2,555 matches
-
un secol ne zice, ceilalți o deszic. Decât un vis sarbăd, mai bine nimic. Văd vise-ntrupate gonind după vise, Pîn-dau în morminte ce-așteaptă deschise, Și nu știu gîndirea-mi în ce să o stîng: Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plîng? La ce?... Oare totul nu e nebunie? Au moartea ta, înger, de ce fu să fie? Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor, Trăit-ai anume ca astfel să mori? De e sens într-asta, e-ntors și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
un secol ne zice, ceilalți o deszic. Decât un vis sarbăd, mai bine nimic. Văd vise-ntrupate gonind după vise, Pîn-dau în morminte ce-așteaptă deschise, Și nu știu gîndirea-mi în ce să o stîng: Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plîng? La ce?... Oare totul nu e nebunie? Au moartea ta, înger, de ce fu să fie? Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor, Trăit-ai anume ca astfel să mori? De e sens într-asta, e-ntors și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
inima-mi împlut-au cu farmecele milei, În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers Și-n glas purtat de cântec simții duiosu-i viers, Și tot pe lîng-acestea cerșesc înc-un adaos: Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos! Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă, Să binecuvinteze pe cel ce mă împilă, S-asculte orice gură ce-ar vrea ca să mă râdă, Puteri să pue-n brațul ce-ar sta să mă ucidă, Ș-acela între oameni devină cel
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
că ochiu-mi de lacrime e sec, Că-n orice om din lume un dușman mi se naște, C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște, Că chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o, Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o - Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor... Poate-oiu uita durerea-mi și voiu putea să mor. Străin și făr-de lege de voiu muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în ulița l-arunce, Ș-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
întuneci Cu-a gurii dulci suflări fierbinți, Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci Ca să mă faci să-mi ies din minți. {EminescuOpI 212} Puteam numiri defăimătoare În gândul meu să-ți iscodesc, Și te uram cu-nverșunare, Te blestemam, căci te iubesc. De-acum nici asta nu-mi rămâne Și n-o să am ce blestema, Ca azi va fi ziua de mâne, Ca mâni toți anii s-or urma - O toamnă care întîrzie Pe-un istovit și trist izvor
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mă faci să-mi ies din minți. {EminescuOpI 212} Puteam numiri defăimătoare În gândul meu să-ți iscodesc, Și te uram cu-nverșunare, Te blestemam, căci te iubesc. De-acum nici asta nu-mi rămâne Și n-o să am ce blestema, Ca azi va fi ziua de mâne, Ca mâni toți anii s-or urma - O toamnă care întîrzie Pe-un istovit și trist izvor; De-asupra-i frunzele pustie - A mele visuri care mor. Vieața-mi pare-o nebunie Sfârșită făr-a fi-nceput
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
bine toate aceste lucruri. Însă m-am prefăcut peste măsură de uluit, de parcă atunci aflam întâia oară una ca asta și astfel le-am tălmăcit japonezilor. Scopul meu era să-i aduc în pragul deznădejdii, să-i las să-și blesteme neputința și apoi, să-i mișc după voința mea. — Guvernatorul spune că răspunsul din țara mamă, Spania, o să dureze un an, i-am mințit eu. Un an? Adică trebuie să așteptăm așa de mult? Solii arătau de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Își arăta colții la taur și-l Înjura, iar când taurul ataca, el se legăna ca un stejar În bătaia vântului, cu picioarele lipite și cu muleta trasând o curbă pe care o urma apoi spada. După care Înjura și blestema taurul, Îndrepta muleta spre el și se ferea de fiecare atac În pași de dans, pe care publicul Îi primea cu aplauze și strigăte. Când trecea la lovitura ucigătoare, o făcea la fel de agitat. Taurul Îl privea În față, cu ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Birmaniei, unde 11 persoane plecaseră ca să vadă artă budistă și dispăruseră“. Vedeți cum mă arătau acuzator cu degetul? Era clar că asta insinuau, printr-o asociere discutabilă cu niște Întâmplări inexplicabile, ca și când eu aș fi pus la cale o excursie blestemată de la bun Început. Ce aberație. Partea cea mai proastă este că nu-mi amintesc cum am murit. Ce făceam eu În acele ultime clipe? Pe cine am văzut eu manevrând instrumentul care mi-a adus moartea? M-a durut? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Dar nu aceste femele țânțari fuseseră cele care-i infectaseră cu paraziți Plasmodium. Durata de incubație e de cel puțin o săptămână Înainte ca paraziții să se răspândească din ficat. Acum șapte zile erau În China. Acum șapte zile fuseseră blestemați de șeful minorității Bai de la Templul Clopotul de Piatră. Așa cum le spusese domnișoara Rong chiar Înainte de a pleca, șeful jurase ca, de atunci Înainte, nenorocul să-i urmărească oriunde s-ar duce până la sfârșitul zilelor. Și chiar Înainte ca domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un salt Într-un abis la fel de adânc precum cel care Îi Împiedicase să părăsească Locul Fără Nume. Fără a mai avea de adăugat ceva, s-au Îndreptat fiecare spre salteaua lui pentru a plânge sau a se ruga sau a blestema până când uitarea se va instala, cruțându-i. Oamenii din Armata Domnului stăteau ghemuiți Într-o altă zonă a taberei, fumând țigări de foi și bând apă fierbinte. Ultima emisiune televizată arătase curajul lor În fața morții. Asta nu va face altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Înghesui În pantaloni. Am privit-o adânc În ochii ei mincinoși și i-am zis: —Cum Îl cheamă pe tatăl tău? Știam că o persoană de genul ei nu ar minți despre așa ceva, de teamă ca strămoșii să nu o blesteme. În tot cazul, ea a zis: —Luo. Eu i-am spus: — Deci tu ești fiica portarului Luo, lipitoarea mizerabilă care a furat aurul și bijuteriile familiei mele! Ar fi trebuit să vezi cum i s-au rotunjit ochii și gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Din vina ta vei pierde moștenirea pe care ți-o dădusem, te voi face să slujești vrăjmașului tău într-o țară pe care n-o cunoști, căci ați aprins focul mîniei Mele, care va arde totdeauna." 5. Așa vorbește Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijinește pe un muritor și își abate inima de la Domnul! 6. Căci este ca un nenorocit în pustie, și nu vede venind fericirea, locuiește în locurile arse ale pustiei, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
îmi încredințez pricina. 13. Cîntați Domnului, lăudați pe Domnul! Căci El izbăvește sufletul celui nenorocit din mîna celor răi." 14. "Blestemată să fie ziua cînd m-am născut! ziua în care m-a născut mama, să nu fie binecuvîntată! 15. Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: "Ți s-a născut un copil de parte bărbătească", și l-a umplut de bucurie cu ea. 16. Omul acela să ajungă ca cetățile, pe care le-a nimicit Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
fiecare cetate, și nici o cetate nu va scăpa. Valea va pieri și cîmpia va fi nimicită, cum a spus Domnul. 9. Dați aripi Moabului, să plece în zbor! Cetățile lui sunt prefăcute în pustie, nu vor mai avea locuitori. 10. Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie cel ce își oprește sabia de la măcel! 11. Moabul era netulburat din tinerețea lui, și se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
cu zile puține, nici bătrîni care să nu-și împlinească zilele. Căci cine va muri la vîrsta de o sută de ani va fi încă tînăr, și cel ce va muri în vîrstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos. 21. Vor zidi case și le vor locui, vor sădi vii, și le vor mînca rodul. 22. Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii pentru ca altul să le mănînce rodul, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
nu găsea așa ușor fata lor un așa om de cuvânt și pe deasupra și de ispravă. Și cum relația noastră a început atât de bine, normal că după doar câteva luni, conform uneia dintre legile lui Murphy, m-am însurat, blestemând și azi nenorocitul de ceas al lui Stelică! DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE Mă întorceam de la Alba Iulia de la o expoziție națională de pictură, împreună cu încă patru amici expozanți, tot ieșeni, și cum mai erau vreo două ore și ceva pînă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
