecanismul șicanelor electorale, și de la mrejele scăldătoarelor-sirene pînă la inepția uriașilor Klu Klux Klan-ului, de la anihilarea Ciclopului impostor pînă la înlăturarea pețitorului fertilei Penelope etc. Necesarul rapel la tradițiile bătrînului continent și-a aflat o mai mare densitate de idei, la fel de postmodernist inventariate, într-un film înscris pe lista favoriților la Oscar doar prin performanța lui Geoffrey Rush, interpret subtil al Marchizului De Sade în ecranizarea piesei Quills semnată de
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
mult cu textele pe care marii autori le scriu la bătrânețe, din plăcere, când nu mai au ambiția de a cuceri cu ele lumea. Și aceasta în condițiile în care Matei Vișniec a ajuns abia la jumătate din vârsta unui bătrân. Un englez al literaturii române Recunoaștem cu plăcere în Poeme ulterioare eleganța stilistică dintotdeauna a poeziei lui Matei Vișniec, o eleganță firească, englezească. Născut la Rădăuți și stabilit la Paris, Matei Vișniec este un englez al literaturii noastre. În mod
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
versiuni" posibile, întrucât aceștia nu știau românește). Am susținut numeroase recitaluri, fiind eu însămi uimită de impactul pe care l-au avut asupra publicului, fie el englez sau american (menționez și poezia afișată pe pereții metroului new-yorkez, Locul se cedează bătrânilor și bolnavilor, din volumul O sută de poeme). Tocmai voiam să vă întreb: cum se explică acest succes al poeziei Dvs. la publicul cititor de engleză? Să caut o explicație? Poate că, în atmosfera generală a poeziei americane care se
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
la rangul de trezorier al tuturor cuvintelor din țară. În această calitate, el organizează și supraveghează producția de texte literare, ajutat de o echipă de filologi - pretext epic pentru Ștefan Aug. Doinaș de a-și demonstra și forța de pamfletar: " Bătrânul Marga, căruia i se zicea Maître, era un uriaș gheboșat, cu barbișon și părul vâlvoi, care te împroșca cu scuipat când vorbea; și vorbea continuu, ca și străbunicul său din mileniul trecut, un critic literar pișcător ca un țânțar, de la
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
va fi dezamăgit. Oglinda... nu e o capodoperă, cu atît mai puțin o carte de căpătîi. E în schimb un roman fermecător. Și unul fragmentar/fragmentat. Povestea Teresei Goday, fiica unei vînzătoare de pește ajunsă mare doamnă prin căsătoria cu bătrînul Rovira, se transformă încetul cu încetul în istoria familiei sale și, într-un final, în cea a casei lor din Sant Gervasi. Imaginea micului palat cu turnulețe și a fantasticei sale grădini e de altfel singura constantă în acest univers
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
evident, refacerea unității prime, poeta se simte orgolios stingheră în existența sa hotărnicită, supusă inevitabilei stări de fragment. "Rodnicia" sa literară beneficiază de viziunea întregului doar în calitate de stimul tîrziu și nu de cauză: "Să nu fii bărbat sau femeie,/ Nici bătrîn sau copil./ Să nu fii piatră sau arbore,/ Nici apă sau foc./ Să fii întreg - să fii întregul./ Tu și eu, lumină neîmpărțită/ Reinventînd zeul/ În stare să rodească singur" (Întregul). În acest cadru al existenței fărîmițate, singurul mod pozitiv
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
noi s-ar cuveni să repete odată cu ceilalți: "Iată-mă în oglindă". Fiind paralele, oglinzile văd departe, pînă-n străfundurile ființei, pînă acolo unde se alăptează pruncul, însușindu-și - simultan cu laptele matern - și limba maternă, instrument sacru, unic, de neuitat. Bătrînii, de cele mai multe ori, își aduc aminte de vorbele copilăriei de demult. Copilăria, țara din care te tragi, sălașul viersului dulce precum mierea minții și a sufletului străveziu. Sînt martorul unei "scene de gen". Un puștan de vreo 14-15 ani îl
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]