1,700 matches
-
răvășitoare, acea fantezie liberă și sofisticată, acea punere în frază cu totul aparte, care fac din Grainville, probabil, cel mai surprinzător stilist contemporan al literelor franceze. Nu ușor de digerat, dar cît de reconfortant în peisajul atît de searbăd al banalității literare curente! Dincolo de talentul firesc pentru orice romancier autentic capacitatea de a crea povești și personaje remarcabile -, Grainville posedă în cel mai înalt grad harul unei scriituri în care sensurile țopăie prin forme neașteptate, iar formele ating zone de puritate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
străbat opera cioraniană. De fapt, distorsiunea gîndirii inerente punerii în cuvinte este ocolită, în măsura posibilului, prin fulgurația scriiturii fragmentare și prin frecventa utilizare a paradoxului. Cioran pare să fi găsit o rețetă ce constă în "a ști să dozezi banalitatea și paradoxul, la aceasta se reduce arta fragmentului" (C, p.990). Doar gîndirea discontinuă, în care cuvintele care se lovesc între ele ajung să confere o părelnicie de intensitate reală și de viață la ceea ce altfel înțepenește într-o expresie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
simplu, a unui suport de sticle într-o galerie de pictură, cum a făcut-o Duchamp"218. În viziunea lui Baudrillard, Duchamp este profetul sfârșitului artei, căci el nu mai poate crea o scenă a iluziei, a reprezentabilului, ci introduce banalitatea cu titlu de artă. În acest context se poate discuta despre anularea interpretării operei de artă Baudrillard descrie, de exemplu, o scenă dintr-o expoziție hiperrealistă de la Beaubourg, unde expunerea unor manechine absolut realist realizate, așezate într-o poziție comună
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se instituie într-un mod de a fi, o modalitate de a fixa identitatea și prestigiul în societatea contemporană, consumul este într-adevăr localizat cel mai bine în cotidian, care "nu este doar suma faptelor și a gesturilor cotidiene, dimensiunea banalității și a repetiției, ci un sistem de interpretare"375. Acest sistem de interpretare oferă cadrele necesare pentru disocierea unui praxis și organizarea lui într-un cadru privat, iar fenomenologia subiectului în societatea de consum, prezentată de filosoful francez, vrea să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
accesa în orice modalitate și oricând dorește. "Democrația" culturii și a valorilor i se pare a fi un simptom al degradării culturii reale, care introduce și o estetizare a cotidianului în sensul în care cultura devine și o extensie a banalității estetice ca o formă de "political correctness". Acest "strabism generalizat al valorii"424 într-o cultură estetizată alcătuiește una dintre situațiile căreia Baudrillard i se opune în mod complet, deoarece "într-o estetizare generalizată, formele se extenuează și devin valoare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
oferind o semiologie a Americii așa cum a perceput-o, sub forma unei pelicule fără adâncime și de cele mai multe ori fără profunzime. În acest sens, exuberanța ironică pe alocuri din America a fost percepută "ca un omagiu aproape whitmanian adus grandorii "banalității" americane"487, dar deși accentuează majoritatea clișeelor care circulă în legătură cu acest subiect, intervenția lui Baudrillard nu are nimic de-a face cu descrierea obiectivă sau cu evaluările comparatiste. În locul acestor explorări științifice care s-ar solda cu un set de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
intelectualilor români, în dorința lor de a se racorda la cultura europeană (și pentru care teoria formelor fără fond este un exemplu). Spre deosebire de Eco, care consideră că hegemonia americană este în declin, Baudrillard preferă să privească, în pofida numeroaselor ironii la adresa banalității americane și a lipsei de profunzime și reflexivitate, situația în sens invers criza este europeană și nu americană. În această direcție a interpretării, Vidich 505, de pildă, lecturează America sub forma unei teme mai largi aceea a pesimismului profund și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că intenția lucrării nu a fost aceea de a realiza o comparație istorică sau culturală între Europa și America; dimpotrivă, aceasta s-a născut dintr-un soi de fascinație pentru o altă lume și pentru capacitatea ei de a transfigura banalitatea. Perspectiva americană a reprezentat distanța necesară observării destinului european, dincolo de metafizica sa, destin pe care Baudrillard îl așază sub semnul unei "fatalități a modernității noastre, și căreia noi nu-i cunoaștem decât latura deprimată, din care americanii au făcut un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
