KorAP: Find »[drukola/base=balenă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...120 >

2,980 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

întîmplă ca un căpitan din Nantucket să-și trimită vreun fecior încă fraged, într-o expediție de trei sau patru ani, pe o altă corabie decît cea pe care-o comandă, astfel încît primul contact cu meseria de vînător de balene să nu fie îndulcit de părtinirea firească, dar ne la locul ei, a unui părinte sau umbrit de grijile și temerile acestuia. Ă între timp, căpitanul străin continua să-l implore pe Ahab să-i facă acel mic hatîr, dar

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
latitudinea și longitudinea unde își primise rana chinuitoare de altădată; acum, cînd întîlnise, chiar în ajun, o corabie care o înfruntase aevea pe Moby Dick și care-i confirmase, laolaltă cu celelalte corăbii întîlnite în drum, diabolica indiferență cu care Balena Albă își nimicea urmăritorii, fie că aceștia o atacau, fie că îi ataca ea însăși - ei bine, acum, în ochii bătrînului ardea o flacără la care oamenii mai slabi de înger nu se puteau uita. întocmai ca steaua polară, care

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
văd ceea ce el ținea morțiș să vadă. în ciuda acestor îndoieli, era destul de înțelept însă ca să nu și le dea pe față; doar felul său de a se purta le dădea oarecum în vileag. Ă Eu însumi voi zări cel dintîi balena, exclamă el într-o zi. Da, Ahab va dobîndi dublonul acela! Și, după ce pregăti cu mîinile lui un coș cu parîmă, trimise un om în arboradă cu o macara simplă, pentru a lega parîma de vîrful arborelui mare; omul îi

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
crivacele albe, sfărîmate și cele cîteva scînduri rămase din ceea ce fusese cîndva o ambarcațiune de vînătoare; prin epava asta puteai vedea acum la fel ca prin scheletul descărnat și pe jumătate dezghighicat al unui cal. Ă Ai zărit-o pe Balena Albă? Ă Privește! răspunse căpitanul corabiei străine, un bărbat cu obrajii scofliciți, proțăpit lîngă parapetul de la pupa. Și, cu pîlnia portavocei, arătă spre ambarcațiunea sfărîmată. Ă Ai ucis-o? Ă încă n-a fost făurit harponul care-ar putea s-

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de pe punte, pe care niște marinari îl înnădeau în tăcere, cosîndu-i capetele desfăcute. Ă N-a fost făurit, zici? exclamă Ahab, smulgînd din furcă harponul făurit de Perth și întinzîndu-l spre străin. Ia privește, nantucketezule! în mîna asta, țin moartea Balenei Albe! Fierul acesta e călit în sînge și în fulgere și jur să-l mai călesc o dată, înfigîndu-l adînc în locul acela fierbinte de dinapoia aripii înotătoare, unde Balena Albă își simte pulsînd viața blestemată! Ă Atunci, Domnul să te aibă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și întinzîndu-l spre străin. Ia privește, nantucketezule! în mîna asta, țin moartea Balenei Albe! Fierul acesta e călit în sînge și în fulgere și jur să-l mai călesc o dată, înfigîndu-l adînc în locul acela fierbinte de dinapoia aripii înotătoare, unde Balena Albă își simte pulsînd viața blestemată! Ă Atunci, Domnul să te aibă în pază, bătrîne! Vezi asta? spuse căpitanul corabiei străine, arătînd spre sac. Voi înmormînta doar pe unul dintre cei cinci voinici, care mai erau încă în viață ieri

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de el și rămase acolo. Ahab se întoarse. Ă Starbuck! Ă Da, domnule. Ă O, Starbuck, vîntul e blînd, blînd, ca și cerul. într-o zi ca asta, aproape tot atît de dulce, mi-am înfipt harponul în prima mea balenă - eram un băiat de optsprezece ani! Sînt patruzeci de ani de-atunci, patruzeci de ani! Patruzeci de ani de neîntreruptă vînătoare a balenei! Patruzeci de ani de lipsuri, de primejdii, de furtuni! Patruzeci de ani pe marea necruțătoare! Sunt patruzeci

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
într-o zi ca asta, aproape tot atît de dulce, mi-am înfipt harponul în prima mea balenă - eram un băiat de optsprezece ani! Sînt patruzeci de ani de-atunci, patruzeci de ani! Patruzeci de ani de neîntreruptă vînătoare a balenei! Patruzeci de ani de lipsuri, de primejdii, de furtuni! Patruzeci de ani pe marea necruțătoare! Sunt patruzeci de ani de cînd Ahab a părăsit pămîntul pașnic, pentru a se război cu grozăviile din adîncuri! Da, da, Starbuck, din acești patruzeci

