1,747 matches
-
este posibil? De ce am văzut lumea? Ce-nseamnă toată nebunia asta, tot circul ăsta, toată scamatoria asta? De ce am apărut dintr-un uter de femeie pe un punct dintr-un praf constelat? Și de ce pot să-nțeleg demența asta? Pe lângă banalitatea gândului nocturn că vei dispărea în curând pentru totdeauna, când te ridici brusc în capul oaselor și spui " Nu, Doamne, nu vreau, te rog, te rog, Doamne...", și știi foarte bine că nu vei mai gândi și nu vei mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fi putut însemna orice, dar care era evident că-i masca uimirea. Până și bătrânul Caadarick Mustersson părea că renunțase la proverbiala sa moliciune și privea cu ceva mai multă viață la împăratul său. Ca și cum Bella ar fi spus cine știe ce banalitate, Kasser sorbi ușor din sucul de mere care îi ținea de la o vreme loc de vin. ― Maria Ta, vorbele pe care tocmai le-am auzit ne pun pe gânduri, vorbi Han într-un final. Pe de o parte, știm că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Brumaru, care-l determină să intre în viața personajelor lui Gogol și ale lui Dostoievski altfel decât comentatorii consacrați ai acestora, nu puteau fi înțelese decât de un critic ca Lucian Raicu, înzestrat cu antenele necesare pentru a percepe fantasticul banalității și a pătrunde în lumea unui mare scriitor astfel încât să o poată vedea din interior. Pentru că asta făcea în felul lui și păcătosul care i se mărturisea. Numai că, pentru a trece dincolo de ceea ce s-a spus deja, acesta forța
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
ceea ce cunoști“, „Vulgaritatea nu se află în obiectul contemplat, ci în gura vorbitorului“, „Petrecem pe WC o mare parte din timpul vieții“, „Să fii simplu e o artă“ ș.a.m.d. Numai că prozatorul, conștient de limitele sale, își asumă banalitatea firesc, dar și oarecum polemic, pentru a nu ieși din postura de om obișnuit în care se simte el cel mai bine. Morga ascunde păcate grele. De aceea, ipocrizia pare ținta predilectă a ironiilor, fiind semnalată ca un defect grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
text tot ceea ce ai trăit. Apare în text chiar și certificatul de botez „Subsemnatul, Preot Paroh....“. O analogie interesantă. La fel ca în proza optzecistă sau ca la Dos Passos, de pildă, unde inserturile jurnalistice apar ca un contrapunct la banalitatea relatării, și la Eugenia Ionescu întâlnim același lucru. Un montaj, un colaj extrem de modern pentru o femeie care trăiește totuși la Mânăstirea Dealu. O interesantă structură de videoclip a jurnalului. Montaj foarte modern al scenelor. Îndoieli: „Dacă au fost sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Lucian Raicu s-a impus prin opera sa drept unul dintre primii, dacă nu cumva chiar primul critic literar al generației sale.” Cuvintele aparțin lui Eugène Ionesco, imprimate pe coperta volumului Avec Gogol, ediția franceză a cărții Gogol sau fantasticul banalității, capodopera lui Lucian Raicu și una dintre capodoperele literaturii române din toate timpurile. Cărțile sale (Reflecții asupra spiritului creator, Rebreanu, Practica scrisului și experiența lecturii, Calea de acces, Printre contemporani sunt doar câteva dintre titluri) alcătuiesc, cum menționează Eugène Ionesco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o cu totul neașteptată plimbare prin parcul Herăstrău. Bănuiam că are să-mi comunice ceva confidențial, de vreme ce voia să evite microfoanele din biroul său oficial. Plimbarea s-a prelungit pentru câteva ore Într-un monolog prietenesc și, dacă mă ghidam după banalitățile pe care le auzeam, codificat. Peisajul aproape londonez al parcului devenise, parcă, decorul neuitatului film Blow-up... Ascultam În tăcere și aprobam, din când În când, lamentările colegului președinte, dar nu prea Înțelegeam de ce mă alesese tocmai pe mine pentru această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și după ce văzuse cu ochii și mintea, și inima mascarada coșmarescă a statului totalitar? * Scriitorul militant, de extremă stânga sau dreapta (pentru Umanitate sau pentru Națiune, adică), rămâne un caz neobișnuit Între „tovarășii” săi de drum revoluționar. Himera literaturii, compensând banalitatea și vidul cotidianului, ar fi trebuit să-i ajungă... Este nevoia de „altceva”, mai mult decât literatura Însăși, parte din ne-sațul dezechilibrului din care țâșnește și creația? „Logica” explicație sporește, mai curând, Întrebările. Citatul din Lacou-Labarthe și Jean-Luc Nancy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de pildă, enunțul: „viața mea a fost așa și nu altfel”, Blecher mărturisește a citi „imensa nostalgie a lumii acesteia, Închisă În luminile și culorile ei hermetice, din