din ele trebuia să fie fratele său, altul un demon în chip de înger, blând dar implacabil. Prima formulare a luat ființă încă din concepția realistă, căutând accentele impresionante nu în valorile formale, ci în povestirea dramei, și de aci banalitatea soluției. Tânărul Cornel Smigelschi zace în pat cu capul pe pernă, cu cămașa descheiată pe piept, iar îngerul se apleacă peste el, sprijinindu-și mâinile pe căpătâiul patului și sărutându-l ușor pe frunte. Aripile fantastice apar ca niște umbre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu motive văzute în plan apropiat, pictate în largi pete de culoare. Pictate sub elegante arabescuri de frunze, siluetele par desprinse uneori de pe templele hinduse. În carnația lor, în ritmica lineară, în gesturile lipsite de orice convenționalism (sau de o banalitate dobândită prin îndelungă repetare), descifrăm o notă monumentală, ca și o anumită demnitate, o grație majestuoasă"527. Unul dintre tablourile care poartă vizibil amprenta picturii lui Gauguin, dar și a artei bizantine, este și Tripticul cu țigănci (pictură în ulei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Mare” din 16 mai 1926 este, pe de o parte, suprafața neobișnuit de mare pe care s-a propagat incendiul, și, pe de altă parte, imensele pagube materiale produse. Totuși, pentru locuitorii orașului Bacău, evenimentul în sine a fost o „banalitate”. Jurnalistul băcăuan Marius Mircu, martor ocular al evenimentului, afirmă că, în materie de incendii, la nivel național, „Bacăul își disputa cu Galațiul locul de frunte”. Fără îndoială, multe din incendiile ce au izbucnit în orașul Bacău au avut drept cauză
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
vet. circa IV Zorleni; Dumiru Crăsnaru, agent vet. Fruntișeni; Neculai Avram, agent. vet, Serv. Vet:oraș Bârlad”. g. Broșură „secretă” emisă de către Frontul Plugarilor Citind multe din documentele epocii, cercetătorul nu înțelege, uneori, de ce printre acestea erau și foarte multe banalități taxate cu apostila „secret” sau „confidențial”. Spre exemplu, Secretariatul General al Ministerului Agriculturii și Domeniilor trimisese SSV Tutova o circulară „secretă” cu nr.328/20 decembrie 1945 în care se demonstrează clar amestecul în aceeași oală cu borș a politicului
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
intenția de a ,,ghida” cititorul oferindu-i aceste cuvinte drept reper în interiorul discursului, scriitorul utilizează acest procedeu pentru a accentua ideea că, în tot ceea ce fac, personajele sale sunt călăuzite de niște semne-simboluri care aparțin unei alte lumi, camuflată în banalitatea existenței. Ideea va fi exploatată pe larg în Noaptea de Sânziene, unde cuvintele subliniate ambiguizează și mai mult discursul, provocându-l pe cititor la descoperirea sensurilor ascunse ale romanului. Tot valoare simbolică au și anumite detalii asupra cărora autorul se
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
la Senat, discuțiile începuseră cu câteva zile înainte ca problema revizuirii să fie pusă la ordinea zilei. Astfel, în cadrul discuției asupra proiectului de răspuns la Mesajul Tronului, Al. Marghiloman cerea lămuriri asupra reformelor preconizate, Constantin Argetoianu își exprima mirarea față de banalitatea textului Adresei, căci se aștepta la o mai mare dezvoltare a problemelor interne, iar N. Filipescu se pronunța împotriva revizuirii, cerând lămuriri asupra reformelor și alegeri libere. În schimb, conservator-democratul N. Xenopol precizează câteva motive pentru care partidul din care
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
al produsului consumat. O descriere detaliată nu este utilă în acest tip de povestire: locul este fermecător ("această mică insulă portugheză"), atmosfera ("colorată și înflorită"); bărbatul (guvernator-patron și viitor iubit, probabil) este inaccesibil și seducător; eroina în ciuda unei avalanșe de banalități are o "natură independentă", este strălucirea blondă, nepoata unui celebru muzician; nu își dorește decît un singur lucru: să trăiască în acest paradis! Dimensiunea enunțiativă Intertextul cultural funcționează pe deplin în procesul de actualizare a contractului enunțiativ propus. Să revedem
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Din această perspectivă, la antipod, homo ethicus atât de bine reprezentat de Iorgu Armaș, de Ghiță al Anei sau de Iorgovan pare a fi adeptul disimulării și al unei autosuficiențe. Inexpresiv, invulnerabil la chemările Moralei, el se retrage în carcasa banalității personale. E vinovat nu atât pentru răul la care e constrâns, cât pentru răul la care consimte neconstrâns. Nu multul, ci puținul, nu imposibilul, ci posibilul asumat contează. "Minimalismul" etic devine imperativul său existențial pentru că "a pierde șansa moralității înseamnă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
pe care o întîlneam, susținută pe atunci cu îndîrjire: cea a mîinii forte (în fapt, a dictatorului abjurat doar în persoana lui Ceaușescu). Puțini aflaseră la acea dată despre sistemele modeme de managerial, despre lucrul pe echipe, despre stimularea creativităților, banalități din manualele de școală occidentale. Aici, în România, mitul Salvatorului lua pe rînd chipul mareșalului Antonescu și al regelui Mihai. Era în cea mai mare măsură o manipulare murdară, a unor servicii secrete aflate oricum în fața falimentului, ca și regimul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
