1,688 matches
-
Râmnicu Sărat, o urbe prost construită, murdară și dezgustătoare, unde am izbutit, după cinci ore de așteptare, să obținem un pui fiert costeliv și pește uscat. Ce noapte atroce am petrecut în acea crâșmă îngrozitoare, singurul hotel din oraș, unde bețivii, prostituatele, muzicanții ambulanți, câinii arțăgoși se aruncă claie peste grămadă peste mesele jegoase și infecte, unde se înmulțesc tot felul de insecte și de rozătoare! Cât de nerăbdători eram să ajungem la Buzău, pentru a ne arunca cât mai repede
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
un roman... Eroina principală era soția falsului librar, după destăinuirile ei, ca în Une vie de Maupassant (citită atunci). Într-o seară de noiembrie eram de planton și scriam scena finală; femeia își ucide soțul lăsând noaptea geamul deschis când bețivul dormea. Firește, era ger. Mai târziu scena mi s-a părut ridicolă, ca să descopăr anii trecuți că un scriitor maghiar, tradus la "Gallimard", procedează absolut identic. Am rămas visător. M-am culcat apoi, și am căzut într-un somn greu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu degetele... Deci au ținut ședință plenară, au luat "cuvîntul" și... Și iar am izbucnit în râs. - Ești băiat vesel, zise Pavel, nici contrariat, dar nici molipsit de reacția mea. Nu m-aș mira să apară și dintre noi niște bețivi care să ceară același lucru. - Ce bețivi? am zis fără să reușesc să-mi potolesc râsul. - Avem destui bețivi! - Aici?! - Da, aici. N-am mai întîrziat mult. Mi-am dat seama că starea mea de spirit, cu râsul acela care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
au luat "cuvîntul" și... Și iar am izbucnit în râs. - Ești băiat vesel, zise Pavel, nici contrariat, dar nici molipsit de reacția mea. Nu m-aș mira să apară și dintre noi niște bețivi care să ceară același lucru. - Ce bețivi? am zis fără să reușesc să-mi potolesc râsul. - Avem destui bețivi! - Aici?! - Da, aici. N-am mai întîrziat mult. Mi-am dat seama că starea mea de spirit, cu râsul acela care nu înceta (cît mă gândeam și contemplam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vesel, zise Pavel, nici contrariat, dar nici molipsit de reacția mea. Nu m-aș mira să apară și dintre noi niște bețivi care să ceară același lucru. - Ce bețivi? am zis fără să reușesc să-mi potolesc râsul. - Avem destui bețivi! - Aici?! - Da, aici. N-am mai întîrziat mult. Mi-am dat seama că starea mea de spirit, cu râsul acela care nu înceta (cît mă gândeam și contemplam în minte ridicola știre, cât izbucneam în hohote) s-ar putea să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
bolnavilor pe paie. Rămînea cine să îngrijească pe bolnavi: medici nu, infirmieri nu... Nu vrea nimeni să fie infirmier. Primarul a trimis pe un sergent și a găsit pe un arap într-o cârciumă, și l-a adus. Acesta, un bețiv pripășit, a primit propunerea cu o condiție: să-i dea mult să bea"... Din fericire, ne asigură memorialistul, "nu s-a pus acolo nici un bolnav". Datorită unei secete îngrozitoare, în toată regiunea domnea foametea. "Bolnavii de holeră mâncau fructe și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
manifestă o proastă dispoziție evidentă. Își reluă discursul, scuturând hârtiile sub nasul inginerului, care, fără să-și piardă cumpătul, privea liniștit la furiosul său interlocutor. în acea clipă judecătorul se apropie surâzând și vru să știe ce s-a întâmplat. Bețivul își aruncă o clipă ochii asupra firavei făpturi ce-și îngăduia să-l întrerupă, după care, clătinându-se în chip și mai primejdios, începu să fluture pașaportul pe sub nasul noului venit. D'Arrast, fără grabă, se așeză la o măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Încremenit, ursuz, aplecat în palma stângă, ca într-o pârghie grea, de lemn. Strănepot al lui Falstaff, căruia nu i-a moștenit decât statura : maxilarele, ceafa, trosnetul părului aspru și des, craniul pietros, labele păduroase și umerii. Nimic din bonomia bețivului afemeiat, leneș, petrecăreț, generos ? Doar îndârjire avară, putere însetată de putere... La capătul celălalt, chipul coclit și palid al esteticianului. Îngustat, verzui, ascuțit. Pe undeva, probabil, masca albă, ochelarii folcloristului... — Chiar o cunoști pe doamna Hariga ? bâigui. — Când el a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
