5,989 matches
-
Ovidiu Genaru Atunci Cleiosul azi răsfrânt ca tusea în somnolența unei săli de așteptare După barbarii învinși vin alți barbari mai proaspeți Atunci topiți bibliotecile să facem din ele iar păduri De unde mi-am luat bătrânețea nu știu n-am avut nevoie de ea Ceva e mai ieftin ceva e mai scump însă prețul întregului e același Tot mai des tâmpla atinge gândind călcâiul lui Dumnezeu și nu mă mai sperii Cardiologul știa că inima fructelor
poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/3221_a_4546]
-
dorințelor impure aripile visurilor fâlfâie jos, Inteligența se ceartă cu sine. Și totuși, din fâșia de lumina a Arhanghelului apare micuța Pasăre a Paradisului, care in „Hora incerta” ne duce sufletele din cușcă, pe ramul celest al Pomului Vieții. În timp ce bătrânețea, complice a morții, Fierăstruiește încet, în tăcere, gratiile, Ronțăit de dinții mărunți ai orologiului cosmic, trupul meu de carne se fărâmă în pulbere de stele. Ne-om despărți, fragil trup al meu, pătruns pe ascuns de rele viclene, Dar mereu
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
trăit iubirea și misterul, și Brașovul primei tinereți, pe care Tia îl lasă, ca pe coconul gol al fericirii de-altădată, seamănă. Au aceeași arhitectură, aceleași străzi en ronde, cumva tocite, știrbe, fără colți, ,unde visezi să locuiești măcar la bătrînețe, ca o recompensă a anilor care s-au scurs", un soi de întuneric secretos și tandru. Arhanghelii nu mor este și pansarea acestor inimi de tîrg, abstracție făcînd de blocurile dimprejur, ca-n încercarea de-a recupera, în scris, tipicul
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
dezaprobări de strămoși, tot scormonește și scormonește. În linii mari, provin dintr-un amestec absolut interesant, sunt, să spun așa, o secțiune transversală prin toate. Ar fi fost mai bine în această privință să știu mai puțin decât știu, însă bătrânețea aduce, nechemate, multe la lumina zilei, spunea el. Cel mai drag mi-a fost ucenicul tâmplar care a învățat să scrie și să citească în o mie opt sute patruzeci și opt la Cattaro și le-a împărtășit acest lucru cu
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
urmele secolului 19 sunt încă adânci. Peste numai un deceniu, situația este radical diferită: ,Urmele secolului al XIX-lea sunt încă puternice la 1920. La începutul interbelicului, Iacob Negruzzi, secretarul Junimii, este încă martor al schimbărilor literare și apucă, la bătrânețe, mai bine de jumătate din perioadă, după ce prinsese, în fragedă tinerețe, pașoptismul, iar la maturitate junimismul. Este aproape neverosimil că ochii lui, de om născut în 1842, au parcurs pe viu cele mai importante etape ale literaturii române, strângând anii
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
idioți. Ceea ce nu îl împiedică pe progenitor să-și adore odrasla cu sumbra idee, niciodată mărturisită, a unui blestem genetic sau a unei compensări urgisite. E motivul secret pentru care niciodată nu mi-am dorit copii; neregretând nici acum, la bătrânețe, că nu am; deși mi-ar trebui... Copiii mei au fost totdeauna niște pagini... - fete, numai fete, de toate felurile, la al căror perpetuu măritiș participai o viață, din ce în ce mai secătuit... Iată două asemenea fiice, răzlețite, pe care cititorul s-ar
Fete răzlețe... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11139_a_12464]
-
solidaritate decât one on one - constituie o cutie de rezonanță a lungmetrajului. Pe de altă parte, bărbații vin și pleacă într-un mod aleatoriu, dar întotdeauna își reafirmă forța: pot salva (în cazul mamei Papicha, îi asigură o slujbă la bătrânețe) sau distruge (Goucem, înșelată și păcălită în dorința ei de a se mărita, sau prostituata Fifi, ucisă de un polițist din cauza bănuielii că i-ar fi furat pistolul). Tocmai din cauza moravurilor, toate cele trei femei sunt cumva încarcerate într-un
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
un melon/ metafizicele mijloace de circulație se despart/ lăsînd în urmă vâlvătăi de culori/ incendiind câmpuri imense de grozamă// ce întâmplare penibilă/ exclamă veștejitele testicule/ pierdute în cămașa de noapte/ a bătrânului academician cu insignă de estet" (Întâlnire profund realistă). Bătrânețea și singurătatea sunt teme vechi în lirica lui Petre Stoica. Scriam, cu un alt prilej, că poetul Petre Stoica pare a se fi născut bătrân, pentru că inclusiv versurile sale din tinerețe au un aer paseist, resemnat, se hrănesc din realitatea
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