francezi 1-au recunoscut pe acela pe care și-1 doreau pentru Franța..." Un număr special din "Paris-Match", extrem de bogat în notații sugestive, o biografie redactată în grabă au fost suficiente pentru ca în cîteva săptămîni personajul Pinay să iasă din banalitatea jocului politic 20. Încă o dată, vechiul mit al Salvatorului a reapărut în istoria noastră, mit în acest caz trecător, dar pentru moment destul de proeminent, destul de coerent, destul de atractiv pentru a concentra atenția și a face reflecția stăruitoare. În realitate, ne
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
chemarea, puterea și gloria, martiriul. La început, un adolescent vagabond numit Simon Agnel, hoinar, instabil, descoperă dintr-odată că i-a fost dat un destin neobișnuit. Simte că este așteptat de întregul popor care nu mai suportă inerția, mediocritatea și banalitatea cotidiană: "Mi-a fost hărăzită gloria, o glorie severă, potrivnică lacrimilor, femeilor și pruncilor, o glorie puternică..." Această speranță se va împlini atunci cînd, ajuns general victorios, Cap de Aur ucide bătrînul împărat, solemn, binevoitor și slab, simbol al legitimității
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
orice apel emis de miturile politice, atît de numeroase și de contradictorii, din vremea noastră, își primește din noi înșine răspunsul, aceasta pentru că primele manifestări, primele lor imperative se află și se manifestă în noi înșine, prin noi înșine, în banalitatea inconștientului nostru. Prezente în ceea ce este normal în psihismul individual (să nu uităm că noțiunea de normalitate e cu totul relativă), visele și pulsiunile imaginarului există ca atare și în ceea ce este normal în psihismul colectiv. În mod firesc, atenția
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
unui hedonism al bulimiei, strălucitor și extravagant. În același timp, școlii i s-a cerut seriozitate, măsură, cultivarea valorilor perene ale umanității, în totală contradicție cu risipirea fatalmente superficială din spațiul public. Imaginea a ajuns mai tare ca realitatea (o banalitate postmodernă, dar din acest motiv, nu mai puțin adevărată), publicitatea a ajuns să conteze mai mult decât lucrul pe care este plătită să-l vândă, iar în acest context, spațiul mediatic a devenit singurul care contează, care trasează granițele dintre
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
am desfășurat acum câțiva ani): "Poate că nu este lipsită de interes următoarea întrebare: laudele au o valoare în sine sau depind de persoana care le acordă? Trecând în revistă tipurile de laude primite am observat fără urmă de îndoială banalitatea și caracterul lor abstract, specifice produselor ready-made, caracter care le face potrivite pentru a fi acordate oricui, pentru orice, indiferent de circumstanțe. În concluzie, presupoziția noastră este că valoarea laudelor este dependentă de persoana care le acordă persoana conferă valoare
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
reprezentată de ceva ce nu prea îți poți permite, dar totuși achiziționezi. Așadar, mimarea dominației implică adesea sacrificii majore în alte direcții, pe care adevăratele simboluri ale statutului nu le implică". (Morris, 2010, p. 90) Procesul de mimetism este o banalitate într-o epocă dominată de postmodernism, adică una în care "imaginea este mai tare ca realitatea". "Căutătorii de statut" fac sacrificii pentru achiziționarea unor bunuri (o anume marcă de mașină, de smartphon sau tabletă, haine cumpărate de la anumite firme, excursii
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
intenția de a ,,ghida” cititorul oferindu-i aceste cuvinte drept reper în interiorul discursului, scriitorul utilizează acest procedeu pentru a accentua ideea că, în tot ceea ce fac, personajele sale sunt călăuzite de niște semne-simboluri care aparțin unei alte lumi, camuflată în banalitatea existenței. Ideea va fi exploatată pe larg în Noaptea de Sânziene, unde cuvintele subliniate ambiguizează și mai mult discursul provocându-l pe cititor la descoperirea sensurilor ascunse ale romanului. Tot valoare simbolică au și anumite detalii asupra cărora autorul se
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
la altul este de cele mai multe ori bruscă și creează o anumită dificultate de receptare. Autorul mărturisea însă că, în majoritatea operelor sale cu subiecte ,,mitice”, ,,narațiunea se desfășoară pe mai multe planuri, ca să dezvolte în mod progresiv «fantasticul» ascuns în banalitatea cotidiană.” Delimitarea clară care apare între paragrafele din interiorul capitolelor fragmentează discursul narativ, lăsând mereu impresia unui scenariu cinematografic în care camera de filmat se mută brusc de la un decor la altul: ,, Îi plăcea să prelungească, măcar câteva clipe, pauza
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]