2,569 matches
-
ani, nu stă cu fetele și cu băieții la masă, ci stă rezemat de perete și bea punch. Diferența de vârsta dintre noi a Însemnat că eu și fratele meu n-am fost niciodată apropiați În copilărie. Când eu eram bebeluș, Capitolul Unsprezece era copil, când eram eu copil, el era adolescent, și când am ajuns eu adolescentă, el era deja adult. La doisprezece ani preocuparea preferată a fratelui meu era să taie mingi de golf În două ca să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Însă Întrebarea: de ce a fost acesta ultimul film al lui Milton? Oare explicația poate fi pălirea obișnuită a entuziasmului părinților față de arhivarea video a vieții copiilor lor? Faptul că Milton i-a făcut sute de fotografii Capitolului Unsprezece când era bebeluș și nu mai mult de douăzeci mie? Ca să răspund la astfel de Întrebări, trebuie să mă duc În spatele camerei de filmat, ca să văd lucrurile cu ochii tatălui meu. Motivul pentru care Milton dispărea de lângă noi: după zece ani, afacerea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ar parfuma. Nu e ușor să rămâi curat pe străzi și la ora asta fiecare dintre aceste tinere deja miroase În locurile care contează ca o brânză franțuzească moale, foarte matură... Sunt amorțite și În privința gândurilor la copiii lăsați acasă, bebeluși de șase luni cu răceli crunte, care dorm În pătuțuri uzate, molfăind suzete și respirând cu greu... imune la gustul persistent de spermă din gură, combinat cu guma de mestecat mentolată, majoritatea de până În optsprezece ani, acest trotuar de pe Twelfth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fiecare dată avu impresia că avea să-i stea inima. Dar acest stadiu nu ținu mult. Mintea bunicului meu, prinsă În spirala ei către mormânt, accelera pe măsură ce se prăbușea spre distrugere și trei zile mai târziu Începu să gângurească precum bebelușii, iar apoi Începu să facă pe el. Din acel moment, când nu mai rămăsese aproape nimic din el, Dumnezeu Îi Îngădui lui Lefty Stephanides să mai adaste Încă trei luni, până În iarna anului 1970. În ultima fază ajunsese la fel de fragmentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Când ne Împărțise darurile, Dumnezeu mi le dăduse mie pe cele mai importante. Aptitudinile matematice: Capitolului Unsprezece. Aptitudinile verbale: mie. Îndemânarea tehnică: Capitolului Unsprezece. Imaginația: mie. Talentul muzical: Capitolului Unsprezece. Frumusețea: mie. Frumusețea cu care am fost Înzestrată când eram bebeluș n-a făcut decât să sporească o dată cu vârsta. Nu-i de mirare că și Clementine Stark voise să exerseze sărutul cu mine. Toată lumea voia asta. Chelnerițele mai bătrâne se aplecau ca să-mi ia comanda. Băieți roșii la față apăreau lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ale Domnului, ființe umane, vor să vă anunțe, printre altele, că exact asta sunt: ființe umane. Din pricina anumitor factori genetici și hormonali, uneori era foarte greu să determini sexul unui nounăscut. Când se trezeau cu așa un copil, spartanii lăsau bebelușul să moară pe un deal, printre pietre. Propriilor strămoși ai lui Luce, englezilor, nu le plăcea nici măcar să pomenească de acest subiect și poate că n-ar fi făcut-o niciodată dacă pacostea organelor genitale misterioase n-ar fi pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care sufereau de sindromul Turner și care aveau un singur cromozom sexual, un X singuratic; pe frumoasele cu picioare lungi și insensibilitate la androgeni; pe băieții XYY, care aveau tendința să fie visători și singuratici. Când erau aduși la spital bebeluși cu organe genitale ambigue, doctorul Luce era chemat să discute problema cu părinții dezorientați. Tot Luce se ocupa și de transsexuali. Toată lumea venea la Clinică și acest lucru făcuse ca Luce să aibă la dispoziție un volum de material de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu tomurile și revistele de specialitate din spate, doctorul Luce părea serios și extrem de experimentat, după cum Îi era și discursul. ― Ce vă desenez eu aici, Începu el, sunt structurile genitale fetale. Cu alte cuvinte, așa arată organele genitale ale unui bebeluș În uter În primele săptămâni după concepție. Băiat sau fată, indiferent. Cele două cercuri de aici sunt ceea ce numim gonadele nediferențiate. Virgulița asta de aici este un canal Wolff. Și cealaltă virguliță este un canal