2,430 matches
-
cea mai tulburătoare, el așază diamantul pe un fond întunecat și-l luminează apoi, nu cu razele soarelui, ci cu o lampă de gaz. Atunci abia, scapără acele reflexe superbe, de o diabolică frumusețe, care fac ca diamantul cu flacără blestemată, odinioară simbol divin al cerurilor cristaline, să semene cu un juvaer furat din coroana regelui Infernului. Să revenim însă la povestea noastră. în timpul expediției care se sfîrșise prin capturarea acelei pungi de ambră, vîslașul de la pupa ambarcațiunii lui Stubb își
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scînteietor; dimineața va da un alt relief, mai blînd, siluetelor care străluciseră aidoma unor diavoli în pălălaia cu limbile despicate. Singura lampă adevărată e soarele, slăvitul, auriul și veselul soare - toate celelalte sînt mincinoase! Dar soarele nu poate ascunde nici blestematele smîrcuri din Virginia, nici blestemata Campagna romană, nici întinsa Sahară, nici nesfîrșitele deșerturi și necazuri de sub lună. Soarele nu ascunde oceanul, care e partea întunecată a acestui pămînt și care ocupă două treimi din el. De aceea, muritorul care are
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alt relief, mai blînd, siluetelor care străluciseră aidoma unor diavoli în pălălaia cu limbile despicate. Singura lampă adevărată e soarele, slăvitul, auriul și veselul soare - toate celelalte sînt mincinoase! Dar soarele nu poate ascunde nici blestematele smîrcuri din Virginia, nici blestemata Campagna romană, nici întinsa Sahară, nici nesfîrșitele deșerturi și necazuri de sub lună. Soarele nu ascunde oceanul, care e partea întunecată a acestui pămînt și care ocupă două treimi din el. De aceea, muritorul care are mai multă bucurie decît mîhnire
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dar, între noi fie vorba, cel mai bun lucru este s-o lași în pace. Nu crezi, căpitane? adăugă el privind spre piciorul de fildeș. Ă Desigur. Dar cu toate astea, eu voi continua s-o vînez. Fiindcă un lucru blestemat, de care e mai bine să te ferești, te atrage adesea cel mai mult. E ca un magnet! Cînd ai văzut-o ultima oară? în ce direcție înota? Ă Apără-mă, Doamne, de diavol! izbucni Bunger, aplecîndu-se pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Atunci, pune-te serios pe treabă și adu-mi-l cînd e gata îse întoarce să plece). O, viață, sînt mîndru ca un zeu grec și totuși depind de bucata asta de os, pentru a mă putea ține pe picioare! Blestemată fie interdependența asta omenească, ce nu se poate lipsi de socoteli. Aș vrea să fiu slobod ca aerul și iată-mă trecut cu datorii grele în toate registrele lumii! Sînt atît de bogat, încît aș fi putut susține o licitație
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ă Da! Și trei înțepături fură făcute în carnea păgînă, iar vîrful harponului menit Balenei Albe fu călit în sîngele astfel obținut. Ă Ego non baptizo te in nomine patris, sed in nomine diaboli! răcni în delir Ahab, în vreme ce fierul blestemat sorbea, lacom, sîngele de botez. Apoi aplecîndu-se peste prăjinile de rezervă, alese una din lemn de nuc încă acoperită de scoarță și o potrivi în căușul fierului. După aceea, oamenii desfășurară un colac de saulă, din care bucată lungă de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
arborele-mare, trei negri din Long-Island cîntau din diblele lor, cu niște arcușuri făcute din fildeș strălucitor de balenă. între timp, alți membri ai echipajului dărîmau de zor zidăria cazanelor, care fuseseră scoase de-acolo. Ai fi putut crede că dărîmă blestemata Bastilie, atît de aprig chiuiau, azvîrlind în mare cărămizile devenite inutile. Prezidînd întreagă această scenă, căpitanul stătea țanțoș pe puntea de comandă a corabiei, de la înălțimea căreia putea urmări veselul spectacol, pregătit parcă anume pentru desfătarea lui personală. Ahab stătea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
