7,814 matches
-
de a șoca, Felician Pop recurge frecvent la cuvinte tari. El face paradă de duritate, dar fără vocație, pentru că este, în fond, un naiv: „Cuvintele-mi rod unghiile / Ca o râie nobilă / Ca un abces pe police“ (Jos de pagină); „Bieți poeți, curve captive / Ale cuvintelor-pești“ (Trotuar) etc. De o atenție specială se bucură în poezia sa asfințitul, supus unei depoetizări brutale și neinspirate: „Zorii avortează pe picioarele / Asfințitului“ (Trotuar); „Cântecele sfârâie stinse / Sub burta grea a unui / Asfințit indigest.“ (Virtuoz
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
despre fântână, pe care marii poeți (Lucian Blaga, Tudor Arghezi) au evocat-o în cuvinte simple și tulburătoare, Augustin Popescu scrie bombastic: „Te-agăți de dorul meu ca o tirană. / Îl acostezi și-l strângi până suspină / La pieptul tău. Biet lujer! Se înclină / Pios, pe spata ta rănit,-arcană. Pumnalul vârstei, nemilos, mă-ncearcă, / Mi-aud statura cum mi se prăvale... / Fântâna mea! cu plânset de chimvale, / Te-o străjui, în lipsa mea, o Parcă?“ (Fântâna) Poemul despre moară este și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
am pe conștiință“. În mod special, diminutivul de la „grijă“, „grijulica“, sună, vorba lui Petre Roman, ca naiba. Dacă ar fi acceptat în limba română curentă, ar genera enunțuri imposibile, de genul: „N-ai nici o grijulică, îți aduc banii mâine!“ Sau: „Bietul de el, e copleșit de grijulici!“ Într-un fel, se poate spune că Marian Ruscu e creator de limbă... Nu este clar însă pe cine nu vrea poetul să o aibă pe conștiință. Pe grijulică?! Asta chiar că depășește capacitatea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în natură, care crește / citind, și se gâdilă, râde și moare pentru necunoscuți“ etc. (Animale credincioase) Povestea cu părul care caută păduchi pe scoarța cerebrală este de neuitat. Așa cum de neuitat este și imaginea naturii care citind se gâdilă. Numai bietul cititor al cărții nu se prea gâdilă. Asamblari himerice inflamate... Un nou volum de versuri... Printre zecile care apar în fiecare săptămână... Autoarea este o necunoscută... Amelia Stănescu... Din fotografia de pe ultima copertă reiese că este tânără și frumoasă... În
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
bețivii. Clientul o prinde de mînă, o mîngîie pe fund. Diana rîde crispat și sufletul ei plînge discret. Servește clienții și-și înghite amărăciunea. Ce viață nenorocită! Își amintește de Rodion și i se adună altfel de lacrimi în ochi. Bietul om! Oare ce-a pățit? Ca o somnambulă, pleacă spre spital. Întreabă și i răspunde cu greu, fără pic de amabilitate. Dumneavoastră cine sînteți? Logodnica, răspunde jenată. Trebuie să-l luați de la morgă... Pune mîna la gură și parcă moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mama sa. Cu cine, mamă? Doamne, băiatul meu, dar nici nu trebuie să cauți prea departe. Peste două case, familia Tureanu o are pe Dana, un boboc de fată. Se uită Dana la mine? Fată cu facultate și eu un biet șofer de camion! De ce nu vorbești cu taică-tu, Ionele? Să-l aud ce crai era prin Rusia? Numai minciuni îndrugă. N-ai dreptate, Ionele. Nici eu nu l-am vrut la început. Și cine te-a obligat? Ionele, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
blînde fiecare copăcel, apreciind la superlativ efortul fiecăruia. O să le duc soției la spital, decide Dragoș. Soția sa era de două săptămîni la spital și medicii erau rezervați cu privire la o refacere totală. O să mai servească și pe ceilalți bolnavi, gîndea bietul om. Coșul, acoperit cu o folie transparentă, provoca o abundență de salivă neobișnuită în gura pofticioșilor. O să-ți aduc azi piersici de la noi, o anunță Dragoș pe soție. Dar s-au mai făcut? Un coșuleț, dar sînt superbe. Ni le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la luptă. Acesta, cu un salt spectaculos, a prins de beregată Fiara și de aici nimeni nu a mai putut opri lupta. Fiara stătea inertă, moartă și MacKena, cu un baston, a încercat să-l lovească din nou pe Cezar. Bietul cîine a suportat și bastoanele lui MacKena în timpul luptei, dar acum terminase treaba și s-a dat la mîna agresorului. Vasile a ajuns la timp pe cîmpul de luptă și s-a îngrozit cînd l-a văzut pe MacKena cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
