1,252 matches
-
încă două biserici de lemn, în cătunele Chituci și Marinești. Cea dintâi este foarte asemănătoare celei din Sânculești, dezvăluind participarea acelorași meșteri dulgheri, cruceri și zugravi sau surse de inspirație comune în anumite momente ale existenței lor. Prezența acestor trei bisericuțe de lemn în mijlocul vechilor cimitire oglindește structura geografică și socială de odinioară a așezării, ilustrând exemplar descrierile de epocă ale așezărilor din zona deluroasă a Olteniei. O veche pisanie, transmisă de cercetătorul Ioan Popescu-Cilieni, reținea următoarele date și fapte: "„Această
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]
-
distrusă cu dinamită de armata austro-ungară în anul 1916 , în urma unui atac austriac din timpul Primului Război Mondial asupra unor zone din Bucovina, pe atunci încă teritoriu al Imperiului Austro-Ungar. Pisania a scăpat însă aproape nevătămată și a fost păstrată în mica bisericuță de lemn din cimitirul satului. În anul 1925, istoricul Gheorghe Balș găsea pe locul fostei biserici doar ""un morman de pietre și de moloz acoperit cu bălării și cu arbuști"". După război, sătenii din Bădeuți au construit o altă biserică
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
stupi). El a renovat lăcașul de cult, acesta primind o înfățișare mai aproape de elementele caracteristice epocii. Istoricul Nicolae Iorga îl consideră pe Ștefan cel Mare ca fiind al doilea mare ctitor al Bisericii Mirăuți, "„care a ridicat pe ruinele vechii bisericuțe o clădire mai nouă, având ca semn deosebitor, în loc de pridvor, turnul clopotniței împărțit în două rânduri, turn care strică armonia zidurilor”". Afirmațiile lui Iorga sunt parțial eronate, deoarece turnul clopotniță nu data din perioada ștefaniană. Totuși, este posibil ca domnitorul
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
le era interzis accesul la o funcție oficială. Ca și alți intelectuali evrei (Gustav Mahler, când a fost numit directorul operei din Viena, Heinrich Heine, etc.), Tiktin s-a creștinat, optând pentru ortodoxismul românesc. A primit botezul într-o mică bisericuță ortodoxă-română din Berlin și prenumele "Hariton". Spera că certificatul de botez îi va deschide calea spre o carieră academică. În 1904 Tiktin a fost numit lector de lingvistică la prestigioasa Universitate Humboldt din Berlin unde, după doi ani a înființat
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
realizării, 1789, și numele platnicilor. Grație valoroaselor bunuri artistice, tradiția aducerii de la Boiu a bisericii din Uilac, este de netăgăduit, fragmentele din picturile zugravului Ioan, putând fi și pe pereți, sub tencuială. Că la Uilac fusese și mai înainte o bisericuță de lemn, o dovedește clopotul, turnat în 1864 în hramul ”Sfântul Nicolae” pentru filia Uilacului Vidăcut (celălalt clopot, din 1853, provine de la Bodogaia). Mistuindu-se, ea a fost substituită, până la aducerea celei din Boiu, de o casă din bârne, învelită
Biserica de lemn din Uilac () [Corola-website/Science/316963_a_318292]
-
, comuna Vețel, județul Hunedoara a fost construită în secolul XVIII (1790). Are hramul „Cuvioasa Paraschiva” (14 octombrie). Figurează pe lista monumentelor istorice, . În vechiul sat Vulcez, încorporat actualmente în centrul comunal Vețel, se află o bisericuță scundă, închinată „Cuvioasei Paraschiva”, de plan dreptunghiular, cu absida nedecroșată, poligonală, cu trei laturi, supraînălțată printr-un turn-clopotniță zvelt, cu foișor deschis și coif piramidal. Este singurul lăcaș hunedorean construit din „grădele” (împletitură de nuiele, pe un schelet din pari
Biserica de lemn din Vețel-Vulcez () [Corola-website/Science/317000_a_318329]
