3,162 matches
-
asurzitor și aud de undeva din urmă, închizându-se două mase imense, ca două bolți, cu stâlpi diformi, aliniați, albi, fosforescenți, suprapunându-se , mă izbesc de pereți umezi, lipicioși, un infern de sunete și șuierături amplificându-și ecoul, înainte, prin beznă, aud zgomote ritmice, amestec de zgomote ca de burduf, un șuierat asurzitor și sacadat, ciocniri ca de stânci uriașe dintr-o substanță cărnoasă, flască abia disting o formă stranie, ca un limb mișcător atârnând din plafon, mă uimește că nu
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
deschis holul de la intrare... - Mda, mulțumesc... Adulmecându-l, câinii îl însoțesc ...”câinii și ei...” Traversează aleea și curtea urmat de umbrele patrupedelor prietenoase. Luminile cețoase ale proiectoarelor ancorate pe ziduri se dezintegrează în cer. Doar umbra bărbatului dispare absorbită de bezna incintei. Se îndreaptă spre ușa micului coridor... De aici începe de fiecare dată... Ca și acum, în prima dimineață în care, ca și acum, ploua nesfârșit și orașul se scurgea în pământ, tânărul medic sosise foarte devreme la institut. Tocmai
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
calm, mă clintesc, tremur din toate fibrele, pășesc sfios, mă apropii de ecranul de lumină, ființa se retrage, abia o întrezăresc, o urmez, trec prin lumina albastră, mă privesc o fracțiune de secundă, sunt gol, îmi e jenă, dincolo e beznă, văd trupul serafic al tinerei ca pe o lumină mișcătoare, vie, plutind, sub tălpile mele goale, deodată, un hău, mă prăvălesc imponderabil, aspirat, mă năucește un zgomot asurzitor și aud de undeva din urmă, închizându-se două mase imense, ca
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
asurzitor și aud de undeva din urmă, închizându-se două mase imense, ca două bolți, cu stâlpi diformi, aliniați, albi, fosforescenți, suprapunându-se , mă izbesc de pereți umezi, lipicioși, un infern de sunete și șuierături amplificându-și ecoul, înainte,prin beznă, aud zgomote ritmice, amestec de zgomote ca de burduf, un șuierat asurzitor și sacadat, ciocniri ca de stânci uriașe dintr-o substanță cărnoasă, flască abia disting o formă stranie, ca un limb mișcător atârnând din plafon, mă uimește că nu
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
pe masa vremurilor. Oțelul venei albastre se mișcă-n mașinăria uriașă, lepădat de speranță. Tocul timpului scrie pe răbojuri semne neînțelese, ce-ndatornicește suflete. Scâncetul pruncului din miezul inimii ne arată că o arcă s-a rupt pe fluviul veiții. Prin beznele tunelelor, plutesc celule și atacă rădăcinile răului, dar multe încă sunt biruite. Vasele omului devin din ce în ce mai mici, împotriva valurilor sălbatice care se întăresc. Un val moare și alte zece își fac loc, în vâltorile unde procreația are dimesiunile altui spațiu
ACUM EU EXIST. NU MĂ PĂRĂSI! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358726_a_360055]
-
Mocnesc în revoltă. Un ceas să mă lași Să-mi torn nebunia-n rafale de spuneri Nimic în picioare nu va rămânea În șirul de scuze n-ai timp să enumeri Motive perfecte. Și cine să stea S-asculte când bezna din gând se-ntețește. Ferește-ți povestea și pleacă tăcut Măcar până furia-mi se domolește Și-aștern iar seninul pe cerul știut... Referință Bibliografică: Din nou / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1229, Anul IV, 13 mai
DIN NOU de AURA POPA în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344602_a_345931]
-
peste deal, diluat în așternutul serii; cerul, și el neînțeles, fumega-n copite de cai... Un sunet de toacă, despletit din liniștea mării îi seca lacrimile tânguite-n privirea adâncă, răscolitoare, ce nu-și găsea alinarea. Lumina candelei îl smulgea beznei torcând gânduri rebele pe faldurile frunții. - Mă simt străin în țara-mi! rostea necontenit frângându-și palmele de tâmple... Cromozomii lui, contemporani cu cei ai pelasgilor, refuzau a se dispersa obedienți în retina vremii, încifrați ca-ntr-o carte de
STRĂINUL de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350683_a_352012]
-
mor într-o zi. VI. Înainte de a adormi, apuc să văd Cum leii sfâșie o girafă, Cum le sclipesc ochii răi, Cum se mânjesc cu sângele girafei, Care se prăbușește de pe catalige , Am adormit adânc, ziua a fugit în brațele beznei, m-am trezit, au trecut câteva veacuri, în față dansa o rază violetă, îmi spunea - te iubesc - mă simțeam inundat de o bucurie intensă, amestec de roșu, albastru, violet. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Unu / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
UNU de BORIS MEHR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358802_a_360131]