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
să facă din cînd în cînd; deodată însă își înălță fața cu o tresărire sălbatică, adulmecînd aerul mării întocmai ca un cîine de bord, cînd simte pe-aproape țărmul vreunei insule barbare. Și își spuse numaidecît că trebuie să fie balene în preajmă. în curînd, mirosul acela specific, pe care-l emană, uneori de la mare distanță, cașalotul, fu simțit de toți oamenii de cart; și nici un marinar nu se arătă surprins cînd Ahab, după ce privi compasul și cornetul de vînt și

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
pescăruș: Ă Uite-i jetul! Uite-i jetul! O cocoașă ca un deal troienit! E Moby Dick! Ațîțați de strigătele lui, reluate numaidecît de cei trei oameni de pe catarge, cei de pe punte se repeziră în greement pentru a privi faimoasa balenă, pe care o urmăreau de atîta amar de vreme. între timp, Ahab ajunsese la postul lui, situat cu cîteva picioare mai sus de ceilalți veghetori; Tashtego stătea chiar sub el, pe butucul arboretului, astfel încît capul indianului era cam în

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
vreme. între timp, Ahab ajunsese la postul lui, situat cu cîteva picioare mai sus de ceilalți veghetori; Tashtego stătea chiar sub el, pe butucul arboretului, astfel încît capul indianului era cam în rînd cu călcîiul lui Ahab. De la înălțimea asta, balena putea fi văzută înotînd cam la o milă în fața corabiei; fiece tălăzuire a mării îi dezvăluia cocoașa înaltă și scînteietoare; jeturile îi țîșneau regulat în văzduh, într-o tăcere desăvîrșită. Marinarii credeau, în naivitatea lor, că erau aceleași jeturi tăcute

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în aceeași clipă cu dumneavoastră, domnule căpitan și am și strigat, zise Tashtego. Ă Nu în aceeași clipă, nu în aceeași, nu! Dublonul îmi aparține, soarta mi l-a hărăzit mie, numai mie! Nici unul din voi n-a putut vedea Balena Albă înaintea mea. Uite-i jetul, uite-i jetul! Uite-l acolo, acolo! exclamă Ahab, cu un glas prelung, modulat parcă după jeturile balenei. Ă Se pregătește să plonjeze! adăugă el. Coborîți zburătorii, să rămînă numai bonetele! Pregătiți trei ambarcațiuni

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
aparține, soarta mi l-a hărăzit mie, numai mie! Nici unul din voi n-a putut vedea Balena Albă înaintea mea. Uite-i jetul, uite-i jetul! Uite-l acolo, acolo! exclamă Ahab, cu un glas prelung, modulat parcă după jeturile balenei. Ă Se pregătește să plonjeze! adăugă el. Coborîți zburătorii, să rămînă numai bonetele! Pregătiți trei ambarcațiuni! Domnule Starbuck, rămîi la bord, nu uita ce-am vorbit, ai grijă de corabie. Hei, timonierule! încă un pic, mai aproape în vînt! Așa

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
încît îi văzură limpede cocoașa scânteietoare, lunecînd pe apă ca o insulă înconjurată de un cerc de spumă verzuie și subțire, aidoma unui brîu de lînă. Văzură de asemenea întinsa rețea a ridurilor ce se încrucișau pe capul enorm al balenei, întrezărit dincolo de cocoașă. în fața ei, foarte departe pe covorul turcesc al apelor, se proiecta umbra albă, strălucitoare, a frunții sale late și lăptoase, umbră acompaniată de susurul vesel al undelor despicate ritmic; iar înapoia monstrului, apele albastre se amestecau în

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
sale statornice; de-o parte și de alta, se înălțau bulbuci scînteietori, al căror dans jucăuș era curmat numaidecît de ghearele a sute de păsări, ce se lăsau lin pe apă, din zborul lor capricios. Iar pe spinarea albă a balenei se înălța, aidoma bastonului de pavilion ce se ridică din coca vopsită a unei nave, coada lungă, dar ruptă a unei lăncii de curînd înfiptă acolo; din cînd în cînd, poposea pe acest stîlp cîte o pasăre din norul acelor

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
înfiptă acolo; din cînd în cînd, poposea pe acest stîlp cîte o pasăre din norul acelor zburătoare tăcute, care planau ca un baldachin deasupra monstrului: se oprea acolo și se legăna, desfășurîndu-și ca pe-o flamură lungile pene ale cozii. Balena părea însuflețită de o bucurie calmă, bucuria adîncă a unui corp uriaș care se odihnește în plină mișcare. Nici măcar Jupiter, înotînd ca un taur alb, cu răpita Europă agățată de coarnele-i zvelte și privind-o pieziș cu ochii săi

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Nici măcar Jupiter, înotînd ca un taur alb, cu răpita Europă agățată de coarnele-i zvelte și privind-o pieziș cu ochii săi galeși în goana lui spre patul nupțial de pe insula Creta - nici măcar Jupiter n-o întrecea în măreție pe Balena Albă, cînd înota atît de dumnezeiește. Cu fiecare val pe care-l despica și care, spălînd-o, i se revărsa pe cele două laturi strălucitoare, balena arunca parcă o vrajă în jurul ei. Nu-i de mirare că unii vînători, fermecați și