cu toată finețea pe care-o reclamă psihologia femeii la ananghie. Și mai e un lucru pentru care spun că e prea mult să califici cumva, ca cititor, ce se întîmplă, pentru un an, doi, sau de la tinerețe pîn' la bătrînețe (profesional vorbind...) cu aceste ,cărnuri" vîndute și folosite. O întrebare, întîi. Cînd te poți apuca să povestești despre ce e o carte, în termeni de ,realitate" cuprinsă în ea? La început, la mijloc, la sfîrșit? Pentru Un an în Paradis
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
aminte, se pricep la oameni, trag, între litoral și capitală, de niște afaceri încurcate. Doctorul Staicu are soție și copii la București, pe care-i vede o dată pe an, cînd vin în vacanță. Iacob Haikis, comisionarul, negustorul scăpătat, ajuns la bătrînețe ,aranjor", pe care-l știe toată lumea în orășel, găsește niște clienți pe care-i face, de pe urma unei mătuși bucureștene, cu o bună moștenire. În fine, familia Stănescu, al cărui cap e fostul amploaiat al lui Haikis, intrat, după falimentul lui
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
amestecă indefinit, de-ți trebuie ureche muzicală, nu glumă, să nu te pierzi în madrigalul lor. De n-ar fi un fel de-a vorbi, apăsat, cumva pocnit, ca zgomotul capetelor de porțelan, de la păpuși-copii, izbite de pereți. și-o bătrînețe care vine, nu ca la Balzac, cu ieșirea din viața socială. Ci așa ca la Proust. De îndată ce-ți dai seama că exiști, imediat cum mor cei care-ți spuneau ce să faci. ,N-ai ajuns încă la vîrsta
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
dai seama că exiști, imediat cum mor cei care-ți spuneau ce să faci. ,N-ai ajuns încă la vîrsta aceea, dar e suficient că ai început să te gîndești la ea. Și nu din cochetăriile cu care vorbesc despre bătrînețe femeile de 40 de ani, ci dintr-o temere cu atît mai greu de analizat cu cît e lipsită de o motivație precisă. Femeile înțeleg prin bătrînețe pierderea frumuseții sau a trecerii de care se bucură în ochii bărbaților, iar
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
să te gîndești la ea. Și nu din cochetăriile cu care vorbesc despre bătrînețe femeile de 40 de ani, ci dintr-o temere cu atît mai greu de analizat cu cît e lipsită de o motivație precisă. Femeile înțeleg prin bătrînețe pierderea frumuseții sau a trecerii de care se bucură în ochii bărbaților, iar uneori neputința de-a avea copii. Bărbații înțeleg cu totul altceva prin bătrînețe. Viața nu le oferă, ca femeilor, nici un indiciu precis că îmbătrînesc, ci le dă
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
greu de analizat cu cît e lipsită de o motivație precisă. Femeile înțeleg prin bătrînețe pierderea frumuseții sau a trecerii de care se bucură în ochii bărbaților, iar uneori neputința de-a avea copii. Bărbații înțeleg cu totul altceva prin bătrînețe. Viața nu le oferă, ca femeilor, nici un indiciu precis că îmbătrînesc, ci le dă sentimentul, treptat, al apropierii necunoscutului. De aceea poate majoritatea bărbaților nu se pricep să vorbească despre moarte." Și pleci. Pur și simplu pleci.
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
exegetul. Mai întîi o libertate grefată pe alura lor de nonrealitate fantomală: ,personaje atît de Ťlibereť în privința programului de viață, fără a fi social declasate, literatura noastră nu mai cunoaște". în al doilea rînd, o condiționare de vîrstă care este bătrînețea lor morală ce exclude sentimentalitatea, o imobilitate, o sicitate, o rutină a sufletului ale cărui deplasări în circuit au de regulă ,stații fixe", prevăzute cu popasuri și ceremonii sacrilege, ,liturghii negre". Din care pricină ar fi inutil a le studia
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
și-o asumă sau o acceptă cu oarecare nepăsare. Moromete e un țăran aristocrat, prin detașare, ironie, respingerea cultului muncii, independență materială simulată, rentier al propriei modestii economice. Va fi constrâns de schimbarea regimurilor politice să devină un țăran proletarizat. Bătrânețea îl salvează de la situația umilitoare de a deveni un proletar propriu-zis (adică lucrător într-o fabrică), dar nici beneficiar al propriei independențe de spirit nu mai e. Olimpianismul lui Moromete suferă o lovitură fatală, ca și acela al lui Ioanide
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
două familii celebre de scriitori: I.L. Caragiale - Mateiu Caragiale, respectiv Constantin Noica - Rafail Noica. (Mateiu și Rafail) Revelația volumului o constituie însă, indiscutabil, culegerea de aforisme din secțiunea intitulată chiar Luciditate și nostalgie. În general, aforismele sînt producții literare de bătrînețe, rodul experienței unei vieți de om. La Dan Ciachir lucrurile stau din nou altfel. Aforismele au fost scrise între 1985-1986, pe cînd autorul lor avea aproximativ 35 de ani. La o vîrstă încă foarte tînără, Dan Ciachir părea deja a