-
împotriva vitregiilor vremilor, să lase aici, până azi, valoroase vestigii de arhitectură romanică, precum această veche și simplă expresie a culturii medievale din zonă. De-a lungul celor șapte veacuri de existență, tradiția spune că, în unele perioade, pe lângă această bisericuță românească, a funcționat și o școală confesională, frecventată de copii și tineri din Mănăstirea și satul Mica. Cum, între 1940 și 1974, vechea bisericuță n-a fost întrebuințată și întreținută corespunzător, aceasta s-a deteriorat în mod grav; între 1975
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
De-a lungul celor șapte veacuri de existență, tradiția spune că, în unele perioade, pe lângă această bisericuță românească, a funcționat și o școală confesională, frecventată de copii și tineri din Mănăstirea și satul Mica. Cum, între 1940 și 1974, vechea bisericuță n-a fost întrebuințată și întreținută corespunzător, aceasta s-a deteriorat în mod grav; între 1975 și 1978, Direcția pentru patrimoniul cultural național din cadrul Ministerului culturii a găsit posibilitatea pentru a interveni cu eficiență, iar valorosul monument a fost salvat
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
fiind un loc de o frumusețe rară, unde câțiva călugări locuiau și se ocupau cu creșterea vitelor. Aici era stana mănăstirii, unde, pentru călugări era construită o capelă în care slujeau și se rugau cei ce îngrijeau turmele; de la această bisericuța se trage și numele locului Popeni (poate fi identificat cu satul Pipirig). Un moment important în popularea localității s-a petrecut în secolul al XVIII-lea, cănd - dupa răscoală țărânilor conduși de Horia, Cloșca și Crișan (1784) - întreaga Transilvanie era
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
400-450 mm/anual. Cele patru mai nordice dintre limanele Dobrogene (Razim, Golovița, Zmeica și Sinoe, formând "Complexul Razim-Sinoe") sunt și cele mai mari cu 863 km²; în cuprinsul lor se găsesc mai multe insule printre care cele mai importante sunt Bisericuța, Grădiștea și Popina, în care se află rezervația cu același nume. Ansamblul are numeroase specii de pești și de păsări care se hrănesc cu pești sau cu mici nevertebrate limicole. Cele patru limane nord-Dobrogene sunt incluse în rezervația naturală de
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
de recreere și de inspirație pentru prozatorul Mihail Sadoveanu (1880-1961), pictorul Șvaițer Cumpăna (care a pictat biserica de la Buciumeni, tablou despre care se presupune că ar exista la moștenitoarele lui Ion Dragoslav) sau scriitorul Ion Dragoslav (autorul unei lucrări intitulate "„Bisericuța din Buciumeni”"). În fostul sat Buciumeni se află pădurea „Dumbrava Minunată”, cunoscută din scrierile lui Mihail Sadoveanu. Pădurea „Dumbrava Minunată” a fost locul de promenadă al multor personalități fălticenene cum ar fi Aurel Diaconescu (care a realizat și donat trei
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
vest, se află un turn clopotniță din lemn. Biserica de lemn din Brașca are dimensiuni foarte mici, neavând strane, ci doar două băncuțe de lemn, lipite de perete și acoperite cu țoale donate de săteni. Ca urmare a faptului că bisericuța devenise cu timpul neîncăpătoare pentru locuitorii satului Brașca, la mică distanță de ea, înspre nord, s-a început în anul 2006 construcția unei biserici noi, din cărămidă. Biserica de lemn din Brașca este construită în totalitate din bârne de stejar
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