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
lui spre patul nupțial de pe insula Creta - nici măcar Jupiter n-o întrecea în măreție pe Balena Albă, cînd înota atît de dumnezeiește. Cu fiecare val pe care-l despica și care, spălînd-o, i se revărsa pe cele două laturi strălucitoare, balena arunca parcă o vrajă în jurul ei. Nu-i de mirare că unii vînători, fermecați și ademeniți de atîta frumusețe senină, se încumetaseră s-o atace, pentru a descoperi, însă, curînd, că seninătatea aceea nu-i decît veșmîntul unui uragan funest

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Nu-i de mirare că unii vînători, fermecați și ademeniți de atîta frumusețe senină, se încumetaseră s-o atace, pentru a descoperi, însă, curînd, că seninătatea aceea nu-i decît veșmîntul unui uragan funest! Calmă, ademenitor de calmă, luneci tu, balenă, sub ochii acelora care te privesc pentru prima oară, fără să știe cîți au fost ademeniți astfel și omorîți de tine, mai înainte! Așa luneca Moby Dick pe apele line ale mărilor tropicale, printre valurile ce-o aplaudau parcă, pline

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
amenințător coada în aer, magnificul zeu se arătă în toată spendoarea lui, înainte de a se scufunda în adâncuri, făcîndu-se nevăzut. Planînd deasupra locului unde plonjase și atingînd apa cu aripile lor, păsările acvatice zăboviră un timp peste vîltoarea stîrnită de balenă. Cu babaicile în cumpănire, cu vîslele scurte lăsate în jos și cu pînzele în voia vîntului, cele trei ambarcațiuni pluteau în derivă, așteptînd ca Moby Dick să-și facă din nou apariția. Ă O oră, spuse Ahab, stînd în picioare

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cu pînzele în voia vîntului, cele trei ambarcațiuni pluteau în derivă, așteptînd ca Moby Dick să-și facă din nou apariția. Ă O oră, spuse Ahab, stînd în picioare la pupa ambarcațiunii sale și privind dincolo de locul unde se scufundase balena, spre spațiile albastre, pustii și ademenitoare, de sub vînt. Dar peste o clipă, ochii părură să i se rostogolească în cap, cercetînd de jur-împrejur orizontul acvatic. Briza începuse să se întețească, iar marea să se umfle. Ă Păsările, păsările! exclamă Tashtego

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
merse la prova și, apucînd harponul făurit de Perth, le spuse oamenilor să apuce ramele și să stea pregătiți, cu ochii spre pupa. Datorită faptului că virase la timp pe axul ei, prova ambarcațiunii urma să ajungă drept în fața capului balenei, cît aceasta mai era încă sub apă. Dar, ca și cum ar fi mirosit stratagema lui Ahab, Moby Dick își schimbă fulgerător poziția, vîrîndu-și capul pieziș sub ambarcațiune, printr-o mișcare ce-i vădea inteligența perfidă. Toate scîndurile și crivacele ambarcațiunii vibrară

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
era încă sub apă. Dar, ca și cum ar fi mirosit stratagema lui Ahab, Moby Dick își schimbă fulgerător poziția, vîrîndu-și capul pieziș sub ambarcațiune, printr-o mișcare ce-i vădea inteligența perfidă. Toate scîndurile și crivacele ambarcațiunii vibrară o clipă, în timp ce balena, culcată pieziș pe spate, aidoma unui rechin care mușcă, îi apuca încet și sigur prova între fălcile-i desfăcute, falca de jos, îngustă și lungă, descriind un cerc în văzduh. Unul din colții monstrului se agăță însă într-un strapazan

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cerc în văzduh. Unul din colții monstrului se agăță însă într-un strapazan. Albeața vineție, de mărgăritar, a interiorului acestei fălci era acum la vreo șase degete de capul lui Ahab și se înălța mult deasupra lui. în această poziție, Balena Albă, începu să zgîlțîie ușor lemnul de cedru al ambarcațiunii, așa cum o pisică zgîlțîie un șoarece, cu oarecare blîndețe în cruzimea ei. Fedallah își încrucișase brațele, nepărînd de fel mirat, dar ceilalți membri ai echipajului se repeziră unii peste alții

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cruzimea ei. Fedallah își încrucișase brațele, nepărînd de fel mirat, dar ceilalți membri ai echipajului se repeziră unii peste alții spre colțul cel mai depărtat al pupei. Deodată, în vreme ce ambele copastii se îndoiau, elastice, înăuntru și în afară, trase de balena care se juca astfel cu ambarcațiunea osîndită îbalena, fiind scufundată, nu putea fi atinsă cu harponul de la prova, căci prova se afla chiar în botul ei) și în vreme ce celelalte ambarcațiuni se opriseră fără voia lor, ca în așteptarea unui deznodămînt

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]