2,816 matches
-
obiect la altul, de la o perspectivă la alta), ci În energia afectiv-imaginativă ce atrage fluxul vizionar În jurul temei centrale: un fel de „artă a fugii” și „ofrandă muzicală” divers instrumentată, orchestrată cu strălucire contrapunctică, cu o compoziție trimițînd spre polifonia barocă, orientată Însă de acest fir conducător. Și dacă nu Întreagă suprafața imensului vitraliu e la fel de strălucitoare, rămîn destule fragmente care dau măsura talentului de excepție al autorului lor. DISCURSUL ÎNSTRĂINĂRII ȘI AL FRATERNITĂȚII Evoluția poeziei lui Ilarie Voronca de după Incantații
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ta, cum te-ai dezbrăca de haine...”), unde orice act pare gratuit („fără nici o conjugare a utilității”), iar ființa participă la tot ce există, Într-o „Împărtășire din marea respirație a Începutului”. De aici, frecvența decorurilor strălucitoare, În mari aglomerări baroce În perpetuă mobilitate, cu un gust adesea accentuat pentru rafinamentul detaliului, de factură „rococo”; de aici, acea fluidizare a viziunii, dematerializarea obiectelor, aerul halucinant-oniric, cu instabilitatea caracteristică a imaginilor, alunecările și interferențele nivelelor de reprezentare, caracterul fulgurant al imaginilor unui
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
am zice eminescian, În lăuntru se deșteaptă), el Își structurează, cum am observat, acest spațiu imaginar În „figuri” ce corespund, În mare măsură, acelei „practici a fericirii” care este sărbătoarea: etalarea, acumularea, totalizarea lumii obiectelor satisfac exigența opulenței festinului; proliferarea barocă a podoabei În spațiile de joc (dans, sport etc.) răspunde, prin definiție, iarăși, unei astfel de ambianțe; dinamismul Însuși al viziunii permite, de asemenea, apropierea de starea de sărbătoare, cu atît mai mult cu cît el apare adesea În opoziție
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din context, astfel de imagini - alese de noi dintre cele mai „forțate” și mai șocante, de asemenea, ca natură a obiectelor comparate - Își dezvăluie, la o atentă descifrare, „logica”. Ele se situează, În linii mari, Într-o tradiție de tip baroc și manierist, mizînd pe ingeniozitate și subtilitate, unificînd, cum s-a observat despre metafora barocă, „două obiecte pe care totul le separă afară de calitatea comună, ingenios depistată, superficială și accidentală”. Reintroduse În context, imaginile de această factură participă totuși, de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de asemenea, ca natură a obiectelor comparate - Își dezvăluie, la o atentă descifrare, „logica”. Ele se situează, În linii mari, Într-o tradiție de tip baroc și manierist, mizînd pe ingeniozitate și subtilitate, unificînd, cum s-a observat despre metafora barocă, „două obiecte pe care totul le separă afară de calitatea comună, ingenios depistată, superficială și accidentală”. Reintroduse În context, imaginile de această factură participă totuși, de cele mai multe ori, la realizarea unei relative unități de viziune, În sensul conturării universului ca spectacol
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de treceri bruște de la o perspectivă la alta. Cum aproape fiecare vers conține o imagine nu tocmai obișnuită, atenția cititorului e reținută, fie și momentan, de imaginea În sine, Încît se produce un fenomen similar cu cel observat În literatura barocă, și anume de „neantizare mallarméeană a obiectului”, sau cu ceea ce Blaga numise, În Trilogia culturii, „tabuizare estetică a obiectului”. Multiplicarea perspectivelor prin captarea În spațiul asociativ a unor elemente ținînd de straturi diverse ale realului - și care ar putea fi
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
țărînei asemeni cu țărîna... În schimb foarte caracteristica secvență imnică a oglinzilor (Ulise, 8) e construită de la Început pînă la sfîrșit pe tiparul „temei cu variațiuni”, obiectul evocat fiind echivalat Într-o Întinsă serie metaforică: oglinda (atît de caracteristică recuzitei baroce a sărbătorii) devine astfel spațiul ideal pentru sugestia interferențelor eu-univers, topos În care imaginea eului și imaginile lumii se pot Întîlni, sub semnul deplinei transparențe, al purității și prospețimii, al deschiderii plurale a ființei. Declanșată ca reverie acvatică, cu conotații
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
punct Încolo, interesul cititorului să fie acaparat de chiar acest spectacol al punerii În relație. „Conținutul”, „ideea”, „starea de spirit” ca atare rămîn În plan secund: de pe semnificat, atenția se deplasează asupra mișcării zigzagate a semnificantului. Un fel de nerăbdare barocă și manieristă, o caracteristică instabilitate, un sentiment al provizoratului și tranzitoriului pot fi descifrate peste tot În scrisul lui Ilarie Voronca - „miliardarul de imagini”. Abia coagulat, sîmburele metaforic germinează În acea luxurianță „tropicală” a discursului, ce antrenează, parcă mereu nesatisfăcut
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acest lucru În mai multe rînduri - tocmai o atare destructurare, ca maximă distanțare față de coerența „anecdotică” a discursului și potențată sugestie a unei dinamici a viziunii bazată pe multiplicarea rețelei analogice, cu voita forțare a asemănării, pînă la „tabuizarea” (neo)barocă a obiectului și instituirea unui regim de cvasi-autonomie a semnificantului față de semnificat. Cu privire la aceste aspecte s-a observat că „singura rudenie Între cuvinte este virtutea lor (Îndepărtată de altfel) asociativă, pe o latură cu totul externă, supusă mereu contradicției” (G.
