1,470 matches
-
(n. 6 ianuarie 1883, Dalci, Comitatul Caraș-Severin — d. 1954, Timișoara) a fost primul taragotist român, descendent al unei familii de muzicanți. Alături de alți mari interpreți ai Banatului ca Ion Luca-Bănățeanu, Moise Belmustață, Efta Botoca, Ion Murgu (al doilea taragotist al Banatului după ) sau Traian Lăscuț Făgărășanu, Luță Ioviță a fost unul dintre cei mai renumiți lăutari ai Banatului și totodată ai României. Luță Ioviță s-a născut
Luță Ioviță () [Corola-website/Science/307307_a_308636]
-
n. 6 ianuarie 1883, Dalci, Comitatul Caraș-Severin — d. 1954, Timișoara) a fost primul taragotist român, descendent al unei familii de muzicanți. Alături de alți mari interpreți ai Banatului ca Ion Luca-Bănățeanu, Moise Belmustață, Efta Botoca, Ion Murgu (al doilea taragotist al Banatului după ) sau Traian Lăscuț Făgărășanu, Luță Ioviță a fost unul dintre cei mai renumiți lăutari ai Banatului și totodată ai României. Luță Ioviță s-a născut la 6 ianuarie 1883, la Dalci în județul Caraș-Severin, fiind fiul unui renumit lăutar
Luță Ioviță () [Corola-website/Science/307307_a_308636]
-
unei familii de muzicanți. Alături de alți mari interpreți ai Banatului ca Ion Luca-Bănățeanu, Moise Belmustață, Efta Botoca, Ion Murgu (al doilea taragotist al Banatului după ) sau Traian Lăscuț Făgărășanu, Luță Ioviță a fost unul dintre cei mai renumiți lăutari ai Banatului și totodată ai României. Luță Ioviță s-a născut la 6 ianuarie 1883, la Dalci în județul Caraș-Severin, fiind fiul unui renumit lăutar al zonei. La 8 ani este tocmit slugă, în timp ce frații săi cântau în „banda” (taraful) tatălui său
Luță Ioviță () [Corola-website/Science/307307_a_308636]
-
casa ELECTRECORD, apoi câteva albume de muzică populară la studiourile de înregistrări particulare din Timișoara și o înregistrare făcută la studioul de radio și televiziune Novi Sad din Sebia. Formația cu care a făcut majoritatea înregistrărilor sale se numește Virtuozii Banatului și este alc din Ionicuț Butan - clarinet; Remus Vălungan - chitară acustică; Mircea Ardeleanu - țambal; Costel Haida - contrabas; Ilie Vincu - vioară și Radu Vincu - vioară. Un artist de excepțional dar de o modestie covârșitoare, nu este numai un interpret ci mai
Petrică Moise () [Corola-website/Science/307623_a_308952]
-
Mircea Ardeleanu - țambal; Costel Haida - contrabas; Ilie Vincu - vioară și Radu Vincu - vioară. Un artist de excepțional dar de o modestie covârșitoare, nu este numai un interpret ci mai ales un talentat creator. Cântecele sale au depășit de mult granițele banatului și ale țării, fiind preluate de generatii de interpreți de pretutindeni.
Petrică Moise () [Corola-website/Science/307623_a_308952]
-
-o abia de la 30 de ani. În perioada 1965 - 1975, Achim Nica a activat la Orchestra „Doina Banatului” din Caransebeș. Sub îndrumarea atentă a dirijorului Nicolae Perescu s-a afirmat repede în fața publicului din zonă, din țară, dar și din Banatul Sârbesc, în turneele efectuate. La baza repertoriului promovat de Achim Nica au stat încă de la început doinele. Suflet impresionabil, de o veselă duioșie, sincer și cinstit din fire, Achim Nica și-a turnat tiparul lumii sale sufletești în cântece interpretate
Achim Nica () [Corola-website/Science/307693_a_309022]
-
cinstit din fire, Achim Nica și-a turnat tiparul lumii sale sufletești în cântece interpretate în acel fel rezervat și sfios după cum îi este și firea. Pe parcursul activității înregistrează 8 discuri (primul în 1961) și 4 casete audio-video. Se remarcă: Banatule, mândră floare, care conține 12 piese între care alături de cântecul din titlu, sunt cuprinse: Solistul a fost acompaniat de orchestra „Doina Banatului” din Caransebeș, dirijor Nicolae Perescu și Orchestra Radio din București, dirijor George Vancu.<br> Urmează tot la Electrecord
Achim Nica () [Corola-website/Science/307693_a_309022]
-
17 iunie 1908, onorat cu titlul de "Feldmarschalleutnant" (general de divizie). La 24 august 1914 generalul-locotenent (Generaloberst) Arthur von Bolfras l-a avertizat pe șeful său militar Franz Conrad von Hötzendorf, că măsurile draconice îndreptate împotriva românilor și sârbilor din Banat suspectați cu toții de autoritățile maghiare, vor fi cauza multor probleme în viitor. El a cerut, în special, că Conrad ar trebui să folosească influența sa, pentru a pune capăt exceselor comandamentul militar în Timișoara, în sudul Ungariei, unde, începând cu
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
Bulgarii bănățeni ("bulgară": "банатски българи", "banatski balgari"; numiți și "palkene" sau "palchene") sunt o minoritate catolică bulgară care locuiesc predominant în Banatul românesc. Religia lor este romano-catolică și se trag dintr-un grup de paulicieni din nordul și nord-vestul Bulgariei (din împrejurimile Nicopole, Ciprovți, Sviștov). Bulgarii bănățeni locuiesc în această regiune din secolul XVII și vorbesc o limbă aparte, o formă codificată