de reformă a reformei reformate, desigur, fiindcă vă rog să-mi spuneți și mie despre un sector al vieții sociale care să fi fost reformat mai mult decât acest amărât sector care de o bună bucată de vreme parcă este blestemat să nu mai aibă liniște. Partea proastă e alta, și unii chiar au tras semnalul de alarmă, dar cine să-i audă? Se preconizează că nu se va mai scrie mai mult de 2-3 generații, fiindcă până atunci toate aceste
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Să mă umilesc față de cineva de care, la glumele altora, am roșit de atâtea ori. Și totuși, de judec limpede, scrisoarea mea nu are decât un singur rost: prilejul de a o vedea, de a mă arăta nenorocit, de a blestema sau de a-i face reproșuri cu glas molatec și impresionant, de a o sili să se întoarcă plină de remușcări, de a o simți deznădăjduită, de a o chema fără să mă simt umilit, chiar de nu voi ști
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
primei intrări tre zește în omul de la țară sentimente opuse. Ajunge să vadă în primul dintre paznici o figură obscură, „singurul obstacol care-l împiedică să intre în lege“. Nici cu privire la sine nu mai are multă siguranță. Cu timpul, își blestemă nefericita întâmplare și, în cele din urmă, ajunge să dea în mintea co piilor. Cu toate acestea, așteaptă în continuare, nu încetează deloc a crede că este posibil să intre în edificiul legii. Încă un fapt ce iese din sfera
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
din fața primei intrări tre zește în omul de la țară sentimente opuse. Ajunge să vadă în primul dintre paznici o figură obscură, „singurul obstacol carel împiedică să intre în lege“. Nici cu privire la sine nu mai are multă siguranță. Cu timpul, își blestemă nefericita întâmplare și, în cele din urmă, ajunge să dea în mintea co piilor. Cu toate acestea, așteaptă în continuare, nu încetează deloc a crede că este posibil să intre în edificiul legii. Încă un fapt ce iese din sfera
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vidul mut, unde astrul nu respiră nici pasărea nu cântă, nici vântul nu tresare și adoarme până și gîndul..." Nihilismul său filozofic îl facă să-și sfârșească astfel marea sa poemă "Imnul dimineții": Symbolo da existencia, sê maldito! Simbolul existenței, blestemat de Antero, era lumina. Nu era numai o simplă expresie poetică. Neurastenia, care-l rodea încă din vremea studenției la Coimbra, îl biruie și, într-o bună zi, la 11 februarie 1891, în vârstă de 49 de ani, se sinucide
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care ni se pare prea grea și pe care am fi dispuși s-o cedăm din plictiseală sau din scepticism". Cât de departe ne aflăm de generația de la Coimbra, care milita pentru o uniune iberică, de un Oliveira Martins care blestema ceasul când Portugalia a hotărât să colonizeze teritoriile noi, descoperite, de atâția ideologi și apologeți republicani care socoteau că s-ar putea rectifica istoria și împinge Portugalia spre Paris, dezlipind-o de vânturile atlanticei. Salazar reda tuturor noțiunilor puse în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
alături de el, și mai ales pe Balamber; acesta cerceta locurile, spionând printre tufișuri, la câțiva pași de ei. Toți trei își lepădaseră veșmintele elegante și își puseseră platoșele. Băiatul dispăruse fără urmă - pesemne fusese lăsat de pază la cai. își blestemă încă o dată ghinionul. Din prima zi, de când sosise Gualfard cu ceata sa, hunii începuseră să-l trateze cu și mai multă duritate și nu-l pierdeau nici o clipă din ochi. De altfel, unde ar fi putut să se ducă? Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi porunci, arătându-i un pietroi de la marginea drumului. Ascultător, Audbert se îndreptă într-acolo, simțind cum încep să-i tremure picioarele și cu senzația că sângele i se face apă. Aproape sufocat de groaza care îl strângea de gât, blestemă pentru a nu știu câta oară soarta nenorocită pe care o avea; dar de ce - se întreba el, cu capul în mâini și cu coatele pe genunchi - coșmarul ăsta trebuia să i se întâmple tocmai lui? Era cu putință să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]