schimbat uleiul la rablă și l-ai turnat la canal, se adresează malițios lui Toma. Rablă, auzi la el! Deja s-a boierit. Ne rînjește în poza de pe toți stîlpii, parcă îl gîdilă dracu'... Văzînd că lumea rîde în hohote, bietul candidat părăsește scena. Era amărît pînă la Dumnezeu. Un observator neutru îl însoțește puțin și apoi i se adresează: Dom' Juncu, pot să vă dau un sfat? Cine sînteți dumneavoastră? Întîmplător eram în cartierul domniei voastre. Ce sfat? Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dată. Crîșmarul încearcă marea cu degetul, la telefon: Dom' Parpanghel, am cheltuit... Du-te în p... mă-tii. Uluit, crîșmarul amenință: Dom' Parpanghel, nu mă înjurați. Să știți că trec la ceilalți... Treci în p... mă-tii. Și a trecut, bietul om, la alt partid. Un frigider pentru Tiberiu Tiberiu era la o crîșmă cu patru golani, așezați cu toții la o masă situată într-o rezervă. Fumul de țigară devenise parte integrantă din compoziția aerului greu, irespirabil. Aburii de alcool expirați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care să vorbească. Putea vorbi verzi și uscate cu tot felul de oameni, în general bărbați, dar nu era același lucru ca atunci cînd vorbești cu "ai tăi". Nu vreau să mă mărit, dar un copil tot aș face, tînjea biata femeie. Îi era ciudă că visa că face dragoste cu cîte un bărbat care făcuse un popas la fîntînă. Regreta a doua zi cînd constata că trupul său își făcuse de cap prin vis și se închina ca să alunge diavolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
patra casă. Erau cele patru case care aveau grădina din spate, brăzdată de un rîuleț. Vara Șișu dormea pe prispa casei, la aer curat, apărat de un cîine nebun ca și el. Na, cuțu, papă pîniță cu antigel, șușotește Liana. Bietul cîine, flămînd ca un lup, a înghițit hulpav și a murit în dureri groaznice. După cîteva zile Șișu, în plin somn, a fost trăsnit în moalele capului cu un ciomag din alun. Au urmat apoi cîteva coaste, o mînă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
plînsul. Nu-ți fă iluzii că plînsul are vreun efect. Dar nu de asta plîng. Atunci? Mi-i ciudă că mă umilesc inutil. Iosif așteaptă verdictul cam nepăsător. Urîtul ăla nu putea decît să fie și rău. Era să leșine, bietul om, cînd a văzut că a cîștigat procesul. Nu-i vine a crede și bucuria îl sufocă. Îngerașul meu, o să plătesc la biserică să se roage preotul pentru tine. Om de aur ce ești! Din nou lăcrimează și binecuvintează noblețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Este grav că nu se pot preveni astfel de... Sîntem în UE și trebuie să... granița. Cine-i de vină? Evident că PD-L și PSD, monstruoasa coaliție. La vamă se cumpără posturile... Partidele le vînd pe bani grei și bieții oameni (vameșii adică) trebuie să-și recupereze investițiile. Unde mai pui că se cotizează din greu, intervine un rinocer alb. Vedeți ce averi au vameșii... Dar ce, politicienii au mai puțin? Dar, totuși... Nu sîntem o țară... Politicienii sînt vinovații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a întristat și a revărsat asupra lui Bogdănel un rîu de compasiune. Din acel moment, băiețelul de 13 ani a căpătat convingerea că și mama lui îl iubește și ar fi gata să moară pentru el. Și-a pierdut liniștea bietul copil și a început să se intereseze. A plecat în comună, a întrebat și a aflat adresa din Constanța a mamei lui. Era sigur că o revedere i-ar trezi acesteia sentimentele materne, care ar duce în final la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ochii săi caută obsesiv ceva de mîncare. Handicapul lui Cozmin este mintal, nu însă foarte pronunțat. Cineva l-a pus să care un cărucior, plin cu crengi uscate, luate din pădure. Cozmin tîra căruciorul și crengile zgîrîiau toate mașinile parcate. Bietul băiat nu se sinchisea, rîdea satisfăcut că producea o pagubă barosanilor cu mașini. Oamenii de pe strada Florilor îl foloseau la diverse treburi și-l compensau cu puțină mîncare. Harpagon a simțit imediat afacerea. Nevasta lui nu putea ghici niciodată cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și nu pățesc nimic... O variantă mai modernă ar fi: "sînt minor, vă omor și nu pățesc nimic...". Asasinul este oribil, indiferent de vîrsta cînd ucide și nu-l voi absolvi niciodată de monstruozitatea comisă, indiferent de evoluția sa ulterioară. Bietul băiat Zilele