care nu este permis unei vieți să extragă decât aspectul unei exacte banalități”. Ravagiile senzorialității și ale sensibilității sunt potențate În scrisul lui Blecher de această permanentă inacceptare a reducției, a limitării, a rigidizării În ceva perfect trasat și static. De aici, asediul asupra realității, căreia i se desfac subsolurile și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tema, până la acea inconfundabilă identitate care este adecvarea puternic particularizată, inseparabilă, dintre miez și coajă: fructul proteic și peren În unicitate al artei adevărate. Da, recitind scrisoarea, am recitit romanele lui Ernesto Sábato. Faptele vizibile sunt aparent anodine În cruzimea banalității lor spectaculoase, de un aspru laconism. Adevărata „față” se relevă doar prin multiplicarea interiorității și a tranzitoriului, În fluide, stranii și negre oglinzi, Încrucișându-și, grotesc, carnavalul. „Întâmplarea” nu mai este doar efectul acțiunii celui care o declanșează, ci, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Întâlnirii cu oamenii, cu casele și cărțile, cu cheiul masiv al numeroaselor canale și cu masa cafenelei, totdeauna acoperită de ziare, scrumiere și cești cu cafea, o particulară expresivitate, decupate, prin forța iradiantă a personalității sale, din apatia morbidă a banalității. Nu doar edițiile succesive ale operelor sale, vizibile azi aici atât În librării, cât și În mai orice locuință de intelectuali, ci și contemplarea imobilelor În care incomparabila sa aventură spirituală și-a aflat refugiu creator ne reamintesc, În Musil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de la Celine la Aragon, de la Hamsun la Brecht), fascinați de kitschul nazist, tribal, rasist, retrograd al trecutului mitizat, sau de kitschul comunist, egalitar, universal, perpetuu „progresist” al viitorului perfect. N-ar fi prima dată când cărturarii și artiștii, plictisiți de „banalitatea” Înțelepciunii, Împovărați de propria solitudine și marginalizare, copleșiți de dilemele sociale prea complicate, devin pradă artificiilor extreme, ca stimulente „vitalizatoare”... doar că În Împrejurările istorice ale contemporaneității noastre consecințele au fost mai ample și mai teribile ca oricând. Prăbușirea Zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Călinescu În studiul Citindu-l pe Cioran (Salmagundi). Și totuși, În 1960, Cioran mai crede, În Istoria utopiei, că: „«Libertățile» prosperă numai Într-un corp politic bolnav: toleranța și impotența sunt sinonime”. Ca maestru al paradoxului, gânditor „anti”, luptând Împotriva banalității, canoanelor și standardelor, bunului-simț și bunului-gust, Cioran Își menținea Întotdeauna neclintita opoziție, chiar și atunci când rezultatul nu avea neapărat o portanță spirituală reală. „A fi paradoxal - a Îmbrățișa idei și opinii Împotriva firii care șochează bunul-simț sau contrazic ceea ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
se structurează competitivitatea societății de azi nu par decât premise false ale rătăcirii În deșert. Și nu În deșertul care promite Revelația... Contradicțiile nu ațipesc, desigur, În cotidianul accelerat al momentului. Dimpotrivă, se acutizează, s-ar zice, În ciuda aparenței de banalitate, pe care doar scandalul pare s-o anime. Chiar și propria lui situație, ca scriitor... cine să fi bănuit că ar putea fi categorisit reacționar? Cărțile se vând, totuși, Îmi spunea, chiar și În durele competiții comerciale de astăzi. 60-70
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
solidificată printr-o coerență etanșă, dureroasă, Înspăimântătoare. Kertész o și justifică, de altfel, epic, Într-un mod la fel de tulburător și memorabil. Asistând la una dintre acele conversații amicale care rulează monden temele trecutului, prezentului și viitorului, naratorul explodează auzind vehiculata banalitate: „Auschwitzul nu se poate explica”. Reacția violentă, de bun-simț și sfidând bunul-simț, este revelatoare: „Orice este are o explicație... Auschwitz a existat sau, mai curând, există și poate, prin urmare, fi explicat”. Ceea ce nu s-ar putea explica ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și împotriva cuvintelor roșu, galben, albastru. Trăiau pentru lumea nocturnă, în care le erau superiori celor care vedeau colorat, banal. Weber bâjbâi în beznă pe o distanță de câteva cvartale, în timp ce simțul direcției îi slăbea. Când luminile se reaprinseră, resimți banalitatea văzului. A doua zi, Mark îl duse la pescuit. —Nu-i mare șpil, frate. Treburi de bază. Poate că fostul Mark te-ar fi învățat să legi niște musculițe și niște somni pitici mortali. Dar azi se lucrează cu momeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oferit. —E