3,363 matches
-
IC rămâne definitiv adevăratul șef al partidului pe care-l controlează. Este cazul lui Eugen Fried pentru PCF*, între 1930 și 1939, al lui Victorio Codovilla pentru PC spaniol, între 1932 și 1937, sau al lui Andor Berei pentru PC belgian, din 1934 până în 1946. Statutul adoptat la cel de-al VI-lea Congres al IC, în 1928, îl autorizează pe șef să asiste la toate întrunirile partidului și să se opună conducerii lui dacă „linia politică nu este conformă cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să se amestece, lăsându-i pe protagoniști să-și epuizeze forțele, după care revoluția și URSS îi va mătura pe toți. IC va impune această linie partidelor comuniste, care nu se adaptează destul de repede (cum este cazul PCF, PC britanic, belgian și american). Principala rezistență vine din partea secretarului general al PC britanic, Harry Pollitt, care încearcă fără succes să mențină linia antifascistă propunând o opoziție pe două fronturi, politică împotriva guvernului burghez și militară contra naziștilor. Linia „luptei contra războiul imperialist
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din partea secretarului general al PC britanic, Harry Pollitt, care încearcă fără succes să mențină linia antifascistă propunând o opoziție pe două fronturi, politică împotriva guvernului burghez și militară contra naziștilor. Linia „luptei contra războiul imperialist” va incita chiar și PC belgian, danez, norvegian și PCF să angajeze negocieri cu ocupantul german în vara anului 1940, sub pretextul alianței germano-sovietice. Dar, confruntat cu invadarea germană a Iugoslaviei, în aprilie 1941, Stalin acceptă un viraj tactic cu ocazia apelului IC pentru ziua de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de vecini: comuniștii albanezi nu au încredere în iugoslavi care, la rândul lor, se opun comuniștilor bulgari, apoi celor sovietici. în Europa* Occidentală, comuniștii participă la guvernele Eliberării în Austria, Belgia, Danemarca, Franța, Grecia, Italia și Norvegia, dar numai PC belgian, francez, italian și grec pot nutri unele iluzii privind o eventuală preluare a puterii. Pe 4 aprilie 1944, generalul de Gaulle cooptează doi miniștri comuniști în guvernul provizoriu pe care-l conduce și, pe 21 aprilie, generalul Badoglio face același
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
speria populația”. și, după alegerile legislative din noiembrie 1949, Thorez e cât pe ce să fie desemnat șef al guvernului. Evenimentele din Belgia și din Grecia confirmă necesitatea strategiei prudente a PCF și a PCI. Ca și în Franța, guvernul belgian încearcă să-i integreze pe luptătorii din maquis în armată și să-i dezarmeze pe ceilalți rezistenți. Or, dacă amenințările PCF au rămas doar verbale, PC Belgian trece la fapte: pe 16 noiembrie 1944, miniștrii comuniști demisionează și, printr-o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
necesitatea strategiei prudente a PCF și a PCI. Ca și în Franța, guvernul belgian încearcă să-i integreze pe luptătorii din maquis în armată și să-i dezarmeze pe ceilalți rezistenți. Or, dacă amenințările PCF au rămas doar verbale, PC Belgian trece la fapte: pe 16 noiembrie 1944, miniștrii comuniști demisionează și, printr-o puternică agitație la care iau parte și militanți înarmați, se încearcă obținerea demiterii guvernului Pierlot. Dar armatele aliate reacționează ferm, PC e obligat să bată în retragere
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rupe cu China în 1976. Conflictul chino-sovietic* și apelul PC Chinez din 1963 la constituirea unei noi mișcări comuniste internaționale* - „Scrisoarea în 25 de puncte” - nu are la început decât un ecou limitat. Singura sciziune importantă este cea a PC Belgian care, sub conducea lui Jacques Grippa - luptător din Rezistența comunistă din Bruxelles -, se reorganizează cu sprijin financiar din partea Beijingului, în sânul PC Wallon; timp de câțiva ani, acesta va juca rolul de placă turnantă și de centru de comunicații pentru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
partidele iugoslave în iulie și cele franceze în august 1941 organizează operațiuni armate; în septembrie, populația greacă de la Drama se revoltă împotriva ocupanților bulgari, care o masacrează; în decembrie, PC albanez și grec intră în lupta armată, urmate de PC belgian și cehoslovac, apoi de PC bulgar. Pentru a arăta calea, IC face apel la două categorii specifice: vechi luptători din Brigăzile internaționale și tinerii, cărora li s-au alăturat în Franța comuniștii străini organizați în Mâna de lucru imigrată (MOI
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