trecute am citit o știre care m-a zdruncinat puternic. Un deținut de 21 de ani, condamnat pentru viol, a fost violat de un grup de colegi de celulă. În afară de violul propriu-zis, violatorul a fost maltratat fizic, necesitînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trebui să plătească cu o prelungire a detenției lor cu 5-6 ani. În sufletul meu schilodit tot mă mai bate gîndul prostesc "bine i-au făcut!" Trebuie să fac apel la logică și nu cu puțin efort, încît să spun "bietul băiat!" Mentalități ale vremurilor noastre Învățămîntul în România s-a schimbat radical și definitiv. Modelul vehiculat în țările UE s-a instalat și la noi, în pofida unor murmure din partea cîtorva părinți și dascăli. Chiar dacă Ion Creangă a fost corectat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Același rol, o altă mască / nu dau pe cât vor să primească, / iar rugăciunea lor cerească, / un foc de iască. Minciuna nu se rostește neapărat cu glas tare, minciuna se șoptește, se tace, se mimează, se îmbracă, se ornează, se decorează; bietul adevăr, schimonosit, lipsit de zorzoane, trece neobservat prin piața publică. Nu era ca ei. Tocmai din acest motiv, Petru, în lume, nu ieșea pe de-a-ntregul. Își trimitea sufletul să pășească pe celălalt trotuar; la biserică, rămânea dosit sub preșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
viața ei zeci de motohalițe, ba-n copilărie, alături de tatăl ei, l-a văzut chiar și pe dracu’ pescar În carne și oase, noaptea, pe Crasna, cînd stătea ăla cu o sită mare În susul rîului și nu-i lăsa pe bieții oameni să prindă nici măcar porcușori, le fura toți peștii, iar dacă ei se mutau mai sus, spurcatul urca și mai spre izvoare și abătea șuvoiul numai spre el. Ba-l zărise și-n altă noapte, cînd dormea ea pe prispă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Lui. Când Ezdra se lamentează că nu înțelege nimic din ceea ce se întâmplă în jurul său, acuzându-L pe Iahve de „trădare”, de nerespectarea Legământului încheiat cu poporul ales, îngerul Uriel coboară îndată din cer și-l pune la punct: un biet muritor nu poate pătrunde în tipul specific de „judecată” al divinității. Ezdra îl judecă pe Iahve după măsura minții omenești; Iahve, în schimb, va judeca lumea după nemăsura iubirii dumnezeiești (4Ezdra 5,40). Totul este pregătit dinainte, iar una dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acela vine din inimă... și gândește-te că trăiesc o zi sau două pe Pământ, în timp ce noi avem o viață întreagă... Ei numesc asta iubire. Ai auzit tu de așa ceva vreodată, măi, bolovan ce ești?!" La asta nu se aștepta bietul citrin! Îi dădură lacrimile, se îngălbeni de ciudă și mai tare și se întoarse, cât pe ce să cadă, ca să le răspundă, fiindcă începuseră și celelalte să facă haz! "Ei bine, uite că știu ce e dragostea! Dacă vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să zgudui lumina care mângâie tot ce atinge ? Lumina de aceea venise, ca să mângâie tot ce atinge, să îndrepte ce era strâmb și prost și rău, ca să "îndestuleze" pe toți, cum făcuse cu mine... Și eu nu eram decât un biet măgar... Cât de buni trebuie să se fi făcut oamenii, care-l vedeau și-l ascultau și-l atingeau pe Rege... Oamenii pe care el îi vindecase, le înviase pe cei dragi, îi săturase cu hrană și le umpluse inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
piatră. Și m-aș fi uscat așa, în pustiu, aiurea. Măcar în buzunarul acela sărac și întunecos era tot pustiu, da' măcar stăteam la umbră... stăteam și așteptam. Sigur că nu m-ar fi mâncat. Cine bagă în gură o biată sămânță rătăcită cine știe de când în buzunar ? Doar și firimiturile alea de pâine stăteau uitate acolo... Ei, asta e ! Răbdare, mi-am spus. Răbdare, să vedem unde ajungem. Doar n-o să rămână în pustiu !" Și am așteptat... am tot așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
greu adormisem aseară: frig, frig tare și focul de-abia reușea să mă încălzească și numai pe o parte aceea de lângă foc. Cealaltă ar fi fost bocnă dacă nu m-aș fi ghemuit lângă oaia aia bălțată cu mielul ei biata de ea ! -pe o parte mielul, pe cealaltă eu ! Și zău că era mai cald decât în cojoaca mea ! Repede, adormitule ! Se-ntâmplă ceva ! Dacă-mi spui iar de nu știu ce stea am mormăit eu să știi că te bat ! Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]