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
plini de succes! Cheia! Speranța noastră: cheia! Speranța guvernului! Guvernamentali: Nu există opoziție mai confortabilă pentru dumneavoastră decât cheia! O opoziție care nu va deranjează! O opoziție care vă-avantajează! Cheia! O opoziție confortabilă! Cu care puteti guverna până la adânci bătrânețe! Votați cheia! Dar cu grijă. Atât cât să știe Europa că avem opoziție... Nu uitați: cea mai confortabilă opoziție! Opoziție prin care nu se chimbă nimic!... Semnul magic: Cheia! Motto finale: Îmi spune un amic din opoziție: Ai umor; îmi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
am dus la Bistrița și spre bucuria mea nu numai că era perfect lucid-avea 84 de ani-dar era tot drept și înalt că bradul ( Nu pot să nu fac comparația între el și Gușetoiu, amândoi drepți că bradul până la adânci bătrânețe și amândoi cu mintea sprintară.) L-am adus la București la emisiune unde a făcut o remarcabilă impresie. Un batran în costum gorjenesc, care după ce a povestit niște întâmplări cu haiduci-avea un talent deosebit de narator-el însuși fiind nepotul haiducului Radu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de fumat e destul să nu mai fumezi (sfatul medicului). • Iadul micilor necazuri • Fiți atenți la absolvenții cu note mici. Ei vor fi șefii de mâine. • Ăștia-s oamenii?! Cu ei NU defilam ! • Drumul spre absurd e scurt. • Tinerețe fără bătrânețe nu înseamnă și lipsa de maturitate? • Îl iubim pentru că e prost și sincer. Când scară valorilor e răsturnata,trebuie să urci în jos ca să progresezi. • Martirajul cuvintelor (versuri). Nu aș vrea să-mi dau cu părerile în cap . • Nici teoria
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pereți. Aceleași povești, gesturi, ritualuri, jocuri copilărești. Aceleași haine bune, demodate. Pare că nimeni nu mai are pe nimeni. Decît acest spațiu, tandrețea și protecția lui. Și familiile s-au topit, copiii, bărbații. Au rămas numai prietenii, blîndețea și hachițele bătrîneții, zvîcnirile unor energii pe care le mai crezi intacte. Ca altădată. Fragmente de suspine, fragmente de cîntece, de amintiri, de obsesii, de invidii, de vieți, fragmente de realități desenează pe scenă o lume, culmea, nu moartă, nu ostenită, ci o
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
1945, pe care l-am reeditat în revista orădeană ,Aurora", nr. 3 din 1994. Deținut politic în anii 1947-1952 și 1958-1964, unul dintre disidenții noștri demni de stimă, uitat apoi și publicând sporadic în anii ´70-´80, a renăscut la bătrânețe, după 1989, deși mai avea puțin de trăit. Corespondența noastră din anii 1990-1994 a fost foarte bogată. VVM a adăugat de fiecare dată poeme mai vechi sau mai noi, în manuscris. Punctul de vârf al încrederii lui VVM s-a
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]
-
și fiind eu mic și răsfățat, avea obiceiul să mă ia în brațe și să mă arunce în sus, zicând, ca la noi, ...să crească băiatul mare!, dar în grecește. în primul meu volum de memorii, scriam că, la adânci bătrâneți, de câteori se certa cu oricine, mama termina discuția cu o vorbă de-a ei, ce nu ezit s-o repet: Pe mine să mă lași în pace, eu sunt mamă de scriitor!... Citea tot timpul la bătrânețe, numai cu
"Dacă mama arată cum trebuie..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10965_a_12290]
-
la adânci bătrâneți, de câteori se certa cu oricine, mama termina discuția cu o vorbă de-a ei, ce nu ezit s-o repet: Pe mine să mă lași în pace, eu sunt mamă de scriitor!... Citea tot timpul la bătrânețe, numai cu un singur ochi, și acela încețoșat. De ce îmi aduc aminte, cel mai bine, este ziua când, singuri fiind, neavând eu mai mult de șase ani, strigase la mine că văzuse un înger. La vârsta aceea, logica îți spune
"Dacă mama arată cum trebuie..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10965_a_12290]
-
că a descoperit că filoanele de marmură roșie trec pe sub Metopolis, determinându-l să dărâme case ca un tăvălug și să exploreze adâncurile orașului cu dinamită. Din toate părțile se simt semne rele pentru oraș, adiat de ,un vânt de bătrânețe și de pustiu rece". Milionarul e un fel de cronicar al câmpiei dicomesiene ca spațiu imaginar și al Metopolisului, sortit prăbușirii și pustiirii. El înregistrează legendele locului și ale personajelor, principala sursă fiind Generalul Marosin. Plasate la limita credibilului, povestirile
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]