articuleze doctrina și acțiunea cu cele ale unui sindicalism impregnat de anarhism și refuzând democrația* parlamentară. Numărând puțini activiști, dar mulți aleși, SFIO nu va fi niciodată o social-democrație de tipul celei germane sau britanice, modele ale partidelor socialiste austriac, belgian, olandez, norvegian, suedez și ceh. Din 1889, ansamblul acestor partide, pe atunci eminamente europene, se grupează în Internaționala Muncitorească Socialistă (IOS) sau Internaționala a II-a, fondată sub egida lui Engels. IOS profesează o ideologie marxistă, o politică revoluționară din ce în ce mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nouă campanie teroristă. în Franța, Acțiunea Directă, apropiată de BR și activă de la sfârșitul anilor 1970, îl asasinează în 1995 pe generalul Audran și, în 1986, pe patronul regiei Renault, Georges Besse. Acțiunea Directă colaborează cu Celulele Comuniste Combatante (CCC) belgiene, active în 1984 și 1985 și susținute pe plan logistic de Stasi, pentru acțiunile lor împotriva NATO. în RFG, Fracțiunea Armata Roșie (RAF), grup marxist condus de Andreas Baader și Ulrike Meinhof, înmulțește, din 1972 în 1989, acțiunile spectaculoase - atentate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
realiști, fie în termeni legalist-moraliști. Cu alte cuvinte, s-ar fi putut argumenta realist că, de-a lungul secolelor, a fost axiomatică pentru politica externă britanică prevenirea controlului Țărilor de Jos de către o putere ostilă. Aici nu neapărat violarea neutralității belgiene, cât intențiile ostile ale agresorului au motivat intervenția britanică. Dacă perturbatorul ar fi fost o altă națiune decât Germania, Marea Britanie ar fi putut foarte ușor evita să intervină. Aceasta a fost poziția adoptată de sir Edward Grey, ministrul de Externe
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
momentul în care Belgia și-a obținut independența cu sprijinul Marii Britanii, Austriei, Rusiei, Prusiei și Franței. Reunite la Londra, țările respective au declarat la 19 februarie 1831 că „au dreptul, iar evenimentele le impun datoria de a veghea ca provinciile belgiene, după ce vor deveni independente, să nu afecteze securitatea generală și balanța europeană de putere”11. Pentru atingerea acestui scop, în 1839, cele cinci națiuni implicate au încheiat un tratat prin care declarau Belgia „stat independent și permanent neutru”, sub garanția
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fapt împlinit 20 de ani mai târziu: retragerea voluntară a Marii Britanii din Burma, Ceylon, India, Pakistan, Malaysia, Singapore și Egipt, precum și expulzarea sa din Irak, Iran și Iordania; retragerea forțată a Olandei din Indonezia; expulzarea Franței din Indochina; dezintegrarea imperiilor belgian, britanic, francez și portughez din Asia și formarea statelor independente. Privind în retrospectivă, această revoluție colonială desfășurată în urma celui de-al doilea război mondial a reprezentat atât capitolul final, cât și punctul culminant al procesului de decolonizare care a debutat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Alianțe, marile puteri au continuat să-și asume responsabilitatea pentru rezolvarea problemelor politice care riscau să ducă la război. Această responsabilitate s-a materializat prin câteva conferințe care aveau ca scop discutarea problemelor ce amenințau pacea, cum ar fi problema belgiană de la începutul anilor 1830, chestiunea orientală de la începutul anilor 1850 și apoi din nou în 1878, precum și problemele Africii de la începutul secolului XX. La această responsabilitate a marilor puteri pentru menținerea păcii în lume, care funcționa prin conferințe ad-hoc cunoscute
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de vedere potrivit căruia managementul constituie o parte a leadership‑ului este și el prezent în literatura de specialitate, deși cu o mai redusă frecvență. Managementul ar fi mai degrabă unul dintre instrumentele prin intermediul căruia se realizează leadership‑ul. Specialistul belgian Phillippe De Woot (1992) nota că, în lumea turbulentă actuală, leadership‑ul devine mai important decât metodele și tehnicile de management. Concluzia sugerată de acest punct de vedere este opusă celei de mai înainte, adică leadership‑ul este în primul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
raporteze la documentele legale elaborate de comisiile mixte constituite din reprezentanții organizațiilor profesionale și patronale. De pildă, Marcel Boll de Bal s-a ghidat în cercetarea sa asupra rolului suplimentelor de remunerare în participarea muncitorilor după proiectul definit de oficiul belgian al creșterii productivității. A doua problemă provine din modul de valorizare a participării de către patronat și sindicat. De obicei, patronatul valorizează caracterul psihologic și cel economic al participării, pentru aceasta participarea fiind determinată de ansamblul atitudinilor „modelate” ale angajaților, atitudini
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
61%) și de nivelul calificării (doar 50% dintre muncitorii necalificați afirmă că își vor continua munca). Tot cu mulți ani în urmă, o cercetare interesantă privind rolul motivator al stimulilor bănești a efectuat și Marcel Bolle de Bal (1967). Cercetătorul belgian a încercat să surprindă în ce măsură suplimentele de remunerare (prime sau avantaje plătite excepțional, fie în mod regulat, fie cu o periodicitate superioară unei luni de zile) influențează o serie de comportamente ale oamenilor. El a formulat patru ipoteze: ipoteza non-participării