mai rău decât crezi, spune ea. Tipii cu Așezământul plănuiesc și faza a doua. Știu cum o să scoată consorțiul bani din cabanele pentru turiști, în afara sezonului. O să... se numească „Muzeul Viu al Preriilor“. I-l descrie, în toată banalitatea sa. — O grădină zoologică? întreabă el. Nu poate pricepe. Vor să construiască o grădină zoologică? — Una acoperită și una afară. Și asta nu-i tot. Am aflat de ce au nevoie de resurse de apă în plus. Există și o a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cunosc cazuri când soldații yankei, fără nici un motiv sau rațiune, Împușcă femei coreene În timp ce merg pe stradă. În Portugalia, sute și sute de femei zac În Închisori, sunt supuse torturilor și unele dintre ele se află În pericol de moarte. Banalitate. Pe furiș, aproape pe furiș a intrat În cameră bunica. Miroase a fân, a lapte și a poame. „Am venit și eu la București”, spune ea și Își așază mâinile În poală. Ochii albaștri sunt tineri. Mâinile aspre te freacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de la moartea lui Alexe, Omul lui Dumnezeu. Azi sunt Alexiile. Lupta pentru coexistență pașnică a popoarelor continuă. Fugi degrabă la Fabrica de oglinzi, unde cică a venit un canadian care are parbrizul mașinii spart. Poate pică vreo gumă de mestecat. Banalitate. Plenara C.C. al P.M.R face bilanțul activității desfășurate de partid În domeniul transformării socialiste a agriculturii. În prezența a 11000 de țărani are loc sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naționale consacrată terminării colectivizării agriculturii. Pământurile zvârcolindu-se, pulverizate, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mâncarea în gură, mai ziceam și eu că e un început, e ceva, dar ce mare brânză c-a venit să șadă o jumătate de ceas la căpătâiul cuiva? Ce altceva are el de făcut, mamă? pentru el, îndrugarea unor banalități frumoase în fața unor oameni înnebuniți de frică e totuna cu ceea ce înseamnă pentru mine practicarea baseball-ului. Îi place. Și cui nu i-ar plăcea? mamă, Rabbi Warshaw e un impostor grăsan, fudul, irascibil, care suferă de un complex de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
întâmplă să visez atât de rar - pentru că, în schimb, am parte de viața asta. Mie totul mi se-ntâmplă în plină zi! Disproporția și melodrama sunt pâinea mea cea de toate zilele! Coincidențele din vise, simbolurile, situațiile înspăimântător de caraghioase, banalitățile prevestitoare de nenorociri, accidentele și umilințele, bafta sau ghinionul de care alții au parte doar cu ochii închiși mie mi se-ntâmplă cu ochii deschiși! Mai cunoști pe careva pe care să-l fi amenințat maică-sa cu monstruozitatea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vizibil să-și controleze vocea. Nu mă pot stăpâni, iartă-mă. Dacă ai ști în ce coșmar am trăit zilele astea, așteptând temătoare vești despre tine, dorind să te simt, sa te ating, sa te privesc. Să-mi spui orice banalitate doar ca să-ți aud glasul și asta să-mi confirme că ești bine sănătos. Of, am venit să te încurajez și uite ce fac, mă comport mai rău ca un copil, murmură ea cu ciudă, atingându-i obrazul cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce se întâmplă, dar măcar să vezi că se întâmplă, că cealaltă are ceva ce tu nu ai, că dăruiește ceva ce tu nu ai dăruit, ca să-ți poți reproșa ceva. Dar când vezi că soțul tău aleargă după o mare banalitate... ce să mai înțelegi? Că e vorba despre un vagin mai tânăr și atât... Dar cum să lupți atunci? Nu poți lupta... Te dai la o parte, pur și simplu... Ceva s-a rupt și s-a rupt pentru toată
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
când mă interesau poeții și făceam încercări lirice, care mă descumpăneau de cum le vedeam așternute pe hârtie sau pe ecranul computerului, adică în mintea mea vedeam eleganța și frumusețea unor imagini, dar când le amestecam în porcăria cuvintelor ieșeau niște banalități sau niște chestii mult prea căutate, care n-ar fi prostit pe nimeni. Pe de altă parte, unii scriau poezii bune, și mă tot întrebam cum fac ei, de unde scot conceptele, din ce adâncimi mocirloase, cum le șlefuiesc, cum le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un ideal (pe care-l urmăresc) de a stârpi ceea ce cred ei că e rău și de a ajuta la triumful binelui. Aceștia sunt oameni "luptători"'. 3. "Multe dureri-s, puține plăceri", a zis marele nostru poet,repetînd o melancolică banalitate. Și încă mai puține sunt plăcerile pe care i le pricinuiește omului tovărășia aproapelui său, căci fiecare om e o lume deosebită, cu ambițiile și, mai cu seamă, cu egoismul ei... Nu în relațiile personale pune omul ce are mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]