-
noi nu suntem creația Ta, Acolo nopțile erau o singură noapte, Zilele erau o singură zi, Acolo stelele erau cristale de cianură, Dar tot n-am crezut. În valuri de pământ se-apropie de mine Acel loc, un semn de beznă și lumină, Amestec nedesfăcut de bine și de rău. Aud rafale, clipele și orele și zilele, Simt pe față stropi de sânge, Un strigăt de uimire, Aș vrea să nu fi fost nimic, Dar locu-acela mai există, Precum un geamăt
O MOARTE MULTICPLICATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358930_a_360259]
-
revine o lume a visării, în care imagini străvechi, dătătoare de putere și de speranță iau formă de cuvinte. Sunt cuvintele Virginiei Wolf, în „Valurile”: „Aș fi pierit ca umbra peste pajiști, îndată m-aș topi, m-aș cufunda în beznă și m-aș istovi ca ea, în locul unde se întâlnește cu pădurea, de nu mi-aș sili creierul să înalțe alcătuiri îndărătul frunții mele; îmi impun să definesc clipa de față, fie măcar într-un vers unic, neașternut pe hârtie
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
nicio excepție discriminatorie). Cu vrejurile de bucurie încolăcindu-se șerpeste în jurul fiecărei file, metafore, povești. Pleoapa amintirii închide în căderea ei lentoarea flăcării de lumânare și teama urieșească de întuneric. Și de liniște. Liniștea aceea amenințătoare, cuibărită vrăjmaș între umerii beznei. Și insomnii sfidătoare, răsucindu-se printre metusalemice nopți de iarnă. Iar uneori, evadarea, ocrotită de lumina îndoielnică a lumânării sau exotică a unei lanterne. Balaurilor nopții le secau puterile la prima atingere a cernelii cuibărite în sălașurile hârtiei și cădeau
TALISMANUL DE SAFIR de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359463_a_360792]
-
să cucerească veșnicia o stare de grație mallarmeeană se-așterne așa în astă noapte legende vii silabe sunătoare ființe ce plutesc prin vidul sec fanatice fanare pe tarabe leneșe consoane ce vând cenușă unui fenix mort cu ochiul fix pe bezna de-ntuneric în camera cu amintiri mai e doar umbra unei harfe prin care umblă pasărea colibri în albii mări de mari singurătăți și plâng iluzii îndulcind otrava unor melancolii de miere de când clopotnițe bolnave se varsă triste -n mari
ÎNCAMERA CU AMINTIRI ŞI PARCĂ IERI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360284_a_361613]
-
oamenilor nevoiași... Sau, de ce zăpada e mai mare când e mai puțin fân în stog, sau de ce plouă din greu atunci când pământul mustește de apă!... Sau, încă, de ce mi-e mai frică noaptea pe lună, decât atunci când afară e întuneric beznă!... Am coborât și-am urcat de câteva ori văile și culmile din jurul satului. Era întuneric, vântul sufla fără milă, rece și puternic. Brazii vuiau prin păduri Dar încă n-am reușit să găsesc oile! Vroiam să mă urc într-un
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
naturii în sine, grandoarea sa întrece nefiindul! Poetul crede ne-nțelesul din prima ochire, El știe că-n fundătura inimii va fi pe loc executat, El nu recunoaște noaptea de zi, nici moartea de viață, nici măcar atunci când trandafirii plâng în beznă! Poetul străbate oceanul de îngândurare cu teamă, desculț pe valuri, și nici nu-i pasă de sfârșitul acestui Cântec infinit despre Tăcere... Învins de umbra secundei, cu fagurii tristeții pe gură, nerătăcită pasăre, cataclismele morții El vindecă: Voi lăsa-n
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
vers se preface...” Și dacă lumea a fost creată prin Cuvânt, ca „replică” a Tăcerii absolute și Cuvântul divin a fost întrupat, atunci este de necontestat valoarea acestor poeme: „O, Glorie celor ce știu să tacă, fericiți cei ce știu bezna inimii bete, sub povara nuntirii, iată-mă-s, ca un martir fără cer, fără sete ... ” Bornă importantă în creația lui Theodor Răpan, Evanghelia Tăcerii - Solilocvii, trece prin toate volumele de până acum (13) ale autorului, pâna la cristalizarea și la
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
fără de stele, te chem și te-alung din visele mele. risipă de vorbe, de lacrimi și șoapte, de rugi înălțate mult prea departe. și curge din cer, adânc cu uitare, în bălti efemere, ascunse de soare, calcate-n picioare, în beznă, târziu, cu-atata revoltă de-un suflet pustiu! cu mâini tremurânde găsesc ferecate, uși după uși ce se cer descuiate. te doare lumină, dar ochii ți-o vor cu sete de viață, cu teamă și dor! și frica te mâna
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