Bulgari bănățeni () [Corola-website/Science/302221_a_303550]
-
în sârbă). Din punct de vedere lexical, limba bulgarilor din Banat a împrumutat multe cuvinte din limba germană ("drot" din germana "Draht" - fir, "gang" din "Gang" - coridor, gang) și din ungară ("perna" - pernă) datorită contactului strâns cu celelalte populații ale Banatului multietnic. Circa 20% din vocabularul bulgar bănățean este de împrumut. Marea majoritate a bulgarilor sunt bilingvi, a doua limbă fiind predominant limba română. Limba bulgară bănățeană folosește o scriere proprie, bazată pe versiunea croată a scrierii latine și păstrează multe
Bulgari bănățeni () [Corola-website/Science/302221_a_303550]
-
au trecut în unele cazuri și la execuții, cum au fost cele de la Jimbolia. După 23 august 1944 germanii din România au devenit peste noapte inamici potențiali. Înaintarea armatei sovietice a determinat numeroși germani să se refugieze în Germania. În Banatul sârbesc partizanii iugoslavi au omorât peste 1.000 de bărbați și au forțat mulți alții să emigreze. În ultimele săptămâni ale războiului, au urmat alte măsuri represive ale guvernului comunist al lui Iosif Broz Tito, având ca efect eliminarea minorității
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
mai târziu Iugoslavia). Mai târziu, o ultimă încercare de independență vine din partea germanilor din Banat, care în data de 16 aprilie 1920 trimit o petiție la Conferința de Pace de la Paris, cerând reinstituirea republicii, care ar fi inclus nu doar Banatul dar și regiunea vecină Bačka. Noua republică urma, după planurile germanilor, să fie împărțită în cantoane care să fie administrate de grupurile etnice majoritare din fiecare canton. Conferința de Pace de la Paris a refuzat însă această propunere. Populația Republicii Bănățene
Republica bănățeană () [Corola-website/Science/302373_a_303702]
-
mai multe oficii, cu atribuții în domenii de activitate specifice, îi erau subordonate. Dacă la început Administrația Banatului era militară, apoi mixtă, militară și camerală, după 29 septembrie 1751, aceasta devenea civilă, fiind formată dintr-un președinte și șase consilieri. Banatul imperial a avut un statut de domeniu nemijlocit al Coroanei, împăratul fiind, simultan, suveran și unic domn de pământ, singurul stăpân feudal. Supușilor le erau atribuite în folosință loturi de pământ, sesii, sau fracțiuni de sesie. Ei erau datori împăratului
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
anterioare celor amintite, să reținem importanta lucrare a lui N. Bălcescu privind mișcarea de la 1848 din Ardeal (31), lucrarea lui V. Popescu Râmniceanu (32), excelenta lucrare aparținând acad. Cornelia Bodea (33), cea privitoare în special la evenimentele din 1848 din banat, datorate specialistului în istoria Banatului Ioan Dimitrie Suciu (34), lucrarea lui I. Boroș (35), care privește evenimentele din 1848 de la Lugoj, lucrarea lui Victor Cheresteșiu (36), care însă nu prezintă evenimentele din partea a doua a revoluției române din Transilvania, lucrarea
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
ei pe întreg spațiul locuit de români. Lucrările apărute până în prezent sunt departe de a satisface acest deziderat”. În consecință “Până la elaborarea unei Istorii a revoluției e necesar să se realizeze unele monografii care să trateze separat evenimentele din Bucovina, banat, transilvania, Țara Românească și Moldova. Ele ar putea constitui baza unui viitor tratat mai amplu care să le înglobeze”. (89) Lucrarea noastră își propune și ea să trateze doar evenimentele de la 1848 din Transilvania, mai ales privitor la victoria acesteia
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
a confirmat omagiul cu ocazia întâlnirii cu regele maghiar la Tismana, curând Mircea a declinat această relație de vasalitate, încurajat desigur de evoluțiile internaționale favorabile. Înrăutățirea relațiilor dintre regele maghiar și domnul român este dovedită de faptul că după 1407 banatul de Severin era dat spre administrare unui demnitar maghiar, deci a fost luat de la Mircea. Voievodul român l-a sprijinit la tronul otoman pe Musa Celebi. În timpul în care trupe românești erau în sudul Dunării pentru a-l ajuta pe
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
neutraliza înainte s-apuc să mă scol din pat”. În 1940, prin cel de-al doilea Arbitraj de la Viena (supranumit în istoriografia română Dictatul de la Viena), Ungaria a anexat nord-vestul Transilvaniei. După dezmembrarea Iugoslaviei, în 1941, Ungaria a primit și Banatul Sârbesc, dar, la insistențele României, administrația acestei provincii a rămas una militară germană. Al Doilea Război Mondial, declanșat de Hitler la 1 septembrie 1939, nu a atras și Ungaria la început. Între 16 și 24 august 1940 au avut loc