Müller. Da? Trebuie să țineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se transforme Într-un sac seminal, epididim și canal deferent. În funcție de influențele hormonale și enzimatice. Luce ridică privirea și zâmbi. ― Nu vă faceți probleme cu terminologia. Lucrul cel mai important pe care trebuie să-l țineți minte este acesta: fiecare bebeluș are structuri mülleriene, care sunt organe feminine potențiale, și structuri wolffiene, care sunt organe masculine potențiale. Sunt organele genitale interne. Dar același lucru este valabil și pentru organele genitale externe. Un penis este pur și simplu un clitoris foarte mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
găsi o gagică la fel de meseriașă ca Mountain Girl, să mor io că m-aș căsători cu ea și-aș face copii și tot ce vrei. ― Ți-ai lua și-o slujbă? ― Am putea să mergem cu turneul. Să ne ținem bebelușii În saci. Ca indienii. Și să vindem iarbă. Nu eram noi singurii care trăiau În parc. Instalați În niște tufe din celălalt capăt al câmpului, stăteau niște indivizi fără adăpost, cu bărbi lungi și cu fețele Înnegrite de soare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
această stare poveștile din vechiul ei sat Îi veniră mai aproape. ― Ești băiat acum, Calliope? ― Mai mult sau mai puțin. Se străduia să priceapă. ― Mama mea Îmi spunea ceva ciudat, zise ea. Pe vremuri, la noi În sat uneori nășteau bebeluși care arătau ca fetițe. Apoi - la cincisprezece, șaisprezece ani - arată a băieți! Mama mea a spus asta, dar eu niciodată n-am crezut. ― E o chestie genetică. Doctorul la care am fost spune că se Întâmplă În satele mici. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
monii triumfale, pentru că este însemnul zeului Fascinus. I se adresează direct impertinentei: — Tu aia, care faci glume fără rost, ia vino încoace! Tânăra preoteasă se apropie tremurând. — Nu tot Fascinus te-a păzit și pe tine de deochi când erai bebeluș? o ia la rost Occia. Fata tace, roșie la față, necutezând a spune nimic. Bun! Măcar i-a închis gura, ei și celor tentate să o imite. Își înăsprește vocea: — El este atât protectorul generalilor, cât și al copiilor, deci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tresaltă de bucurie. Livilla lui cea frumoasă ca o zeiță și înțeleaptă asemeni unei femei mature, care reușește totuși să-și păstreze toată gingășia și sfiala anișorilor ei. Nouă la număr! Surâde nostalgic. Ce repede trece timpul! Mai ieri era bebeluș, acum e școlăriță. Învață și ea alături de băieți, de Neron de fapt, fratele cel mare. Drusus nu a împlinit încă cinci ani. E într-o altă clasă, pentru a înțelege fără greutate ce i se predă. Crapă încetișor ușa. Gălăgia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se contorsionează în tr-o mică strâmbătură răutăcioasă. E borțoasă din nou, se vede de la o poștă. Cu al câtelea? Înalță din sprâncene. Le-a pierdut numărul. Socotește repede în minte. Au deja trei băieți și pe Livilla. Și încă un bebeluș care a murit de curând. Au mai pier dut și alți copii. Al câtelea deci? N-are nici o importanță. Va mai urma, cu siguranță, încă un lung șir de odrasle. Inima i se strânge la amintirea băiețelului lui și al
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
obrajii grași, imenși. ― Nu ne uităm deocamdată, hotărăște Geraldine, îndepărtând-o. Vin și ți-o arăt mai târziu. Geraldine o ia repede din loc, o femeie cu o misiune, punându-și brațele în jurul lui Paul și vorbindu-i ca unui bebeluș, iar el se topește. ― Paaaauuul, se alintă ea, cu brațele înconjurându-i gâtul. Am nevoie de un favor. ― Sigur, spune Paul, care în clipa aceea i-ar fi dat și luna de pe cer Geraldinei. ― Jemima trebuie să arate slabă. Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pentru întreaga echipă, numai că de puțină vreme, ea a început să se gândească mai mult la viața ei personală. A început să privească mamele în parc, și o dată sau de două ori chiar s-a oprit să mângâie niște bebeluși. Diana Macpherson nu s-a gândit vreodată la ea ca la o femeie, ci mai mult ca la o mașină, dar din anumite motive ciudate, a început să viseze la relații, la căsătorie și copii. Nu la sex. Asta are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