Mare a dat poruncă ca Balc, Drag și Ioan, fiii voevodului Sas, să ia în stăpânire domeniul moșiei Cuhea cu aparținătoarele ei și a moșiilor Biserica Albă și altele. Prima legendă despre originea denumirii de „Biserica Albă” pornește de la o bisericuță de pe malul râului Tisa care era vopsită în culoarea albă, unde era locul de popas al trecătoriilor care mergeau după sare la Ocna-Slatina. A doua legendă spune că localitatea își datorează numele bisericii mănăstirii, care avea pereții albi și, aflându
Biserica Albă, Rahău () [Corola-website/Science/323366_a_324695]
-
dar se deplasa în fiecare duminică la Solonețu Nou. pr. Piotr Brukwicki (1906), pr. Antoni Mazurkiewicz (1906-1907), pr. Emanuel Dziewior (1907-1908), pr. Pawel Mixa (1908-1911) și pr. Henryk Wochowski (1911-1924). În anul 1921 s-a construit o casă parohială, lângă bisericuța din lemn. În anul 1921 s-a înființat Vicariatul General romano-catolic al Bucovinei, cu sediul la Cernăuți. Tot atunci, s-au decis unele schimbări administrative. În perioada 1921-2004, comunității romano-catolice din Solonețu Nou i-a fost afiliată mica comunitate poloneză
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
lemn; din nepăsarea obștilor sătești și a autoritaților abilitate, două dintre acestea, din păcate, s-au prăbușit. Situat pe o culme învecinată, satul Ciulpăz din comuna Pestișu Mic a fost deservit liturgic până în urmă cu peste trei decenii, de o bisericuță de lemn, cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”; dezafectată cultului în anul 1977, aceasta se prezintă astăzi ca o jalnică ruină. Bolta edificiului s-a prabușit în 1996; în anul 2007 a venit rândul turnului clopotniță scund, cu foișor deschis și
Biserica de lemn din Ciulpăz () [Corola-website/Science/326656_a_327985]
-
Carpaților, cum presupunea, pe baza unei lespezi funerare din 1618, descoperită în anul 1905 sub pavimentul edificiului, istoricul Nicolae Iorga. Spre aceeași concluzie conduce și o tradiție locală, potrivit căreia, în secolele XV-XVIII, în localitate ar fi existat si o bisericuță din lemn, iobăgească, ridicată în apropierea celeilalte ctitorii ”nemeșești”. Avansându-se apoi ipoteza cvasicontemporaneității pronaosului trinavat cu patrulobul inițial, biserica a fost inclusă în categoria edificiilor monahale răsăritene, făcându-se trimitere la scrisoarea papei Inocențiu III (1198-1216) din 16 aprilie
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților , Mitropolia Moldovei și Bucovinei. În Panaci parohia ce deservea și pe sătenii din satul Șaru Dornei, datează din 1846, slujbele erau însă oficiate de preotul din Șaru sau de cel din Păltiniș (călugăr). Fiind doar o bisericuță mică, în 1850-1854 s-a clădit în Panaci o biserică ceva mai mare (începută sub păstorirea preotului Theodor Mrejeru, și terminată sub cea a lui Toader Mîndrilă), construită din bârne, cu un turn central și cu clopopotniță aparte, cu interiorul
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Panaci () [Corola-website/Science/325658_a_326987]
-
Biserica „Sfinții Îngeri” din Romanii de Jos, oraș Horezu, județul Vâlcea, datează aproximativ din anul 1700. Lăcașul de cult se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Bisericuța închinată Sfântului Arhanghel Mihail, după cum se vede în fresca așezată deasupra pisaniei, de deasupra ușii de intrare, este cunoscută mai ales sub denumirea de „Biserica Sfinților Îngeri". Această biserică a fost ctitorită de Arhimandritul Ioan, posibil stareț al mănăstirii celei
Biserica Sfinții Îngeri din Romanii de Jos () [Corola-website/Science/325253_a_326582]
-