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cuceriți: locuitorii din Martinica nu sunt oare francezi? Și apoi, de unde Începe și unde se sfârșește o „cultură”? Întrebări fără răspuns! Și totuși: Senegal era un teritoriu străin pentru statul colonialist francez, Congo era un teritoriu străin pentru statul colonialist belgian etc. Ce este apoi o administrare indirectă (sau indirect rule, practicată În special de britanici)? Este administrarea exercitată prin intermediul unui grup autohton ă de exemplu, conducătorii unei etnii, aflată În poziție dominantă Încă dinainte de sosirea colonizatorilor ă, asociat de către aceștia
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
socială” este activat atunci când intră În joc acest tip de apartenență. Un subiect se poate percepe pe sine ca „bărbat” În cadrul unei dezbateri cu privire la procentul reprezentat de femei În rândul universitarilor, ca „lingvist” Într-o echipă de cercetare multidisciplinară, ca „belgian” când este În vizită În Franța și ca „european” atunci când traversează Atlanticul. Afirmarea de sine și recunoașterea celuilalt. Identitatea este prin Însăși esența ei dialogică, pentru că nu se poate construi decât prin dialogul cu celălalt. Ceea ce Înseamnă că afirmarea sa
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cu spray-uri sau cu vopseluri, făcute pe pereții interiori sau exteriori ai clădirilor sau pe alte materiale comune, sunt recognoscibile prin stilul personalizat și prin caracterele/personajele omniprezente. OBES este un nume nou pentru România, un artist de origine belgiană, a cărui creație gravitează în jurul problemelor sociale, culturale. Instalațiile lui sunt inserate delicat în arii urbane și nu numai, animând peisajul cu imagini noi. Lucrările - realizate 3D, din diferite materiale, pictate - sau proiectele sale denotă o preocupare deosebită pentru societatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
general și pentru comunicarea prin limbă. De aici a apărut preocuparea pentru o "retorică a vorbirii" în general, iar uneori s-a tins spre o retorică generală a limbii, din acest punct de vedere remarcîndu-se îndeosebi un grup de cercetători belgieni (Grupul μ). Cert este că, luînd în considerare discursul ca un tot, pe de o parte, și recunoscînd existența unor părți de discurs într-o organizare sintagmatică, pe de altă parte, retorica se relevă ca deosebit de apropiată demersurilor contemporane de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1997, Les textes. Types et prototypes, Nathan, Paris, 2001 (prima ediție în 1992), (trad. rom. Textele. Tipuri si prototipuri, Institutul European, Iași, 2009), Genres de récit. Narrativité et généricité des textes, Academia, Louvain-la-Neuve, 2011. Marc ANGENOT (n. 1941), profesor universitar (belgian) în Quebec; se afirmă în știința comunicării, pornind de la critica structuralismului saussurean și atingînd problemele analizei discursului social prin raportare la ideologiile care generează noi construcții discursive. Una dintre temele preferate este aceea a topografiilor discursive, la care se adaugă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1968; Étude de statistique lexicale. Le vocabulaire du théâtre de P. Corneille, Larousse, Paris, 1967; Principes et méthodes de statistique lexicale, Hachette, Paris, 1977, reed. Champion-Slatkine, Genève, 1992; Langue française et linguistique quantitative, Slatkine, Genève, 1979. Lucie OLBRECHTS-TYTECA (1899-1987), sociolog belgian, colaboratoare a lui Chaïm Perelman, din 1948 pînă în 1984, reprezentantă a "noii retorici". Lucrări principale: (în colab. cu Perelman, Chaïm) Rhétorique et philosophie, Presses Universitaires de France, Paris, 1952; (în colab. cu Perelman Chaïm), Traité de l'argumentation. La
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Lucrări de referință: Constructing the Social Context of Communication. Terms of Address in Egyptian and Arabic (Contributions to the Sociology of Language), Mouton de Gruyter, Berlin, 1985; Using Arabic Synonyms Cambridge University Press, Cambridge, 2005. Hermann PARRET (n. 1938), specialist belgian, profesor la Institut Supérieur de Philosophie à l'Université de Louvain (Leuven, Belgique), unde ține cursuri de filozofia limbajului și de estetică filozofică. Studiile sale vizează pragmatica lingvistică și filozofică, semiotica teoretică și vizuală, epistemologia lingvisticii și semioticii, estetica filozofică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aceștia, fondată pe aceste diferențe și care motivează acțiunea lor eventuală, și în cele din urmă, clivajul se concretizează în termenii unor organizații, constituite cel puțin pe unul dintre versanții clivajului; în urmă cu câțiva ani, filozoful și analistul politic belgian Jean Ladrière vorbea de "organe purtătoare" de conflict. Cu toate acestea, odată stabilită prezența unor raporturi logice între conceptele de "clivaj" și cel de "conflict", problema rămâne deschisă în privința acestei relații înțeleasă în termenii de antecedent și următor. Clivajul provine
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]