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
au dispărut. Poarta exista încă în anul 1997, zidul lateral dreapta fiind aproape demolat. De asemenea, în această imagine se poate observa care era structura zidurilor ce înconjurau parcul pe latura de nord, fotografia fiind realizată în jurul anului 1914. În Banatul primei jumătăți a secolului al XIX-lea spiritul socio-artistic predominant este cel neoclasic. Castelele împreună cu parcurile ce le înconjoară sunt produsele tiparului clasicist și demonstrează, prin dimensiuni și calitate, greutatea economică a zonei precum și capacitatea de adaptare a acesteia la
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
astfel ceea ce în limbajul uzual al secolului al XIX-lea sunt denumite, deși impropriu, "grădinile sau parcurile englezești". Diferite de la un domeniu la altul, tiparul după care acestea au fost realizate este comun, după o formulă consacrată epocii: În zona Banatului această schemă compozițională este ilustrată de castelele Csekonics din Jimbolia (în prezent demolat), Nako din Sânnicolau Mare, și poate cel mai important ca suprafață și amenajare, castelul familiei Karátsonyi din Banloc. Acesta din urmă se detașează oarecum de celelalte castele
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
nord al Mării Negre) au pretins dreptul de a se numi "cneji" (deoarerce și ei erau comiți încă până la trecerea întâetății în Rusia la Marele cnezat al Moscovei). Între 1809-1917, Finlanda, era numită "Marele Ducat al Finlandei" ("Velikoe Cneajestvo Finlandskoe"). În Banatul medieval până târziu, în perioada imperială, cneazul era numit "chinez". Satele românești și cele sârbești erau conduse de către un cneaz sătesc, care era veriga de legătură între comunitate și domnul de pământ sau autoritatea statală. El îmbina funcția administrativă a
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
Episcopiei Aradului, iar la 16 septembrie 1962 a fost înscăunat episcop în Catedrala Nașterea Sf. Ioan Botezătorul din Arad, unde a păstorit timp de 10 ani. În această calitate a avut sub jurisdicție Vicariatul de la Gyula și două protopopiate din Banatul Sârbesc. În aprilie 1963 congresul Episcopiei Ortodoxe Române din America l-a ales în postul de episcop de Detroit (S.U.A.), iar Sfântul Sinod a aprobat alegerea și i-a acordat rangul de arhiepiscop. Din cauza neacordării vizei, nu a putut lua
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
Fericitul Szilárd Ignác Bogdánffy (n. 21 februarie 1911, "Feketetó", comitatul Torontal, azi Crna Bara, Banatul de Nord - d. 2 octombrie 1953, închisoarea Aiud) a fost episcop romano-catolic auxiliar de Satu Mare și Oradea iar de la 14 februarie 1949 până la sfârșitul vieții, deținut politic. A fost beatificat în data de 30 octombrie 2010, în Bazilica Sf. Maria
Szilárd Bogdánffy () [Corola-website/Science/304703_a_306032]
-
Parthiei, Pacorus al II-lea. A trimis soli la nord de Marea Neagră, la sarmați, roxolani și alani pentru a le cere sprijinul. Armata romană a traversat un pod de vase pe Dunăre după ce au ieșit din poartă cetății Viminacium, traversând Banatul spre Tibiscum. O a doua coloană a armatei a pătruns în Dacia la Dierna-Orșova, înaintând pe valea Cernei și a Timișului, întâlnind prima coloana la Tibiscum. A treia coloană a pătruns prin Drobeta, traversând pe sub munți pe la Cătune, Vartu și
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
comisia juridică a sinodului, ceea ce ar fi fost necesar în conformitate cu statutul BOR, și nici nu a fost cerută luarea de poziție a mitropolitului. Justificarea Patriarhiei a fost exprimată astfel: „Din respect pentru persoana venerabilă a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Nicolae al Banatului în vârstă de 88 de ani - care, din motive de sănătate, nu a mai participat la ultimele șapte ședințe de lucru ale Sfântului Sinod - și din responsabilitate pentru disciplina administrativă a eparhiilor, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
Aurel C. Popovici (n. 16 octombrie 1863, Lugoj - d. 9 februarie 1917, Geneva) a fost un jurist și un politician român. În 1906 a propus federalizarea Austro-Ungariei în așa-zisele "State Unite ale Austriei Mari". Născut în Banatul multicultural, a urmat școala la Brașov și Beiuș, după care a studiat medicină la Viena și Graz. Încă din tinerețe și-a exprimat opoziția împotriva politicii de maghiarizare din Transilvania și Banat, printre altele scriind și protestul „Replică”, în 1892
Aurel Popovici () [Corola-website/Science/303871_a_305200]