com. Livezi, Udrea Pleșoianu. A fost renovată în anii 1950 și 2003. ( Ibidem). Biserica Obislavul, biserică parohială cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost zidită în anul 1910. A fost reparată și reconsolidată în 1961. De aceeași parohie ține și Bisericuța din lemn din satul Diaconești, cu hramul Sfântul Nicolae - monument istoric. În acest loc fiind și cimitirul. ( Ibidem). Biserica din Dobricea, biserică cu hramurile Sfântul Nicolae și Cuvioasa Paraschiva a fost zidită între anii 1889-1892 cu sprijinul lui Vasile Popa
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
Dobricea, biserică cu hramurile Sfântul Nicolae și Cuvioasa Paraschiva a fost zidită între anii 1889-1892 cu sprijinul lui Vasile Popa Barbu, Constantin Băescu, Vasile Popescu și alții. Tot de aceasta parohie ține și Cimitirul din Dobricea. Aici se găsește o bisericuță ridicată în anul 1814, cu hramul Cuvioasa Paraschiva construită cu contribuția lui Dinu, Vladu și Stan cel Mare. ( Ibidem). Biserica Străchinești - monument istoric - cu hramul ” Intrarea în biserică” a fost zidită între anii 1737-1748 cu sprijinul mamei și soției lui
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
Indice cronologic", cât și Nicolae Stoicescu prin "Bibliografia localităților și monumentelor feudale din România", punctul de cotitură constituindu-l însă Pavel Chihaia cu articolele "Un complex de sihăstrii din Munții Buzăului din vremea lui Neagoe Basarab" și "Date noi despre bisericuțele rupestre din Munții Buzăului". În anii '80 ai secolului XX s-a afirmat arheologul Vasile Drâmboceanu, Vasile Boroneanț și inginerul Paul Lazăr Tonciulescu. Așezările rupestre din arealul Bozioru (Nucu) - Brăești (Ruginoasa) - Colți (Aluniș) se găsesc localizate pe "culmea Ivănețu", pinten
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
biserică parohială (), în trecut a fost un ansamblu monahal care, pe lângă biserica rupestră formată din altar, naos, pronaos săpate în piatră și pridvorul de lemn, conținea și 7 chilii rupestre () amenajate în același masiv stâncos ("Culmea Martiriei"), pe două nivele. Bisericuța are astăzi un turn-clopotniță, iar parohia a amenajat o curte și un cimitir. Hramul său este "Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul" Unele dintre peșterile cu rol domestic sunt avariate parțial din cauza seismelor care au provocat prăbușiri de bolovani. Sus pe
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
III-a - zone protejate") și reprezintă o cavernă (peșteră) în apropierea Mănăstirii Bistrița, alcătuită din galerii, holuri, săli, scări și depozite de guano; ce adăpostește faună bogată în specii de lilieci, coleoptere, acarieni sau arahnide. În interiorul peșterii se află două bisericuțe („Ovidenia”, în care pentru o perioadă au fost ascunse moaștele Sfântului Grigore Decapolitul și bisericuța „Sf. Arhangheli”) săpate în stâncă și parțial zidite.
Peștera Liliecilor (Vâlcea) () [Corola-website/Science/326380_a_327709]
-
galerii, holuri, săli, scări și depozite de guano; ce adăpostește faună bogată în specii de lilieci, coleoptere, acarieni sau arahnide. În interiorul peșterii se află două bisericuțe („Ovidenia”, în care pentru o perioadă au fost ascunse moaștele Sfântului Grigore Decapolitul și bisericuța „Sf. Arhangheli”) săpate în stâncă și parțial zidite.
Peștera Liliecilor (Vâlcea) () [Corola-website/Science/326380_a_327709]
-
observa urmele unui pomelnic scris de asemenea în litere chirilice, legat desigur de momentul în care biserica a fost spoită în exterior și interior, cel mai probabil în decursul secolului 19. În Scoarța au existat până la începutul secolului 20 patru bisericuțe de lemn. Cea din centrul satului, acoperiță cu scoarță de stejar, de la care și-a luat numele întreaga așezare, a fost înlocuită în 1906 cu una nouă de zid. Biserica Dintre Vii a ars în 1967. S-au păstrat numai
Biserica de lemn din Scoarța-Cârținești () [Corola-website/Science/322141_a_323470]