veghetoarei zornăind cheile seifurilor, pregătită să le deschidă, să le predea. Ridică ochii încețoșați. Încearcă să dea din coate, împiedicat. Tropăie din călcâiele umede. Aude trosnetul ghețarilor rupându- se, desfăcând cerul zilei. Nasul însângerat și vânăt de frig, ca la bețivi sau bufoni. Pe strada pustie trece un camion cu sticle. Lăzile se clatină, sticlele se ciocnesc la fiecare șoc. Domnul palid, cu căciula clăpăugă, își reașază, înfrigurat, fularul galben. Doi școlari încearcă să prindă o găină scăpată din curte. Cei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pune peste toate averile sale. 48. Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: "Stăpînul meu zăbovește să vină!" 49. Dacă va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă, și să mănînce și să bea cu bețivii, 50. stăpînul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă, și în ceasul pe care nu-l știe, 51. îl va tăia în două, și soarta lui va fi soarta fățarnicilor; acolo vor fi plînsul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
se clătina pe scaun, cu fața zgârcită de o înfiorare nestăpânită. La masă nu mai rămăsese decât un sublocotenent de infanterie, foarte tânăr și posomorât, care nu scosese nici o vorbă și băuse câteva sticle de vin cu o lăcomie de bețiv precoce, și doctorul Meyer, un ursuz taciturn, suferind de insomnie, cu o dragoste specială pentru "clienții" lui ― cum le zicea celor din tranșee ― și luând masa totdeauna în odăița trecătorilor, fără însă a se amesteca în discuțiile lor. Fiindcă tăcerea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
brașoave! Gore i-a spus soției că merge În campanie alcoolică la cârciumă, ca să dezbată probleme importante alături de stafful său, compus din Sandu Șpriț, Gicu și care-o mai vrea să intre-n Partidu’ cu Sticla-n Mână. Semnul electoral - bețivul. Sloganul - merg pe gard, de drum mă țin, de la beat cârciumă vin! Doamna l-a privit cu lejeră tristețe, dar nu pentru că ar fi anticipat revenirea constant Împleticită la domiciliul conjugal. Păi, Gore dragă, Îți dai seama că bărbații ar
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
drame la sediul partidului. S-a dus Dragnea cu camionul, are probe. Dar n are oameni care să se uite bine la probele alea. Ăia sunt ai lu’ Băse. Așa că demersul este ratat din start. Sandu Șpriț bea cu setea bețivului de cursă lungă, Însă este atent și la discuțiile de la masă. Gore, te exclud din mica noastră comunitate bahică. Tu chiar crezi că pedeleul se pretează la furt? Mă Întristezi. Și acolo unde este Întristare se lasă cu lacrimi și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vor accepta și vor chibița de pe margine. E mai simplu În opoziție, poți să zici ce vrei, nici nu te bagă cineva În seamă, nici nu trebuie să semnezi sub ceea ce zici. Vorbe, măcinăm vorbe... Noi măcar le măcinăm ca bețivii puși pe taclale, nu vrem să formăm guverne. Sandu Șpriț e morocănos, dar nu pentru că se simte lezat de oarecum fireasca atitudine a celor de la Curtea Constituțională, ci pentru că Îl macină o mare supărare interioară. Genul acela de supărare care
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
dar o văd pe-a ta cam tristă, are o privire pierdută de ceva vreme! Noroc! Gore dă cupa pe gât, În vreme ce Întreaga asistență ovaționează. Unul strigă când ne-o fi mai rău ca acu’ să ne fie, iar un bețiv cu state vechi de serviciu pune capul pe masă și plânge cu suspine. Murmură aproape neauzit că ar mai bea un păhărel, fiindcă m-am emoționat, Însă nu-i mai face nimeni cinste deoarece este În faza critică În care
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
se uită urât la sticlă, parcă ar dori să o mestece Între dinți. Bă, da` uite unde era filozoful, am greșit ușa Și am nimerit la universitate. Nu mă mai Împac cu ea, m-a jignit, a zis că sunt bețiv. Eu sunt - umflă pieptul cu mândrie - consumator. Fidel. Și așa voi rămâne, Îmi place constanța. Se vor ofiliiiii garoafeeeeeee... Lasă dracului garoafele alea, cresc altele la loc. Sandu se Îmbățoșează. Achizionezi un buchet, te duci la nevastă Și gata. Scuze
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
consolare în spatele oricărei tragedii. Perna debutantului e înțesată cu arici. Nu toți premianții epocii au putut să fie și premianții clasei. Toți răspundem de silueta epocii în care trăim. În acvariu e minunat. Chestiunea e cum să ajungi în el ? Bețivii și nebunii sunt mari rezervoare de adevăr. Bunătatea e ca o groapă. Crește dacă iei din ea. Cine o enervează oare pe privighetoare de cântă atât de frumos ? Chiar compromis de Iuda, sărutul rămâne o punte. A fi optimist presupune
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