te ține? Nimic altceva! Nu ești în stare să spui unde anume va fi mîine la amiază stropul de apă sau firul de nisip și totuși, în ciuda neputinței tale, cutezi să scuipi în obraz soarele! Știință! Te blestem, jucărie zadarnică! Blestemate fie și toate lucrurile ce-l fac pe om să-și ridice privirea spre acele ceruri, a căror strălucire vie îl arde, așa cum ochii mei bătrîni sînt arși acum de lumina ta, o, Soare! Natura i-a pus omului ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
flacără lividă, ca o limbă de șarpe. în vreme ce harponul ardea în tăcere, Starbuck îl apucă pe Ahab de braț și-i strigă: Ă Dumnezeu îți stă împotrivă, bătrîne! Renunță! Expediția asta a început prost și continuă prost - e o expediție blestemată! Dă-mi voie, bătrîne, să brațez vergile cît mai e timp și să îndrept corabia înapoi spre patrie - o să fie o călătorie mai bună decît cea de pîn-acum. Auzind vorbele lui Starbuck, marinarii cuprinși de panică se repeziră numaidecît la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
flinta, în vreme ce mă gîndesc... Așadar, am venit aici ca să-i raportez despre briză, o briză prielnică. Dar cît de prielnică? Și pentru ce anume? Pentru moarte și pentru pierzanie! prielnică pentru Moby Dick! Un vînt prielnic doar pentru peștele ăla blestemat! Țin în mînă chiar flinta pe care bătrînul a îndreptat-o spre mine - da, m-ar fi ucis chiar cu ea! Și ar fi fost în stare să ucidă tot echipajul. N-a spus el că n-o să-și lase
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nemuririi noastre? O să mă mai gîndesc. Dar nu! Am mers atît de departe pe partea întunecată a pămîntului, încît cealaltă parte, cea teoretic luminoasă, îmi pare ca un fel de crepuscul incert... Cînd o să termini odată, dulgherule, cu zgomotul ăsta blestemat? Mă duc în cabină. Să nu mai văd obiectul ăla aici, cînd mă voi întoarce. Hai, Pip să stăm de vorbă - tu îmi dai o hrană filozofică atît de minunată! Cred că în tine se deșartă țevile misterioase ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nantucketezule! în mîna asta, țin moartea Balenei Albe! Fierul acesta e călit în sînge și în fulgere și jur să-l mai călesc o dată, înfigîndu-l adînc în locul acela fierbinte de dinapoia aripii înotătoare, unde Balena Albă își simte pulsînd viața blestemată! Ă Atunci, Domnul să te aibă în pază, bătrîne! Vezi asta? spuse căpitanul corabiei străine, arătînd spre sac. Voi înmormînta doar pe unul dintre cei cinci voinici, care mai erau încă în viață ieri, înainte de căderea serii. Doar pe ăsta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acesta va porni s-o vîneze pe Moby Dick! Primejdia aceea să nu te amenințe! Căci văd în ochii tăi îndepărtatul meu cămin! Ă Vai, căpitane, căpitane! Suflet ales! Inimă bătrînă și totuși mare! Ce rost are să vînezi peștele acela blestemat? întoarce-te cu mine! Să fugim de pe aceste ape ucigătoare! Să plecăm acasă! Starbuck are și el o nevastă și un copil, rod al tinereții lui tandre și frățești, așa cum Ahab are un copil, rod al bătrîneții lui afectuoase și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dus? S-a dus? Ce înseamnă vorba asta? Ce clopot funebru sună în ea, de tremur ca o clopotniță? Și harponul! Căutați-l printre sfărîmăturile alea îl vedeți? Oameni buni, găsiți-mi fierul, fierul Balenei Albe... Nu, nu, nu! Nebun blestemat! L-am aruncat cu mîna asta! Harponul e-n spinarea peștelui!... Hei, cei de sus, nu-l slăbiți din ochi! Repede, toată lumea la ambarcațiuni, adunați ramele! Harponiștilor, luați-vă harpoanele! Ridicați mai sus rîndunicile - întindeți bine toate pînzele! Hei, timonierule