fără de stele,te chem și te-alung din visele mele.risipa de vorbe, de lacrimi și șoapte,de rugi înălțate mult prea departe.si curge din cer, adânc cu uitare,în bălti efemere, ascunse de soare,calcate-n picioare, în beznă, târziu,cu-atata revoltă de-un suflet pustiu!cu mâini tremurânde găsesc ferecate,uși după uși ce se cer descuiate.te doare lumină, dar ochii ți-o vorcu sete de viață, cu teamă și dor!și frica te mâna pe-
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
se frangesi-as vrea doar o ușă să pot s-o deschid...să văd doar o stea rătăcita zâmbind.... XXIV. DE DOR, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1154 din 27 februarie 2014. rătăcesc aiurea în întuneric, invaluindu-ma cu beznă târzie. e atat de liniște.... și Calea Lactee pare pustie. caut o rază de luna adormita pe un perete rece, înțepenit în tăcere, sa imi sprijin o secundă dorul și umbră arzanda de vise rebele. aș vrea să-mi las sufletul
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
de tine pentru o clipă. ascunde-ma, noapte, de mine și mă transcende în alt timp, să mă trezesc din nou acolo, să fiu iar eu, să zbor, să simt ! Citește mai mult rătăcesc aiurea în întuneric,invaluindu-ma cu beznă tarzie.e atât de liniște....și Calea Lactee pare pustie.caut o rază de luna adormitape un perete rece, înțepenit în tăcere,să îmi sprijin o secundă dorulsi umbră arzanda de vise rebele.as vrea să-mi las sufletul,să-l
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
ȘI ÎNGERII PLÂNG Autor: Constantă Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 393 din 28 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Lacrimi prinse- n rugăciune Iubirii fără hotar. Cuvintele de dor tăcute, Strânse-n ochii plini de hâr. M-aș cuibări în beznă nopții Într-un colț să te privesc. Cum stai singur enigmatic Printre sfinții ce-ți vorbesc. Plângi, te rogi în mântuire Și-i pribvesti cu acii triști Îngerii, toți te-nconjoara Sărutându-ți ohii plânși . Ești iubirea fără nume, Fără
ŞI ÎNGERII PLÂNG de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360665_a_361994]
-
semnele pe cer./ Atâtea cruci mi s-au părut/ Că toate una s-au făcut./ O cruce mare strălucea./ Sub gruel ei un Om zăcea./ -Tu cum de poți să le mai duci,/ Atâtea cruci, atâtea cruci?...(Crucile). Spărturi de beznă s-au năpustit peste marama sufletului lumii, punându-i bocetul în marș. Șoaptele inimilor de Mame licăresc ca păpădiile înrourate. Boldul morții trece-n hlamida de flori. Aruncată-n noapte, vremelnicia cade peste irozi. Iudele se vântură în elegii tenebroase
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
surghiunit,/ eu chem. În preajmă morții și raze mă cuprind./ E noapte Învierii. Trăiesc fără să fiu.../ închis ca-ntr-un mormânt eu sânger strop cu strop./ Ard dincolo de mine lumini până târziu,/ când eu cobor în Zarcă și-n bezne iar mă-ngrop.( Noaptea de Înviere). Peste giulgiul de lumină, Dorul și-a pus Pecetea Iubirii. Bocetele devin Cântarea Cântărilor, lăcrimând sublim în splendoarea Slavei Învierii. Maria și Fecioarele, Ucenicii și Îngerii, Mamele și Florile, Copiii și Arhanghelii, Tații și
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
larg Eșecul e un continuu deja-vu Satul să mai încerci să nu fii tu Găsești răspunsuri la întrebări mai vechi Dar alea noi vin zi de zi fără perechi Un nou obstacol, multe probleme se ridică Din întuneric dai în beznă și ți se face frică Dai de-o speranța, da e întâmplătoare Vezi c-a pleacat așa cum vine și te doare Continui să visezi și să încerci Înveți sa-noti chiar și atunci când te îneci http://www.iubimarta.blogspot.ro
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
spargCercul de vicii devine tot mai largEsecul e un continuu deja-vuSatul să mai încerci să nu fii tuGasesti răspunsuri la întrebări mai vechiDar alea noi vin zi de zi fără perechiUn nou obstacol, multe probleme se ridicaDin întuneric dai în beznă și ți se face fricaDai de-o speranța, da e intamplatoareVezi c-a pleacat așa cum vine și te doareContinui să visezi și să incerciInveti sa-noti chiar și atunci când te inecihttp://www.iubimarta.blogspot.ro... VII. UNA CĂ TOATE, de
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
am în minte cuvintele lui Theodore Roosevelt: „E greu să pierzi, dar este mult mai rău să nu fi încercat niciodată să reușești!". Oricât de puțin însemnate sunt scrierile mele, ele tot înseamnă mai mult decât o tăcere vâscoasă lăsând beznele să acopere ceea ce odată a însemnat viața. Nerostitul nu aduce decât întunericul și viața ne oferă nenumărate aspecte care nu trebuie să fie uitate. Știu că scrierile mele nu vor ajunge în piscul literaturii, dar chiar numai un mușuroi de
NICIODATĂ NU E PREA TÂRZIU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360068_a_361397]