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a unei ideale identificări dintre a scrie și a fi, acompaniate, chiar dacă nu Întotdeauna În chip mărturisit, și de o conștiință „modernistă” a formei: dovadă frecventele tentative imnice și incantatorii, de poet „inspirat” și „spontan”, dar și de meșteșugar (neo)baroc și manierist, fascinat de spectacolul metamorfozelor verbale, cu gust pentru performanțele de ingeniozitate combinatorie. Despre „vocația (sa) temperamentală” s-a spus, cu exactitate, că „și-a găsit expresia convenabilă În ornamentația excesivă, În acea erupție imagistică ce transpune o nesiguranță
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acel segment al creației poetice care - mimând transparența - își încurajează destinatarul să facă abstracție de „cadrul teatral” pe care îl presupune (în mod tacit) scrierea unui poem. În fine, dacă postmodernismul însuși se înfățișează - dintr-o anumită perspectivă - ca sinteză barocă între realism și modernism, am putea considera „metatranzitivitatea” definitorie pentru acest spirit sintetic. Cu atât mai mult cu cât conceptul oferă, la rigoare, o soluție sui-generis de reconciliere între tentația repezentării iconice a realității și seducția metaliteraturii. 2.LIMBAJUL POETIC
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
experiența poetică a lui Roberto Deidier nu este străină de acea metamorfoză treptată, uneori greu sensizabilă, a obiectului plasat în temporalitate, caracteristică pentru ontologia barocului. Și în cazul de față, abundența detaliilor devine un simptom al tranzitoriului, chiar dacă, abandonând apetența barocă pentru obscuritate, discursul autorului contemporan câștigă în precizie, mimând adesea transparența și directitatea. Așa cum se întâmplă și în pasajul citat mai sus, nu de puține ori ne întâmpină trimiteri la tehnici specifice artelor vizuale (imaginea care se dilată la nesfârșit
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
înregistrarea simplă, rece, neutră a mișcărilor și gesturilor zilnice, pe care, la prima vedere, le transcrie fără nici un fel de implicare emoțională. Totuși, de la un punct încolo, banalitatea astfel consemnată deschide poeziei calea către o proiecție metafizică, iar elegiacul redimensionează - baroc și abstract - concretețea lucrurilor umile. După opinia lui Eugen Negrici, bacoviană ar fi aici mai cu seamă „stârnirea poeziei printr-o formulă cu alură de dicton, sau printr-un crâmpei de conversație, dintre cele care ne suspendă, nu știm de ce
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
familiarizare cu lumea reală, de (re)reglare a simțurilor 407. Până și în pasajele în care interesul este acaparat în mod evident de universul obiectelor mărunte, iar discursul capătă aspectul celei mai „transparente” proze, ceea ce frapează este o anumită opulență barocă, proprie numai virtuozilor imaginarului, din speța lui Leonid Dimov, de pildă: Cotrobăi prin șifonier, ii și lamé-uri și fuste-nflorate și veste matlasate de mătase și cordoane și poleieli de discotecă și cămăși de pânză topită și gulere fanteziste și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
and Chiecken, să spunem), unde obiectele se antropomorfizează, ca sub efectul unei formule magice, rostite de maestrul-prestidigitator. Adeseori, ecartul dintre sensul propriu și cel figurat al unor cuvinte sau expresii, ca și polisemia altora, sunt exploatate, întocmai ca în lirica barocă și manieristă, în scopul obținerii unor efecte de umor absurd: tu ești salvarea mea, ești miliția mea, ești pompierii mei tu ești odorul meu, deodorantul meu, parfumul meu cu pompiță tu ești submarinul meu nuclear, ești casa scânteii dizolvată în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
surpriza de a constata că sunt tipărite cu caractere armenești. Dușumeaua de scândură vopsită și ceruită era aproape toată ascunsă sub covoare persane. Soba nu arăta nici ea ca oricare alta, ci asemeni celor bătrânești, cu două coloane și ornamentații baroce, însă construită în teracotă albă. Acum nefăcîndu-se foc, o mare icoană pe lemn a Sfântului Nicolae se rezema între coloane pe postamentul de sus. O curiozitate pentru neinițiat reprezenta într-un colț un vraf de chilimuri și covoare împăturite și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în dimensiuni așa de mari, încît servitoarea nu putea ajunge cu mâna la cheia ușii de sus și se urca pe un scaun. Sculptura lui cu ecusoane, frunze și volute era înrudită cu aceea a pupitrelor și jețurilor din bisericile baroce occidentale, mai frenetică totuși, de un țesut indiscernabil. Atenția musafirilor, care sorbeau fie ceai, fie cafea, era îndreptată asupra unei alte mobile de lemn. Aceasta era un pendul, extravagant ca tot interiorul lui Saferian. Un artist francez îl construise pentru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aztecii lui Monteczuma cu siguranță m-aș fi înțeles. Ministrul de lucrări publice Chihuacoatl pare să fi fost un om deștept. La Iztapalapa și Temixtitan aș fi făcut niște cetăți lacustre mai somptuoase decât Veneția și Petersburgul, într-un stil baroc mirific, cu temple în onoarea vulcanului Popocatepetl. Acești oameni aveau imaginație, nu erau burghezi care comandă cu bucata. Natural, nimic nu e sigur pe lume. Spaniolii au picat peste ei ca din lună și totul a fost ras. Ce știi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