jună pozează unui romancier. Dacă vrei să te gândești numai la fructul oprit, fă - te ascet ! Față de greșelile mărunte, oamenii au fost întotdeauna foarte vigilenți. Principala boală a parveniților este amnezia. Gelozia nu este decât o schizofrenică declarație de dragoste. Bețivii scapă de bani. Dar și de singurătate. Fiecare își regizează propria - i năruire. Orice noră crede că numai soacra ei ar putea fi stomatologul lui Dracula. Imbecilul exilat nu se simte bine, dacă nu își ponegrește țara de origine. De
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de autorlâc - nimeni. Una dintre misiunile genelor umane e să secrete alergii la succesele semenilor. Sensibilitatea artistică a rușilor trece și prin votcă. Subtilitatea excesivă se poate apropia de rezonanța vidului. Are și inutilul poezia lui. Printre cântece și înjurături, bețivii își expun și sistemul lor filosofic. Când se întorc bărbații acasă, unele soții se uită la ceas, altele în calendar. Mulți tineri de astăzi au hârtii de 100 euro lipite pe ochi. Cotropitorii vicleni distrug întâi solidaritatea celor cuceriți. Exagerata
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Încăierarea valorilor autentice dă senzația de incest. Răutatea mizează întotdeauna pe sprijinul dezinteresat al multor colaboratori. Femeile își ascund cu atâta spaimă vârsta, de parcă bărbații ar avea carbon 14 în priviri. Vrea să fie tămâiat ca să - i mai dispară putoarea. Bețivii sunt siguri că transformă mahmureala în filozofie. Și viciile au în vizor tot fericirea. Principalul produs al invidiei este sterilitatea. Diferențele dintre oameni sunt arbitrate mai mult de vicii, decât de calități. Marea voluptate a multor artiști e să simtă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
divorțului rămâne căsătoria. Nedreptatea e de când lumea. Iar noi îi sporim anvergura. Unii oameni vor să se asigure că în jurul lor nu există decât întuneric și mediocritate. Gura lumii - acest decodor de gesturi. Pafnutie este sfântul care îi apără pe bețivi să nu - și rupă prea tare oasele. Din ce în ce mai mulți oameni convertesc inteligența în vicleșug. Misoginii pun femeile alături de ciuperci. Despre care se spune că cele mai gătite sunt și mai otrăvitoare. Iubirea tinde să devină o banală gimnastică de împreunare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poți învinge pe cineva, coboară - l în derizoriu ! Cârciuma este portul în care ancorează aproape toate epavele condiției umane. Să fim realiști. Vodca se va vinde întotdeauna mai repede decât arta. Crisparea poate fi semnul unui deranjament, nu al inteligenței. Bețivii se sprijină de garduri. În semeni nu mai au încredere. Părinții de astăzi nu - și mai bat copiii decât când se află în legitimă apărare. Dă - mi Doamne, dușmani viguroși, nu niște căzături parșive. După ce se căsătorește băiatul, tatăl lui
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vicii, unii se apucă de scris. Multe dintre marile spirite nu s - au întâlnit cu laude decât în propriile necroloage. Norocul fumătorilor : pe ei canibalii îi fac pastramă. Fustițele tinerelor secretare încep prea târziu și se termină prea devreme. Groaza bețivului începe când vede că i se termină gardul. Cei mai zgârciți sunt preoții. Ne dau la biserică vinul cu lingurița. Impostura transformă idealurile în lozinci. Piedicile și îmbrâncelile intră în scenariul oricărui succes. Suntem gârboviți de suspiciuni. Omagiul canibalilor : „ vai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
proaspăt cosit sau de bălegar. Plictisit de capriciile inteligenței, omul modern începe să aibă nostalgia instinctelor. O carte valoroasa poate submina deliciile apatiei. Am nevoie de o pisică, fiindcă prea multe rozătoare îmi flenduresc gândurile. Trăim din neliniști și extaze. Bețivii și nebunii sunt mari rezervoare de adevăr. Nu este totuși prea rău dacă pierzi bani și câștigi minte. Ca orice comoară femeia este foarte greu de păzit. Când fac ceva, unii își murdăresc mâinile alții sufletul. Occidentului i s-a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
crezi că ne putem întâlni mâine? Presupun că în gura Buciumului ar fi cel mai potrivit loc. Drept să-ți spun, m-ai băgat în ceață, dragule... Răspunsul tău cam seamănă cu cele auzite de mine - de adevăratealea - de la un bețiv în compania căruia am avut plăcerea să călătoresc - cu RATA - în timpuri imemoriale, de la Bârlad spre Puești... Parcă-l aud: “Sî vezi amu cum mă ie fimeia la întrebări... Da’ unde ai fost barbati de vii așa cleampă? În republică
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]