singură prietenă care nu e acasă, și sunt complet singură. Nu mă pot abține, nu-mi pot opri lacrimile, care încep să mi se rostogolească în jos pe obraji: în câteva secunde trag adânc aer în piept, hohotind ca un bebeluș. Îmi trag genunchi la piept și-i legăn cu mâinile, plângând ca și cum inima mi-ar sta să se frângă. Oprește-te, încerc eu să-mi spun. Nu merită, dar tocmai când mă gândesc la asta, îmi dau seama că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la bord și va suporta consecințele cele mai severe. O, sigur că da, cele mai severe. Era de-a dreptul Încântat. Acum gata, eram cei mai buni prieteni. Cea mai urâtă treabă, spunea el, era cu femeile care umblă cu bebeluși morți În brațe. Țineau În brațe și copii morți de șase zile. Nu voiau să-i dea. N-ai ce să faci. Până la urmă trebuie să-i iei cu forța. Și ce zici de bătrâna aia, n-ai mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
radicali liberi de acid azotic și de acid azotos, foarte corozivi, care „ard”, descompun substanțele organice, componente ale tubului digestiv, cu care vin în contact. În funcție de concentrația lor, îmbolnăvirea oamenilor se produce mai lent sau mai rapid. Dar copiii și bebelușii sunt foarte sensibili chiar la doze mici de nitrați și nitriți, astfel încât au fost cazuri de decese, după ce li s-au administrat lapte praf, preparat cu apă din fântâni. Oamenii nu știau cauza bolii și spuneau că boala lor este
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
zâmbea cu ochii plini de lacrimi: „Bibi mi-a fost ca o mamă. Extrem de generoasă cu sfaturile“. Mama mea nu mi-a dat sfaturi niciodată, fie ele extrem de generoase sau de orice alt fel. A murit pe când eu eram Încă bebeluș. Așa că eu și cei doi frați ai mei am fost crescuți de prima soție a tatălui meu. O chema Bao Tian - „Boboc Scump“ -, un nume nu tocmai potrivit. Noi, copiii ei vitregi, eram obligați să-i spunem acelei acrituri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nici un caz nimic atât de grav ca variola. Consecința acestei boli, se plângea ea, a fost că i s-a blocat calea către izvoarele calde ale corpului și, prin urmare, nu a mai avut suficientă căldură pentru a incuba sămânța bebelușilor. În schimb, această căldură irosită i se ridica În corp și ieșea la suprafață sub formă de bășici pe față și pe mâini și probabil și pe restul trupului, unde noi nu vedeam, nu că ne-am fi dorit asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a dovedit ceea ce promisese să fie, o iapă de prăsilă, rămânând gravidă În fiecare an. „L-a născut pe fratele tău cel mai mare“, povestea Mama Scumpă numărând pe degete. „Apoi a venit al doilea frate al tău. Apoi trei bebeluși născuți morți, Înecați În uter, ceea ce a fost mare păcat, dar nu o tragedie, pentru că erau toți fete.“ În 1937 a fost rândul meu să mă nasc, Mama Scumpă aflându-se de față la dramatica mea sosire pe lume. — Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
doar de călătoria lor tâmpită, dacă o să merite banii pe care i-au plătit, În țara asta sau În cealaltă. Nici cu mama ei nu putea să vorbească despre asta. Mama ei Încă Îi spunea wawa, un diminutiv chinezesc pentru „bebeluș“. Wawa, sunetul pe care-l scoate o păpușă din acelea care plâng. Detesta să i se spună așa. „Wawa, ce eșarfă să-mi pun?“, o Întrebase mama ei În acea dimineață cu o voce afectată ca de copil. „Wawa, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la unison jumătate din călători. —OK, toată lumea de acord. Acum aflați lucru nou. Aici avem tribul Jingpo. Dincolo, Kachin. Limba, aceeași. Ocupația, aceeași. Agricultură, viață foarte simplă, legături de familie foarte puternice, toți trăiesc sub același acoperiș, de la bunică la bebeluși mici, da, toți sub același acoperiș. Curând veți vedea. Foarte curând. Zâmbi plină de Încredere, opri microfonul și Începu să Împartă sticle cu apă. În sfârșit! murmură Roxanne suficient de tare. Ce comoară, Își zise Bennie. Lulu era ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
veselă. —Trebuie să vă pun la curent, informații foarte importante. Nu am reușit Încă să fac toate aranjamentele necesare pentru Myanmar. Nu am primit răspuns, nu Încă... Inima lui Bennie Începu să bată ca a unei mame care-și aude bebelușul plângând În mijlocul nopții. —Desigur, mă ocup de asta cât de mult pot, adăugă ea. Nu Înțeleg, se bâlbâi Bennie. Avem deja vizele pentru Myanmar. Nu putem intra pur și simplu? —Viza este pentru peste cinci zile. Cum ați obținut, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]