drept o banală poantă de umor. Gulimănescu interpretă altfel întrebarea și interveni viguros: - Trebuie să-i spuie cineva neapărat! - Spune-i dumneata! propuse Hagienuș.Gulimănescu se recuză speriat: - Eu? Nici n-o cunosc personal pe doamna. Spuneți-idumneavoastră! Ca să scape de baroca misiune, Suflețel pară invitația posibilă făcând o propunere: - Cel mai indicat este domnul Gonzalv Ionescu, ca omcu totul obiectiv. Gonzalv ascultă invitația fără a simți deloc enormitatea lucrului, neprinzând nuanța care desparte convenientul de gestul nedelicat. Se uită numai la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o încercare riscată, zise acela, biserica își are canonulei, nu suferă inovațiile. . - Totuși, rezistă Gaittany, arhitectura s-a înnoit și ea mereu. . - Totdeauna în pagubă. Barocul, de pildă, a dat un aer profan bisericilor. . - Recunoaște că în Spania sunt construcții baroce superbe!Ce are biserica lui Ioanide, nu-i grandioasă? . - Parcă e un hangar, un depozit de tramvaie! . - Cât ești de nedrept! se mâhni Gaittany. După aceea, fără să-și schimbe părerea fundamentală, păstră mai multă rezervă în apreciere, căutând a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
definitorii în ordine morală), "mimul" lui G. Călinescu (aici Ioanide), acceptă dialogul ca un mijloc, convențional de fapt, pentru a comunica și a exprima sensuri grave. G. Călinescu Balzacian prin construcție și formulă epică, Bietul Ioanide e totuși o carte barocă prin alternări surprinzătoare de planuri și prin sugestiile ei conotative, prin natura contextului, extrem de bogat ca sugestii și determinări temporale. E un roman baroc Bietul Ioanide și pentru că scriitorul a introdus elemente varii (eterogenitatea lor produce și acea supradimensionare despre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sensuri grave. G. Călinescu Balzacian prin construcție și formulă epică, Bietul Ioanide e totuși o carte barocă prin alternări surprinzătoare de planuri și prin sugestiile ei conotative, prin natura contextului, extrem de bogat ca sugestii și determinări temporale. E un roman baroc Bietul Ioanide și pentru că scriitorul a introdus elemente varii (eterogenitatea lor produce și acea supradimensionare despre care vorbeam înainte), unele dintre acestea perfect adaptate la condiția estetică a romanului profesat de G. Călinescu: "Romanul - spunea scriitorul - este în orice caz
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ajunge să fie satisfăcute. Se profită atunci de resursele pe care ele le reprezintă. • Acțiunea asupra bunurilor și a publicurilor Trebuie să înțelegem că bunurile sunt ele însele niște convenții. Toate artele (poezie, roman, dans, muzică...) și toate stilurile (clasic, baroc, hip-hop, rock...) corespund unor reguli convenționale, în jurul cărora se poate oscila. Fiecare operă este un amestec de convenții și inovații. Bunurile sunt convenții obiectivate: echipamente permanente, formate (foto 24 × 36), instrumente (claviaturi acordate la opt octave și jumătate), tablouri (rame
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
noi aliați, manualul a căutat să-și încurajeze cititorii cu toate certitudinile disponibile. Povestirea a revenit la figura emblematică a regelui Ferdinand, pe care Lupaș l-a așezat, în ultima ediție a manualului său, din 1944, într-o distribuție istorică barocă: "Domnia Regelui Ferdinand I. Războiul pentru întregirea României. Hotărârile de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia. Ocuparea Budapestei. Tratatul de pace. Reformele"30. Această perspectivă s-a regăsit și în primul Manual unic de istorie pentru clasa a VIII-a a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
publicitate la teoria narativității, de la studiul plantelor la cel al muzicii), semiotica ocupă un spațiu al răspîntiilor în care interferează antropologia, sociologia, psihologia socială, filosofia, lingvistica și disciplinele comunicării. Ea vizează domenii și aplicații din cele mai diverse, subsumabile mitologiei baroce a lui Circe și Proteu sau in-ventarelor prevertiene: de la modelarea grevei sau pasiunii (Greimas și semiotica pasiunii) la lectura modei fotografiate (Roland Barthes și sistemul modei) sau a spațiului citadin (același Roland Barthes în Sémiologie et urbanisme) și enumerarea poate
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]