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ceea ce faci e mai rău decît sminteala diavolilor! Două zile la rînd ai atacat-o și de două ori ți-a sfărîmat în bucăți ambarcațiunea! Ți-a smuls pînă și piciorul încă o dată! Omul care-ți era ca o umbră blestemată, a dispărut. Toți îngerii buni te asaltează cu avertismentele lor: nu-ți ajunge? Nu te-ai săturat? Vrei să-l vînăm pe acest monstru ucigaș pînă nu va mai rămîne în viață nimeni dintre noi? Vrei să ne tîrască în fundul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
semn de ură! Scufundă toate sicriele și toate dricurile în aceeași baltă - nici unul dintre ele nu poate fi al meu, așa că fii tu cea care mă vei tîrî! Chiar legat de tine, chiar sfîșiat în bucăți, te voi vîna, balenă blestemată! Iată lancea mea! Harponul se înfipse în balenă; aceasta o zbughi, iar saula harponului începu să se desfășoare cu iuțeala fulgerului, dar se încurcă numaidecît; Ahab se aplecă să o descurce, izbuti, dar colacul zburător îl prinse de gît și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
În această lume, asasinii umblă în mașini luxoase, iar victimele - rareori superioare din punct de vedere moral - sporesc procentul de imoralitate, depravare sau violență. Este o lume urât mirositoare, un tărâm pustiu, o enclavă respingătoare populată de fantomele unui trecut blestemat. Ploaia care cade aproape necontenit pe parcursul celor cinci zile în care Marlowe este angajatul generalului Sternwood nu reușește să curețe crusta de lăcomie și cinism a acestei lumi demonizate. Faptul că deznodământul romanului se petrece într-un loc abandonat, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se ocupă cu lucrurile lipsite de valoare); Ars longa, vita brevis (lat., „Arta e lungă, viața e scurtă”); Audiatur et altera pars (lat., „Să fie ascultată și cealaltă parte”); aurea mediocritas (lat., „aurita cale de mijloc”); auri sacra fames (lat., „blestemata sete de aur”); Aut Caesar, aut nihil (lat., „Ori Cezar, ori nimic”); bellum omnium contra omnes (lat., „războiul tuturor contra tuturor”); bene merenti (lat., „celui care merită”); baptatio benevolentiae (lat., „captarea bunăvoinței publicului, a cititorilor etc.”); Carpe diem (lat., „Bucură
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Cuvântul „superior” semnifică oare că doar activitățile valorizate social țin de sublimare? Iată o întrebare pe care și-o pun Laplanche și Pontalis (1967), semnalând că domeniul activităților sublimate este insuficient delimitat. Putem să ne întrebăm asupra artiștilor și cercetătorilor blestemați sau pur și simplu necunoscuți, precum și asupra masei celor a căror meserie nu are nimic prestigios, dar cere o mare cantitate de energie. Să fie oare aceasta o energie sublimată? Freud (1910/1987) are în vedere cazul lor atunci când admite
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
piesele. Prima și ultima dramatizează din nou „eresuri”, practica magică păgână a sacrificiului uman slujind înălțării unui edificiu (aici, sacru) și sugerând „frăția” Diavol-Dumnezeu sau aducând în scenă identitatea dintre căpetenia moților, tribunul Avram Iancu, și o pasăre „fără nume”, blestemată să se „facă om”, așa cum spun niște stranii versuri populare. Daria și Fapta sunt piese freudiene, cu o substanță dramatică extrasă din complexul oedipian. Limbajul poetic și factura expresionistă au făcut ca teatrul lui B. să nu prea fie jucat
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Placheta În insula unde-nfloreau coralii se constituie ca un ecou al lecturilor modelatoare ale adolescenței, trecute însă prin filtrul unor însușiri care se vor dovedi constante: antiretorism, discreție afectivă, atracție pentru miniatural și ingenuu. Variațiuni pe motive simboliste (orașul blestemat, ploile putrede, moartea, evadarea în spații exotice), versurile, descărnate și voit prozaice, păstrează însă o paradoxală seninătate. Autorul nu construiește de obicei eufonic, ci plastic, dramatizându-și adesea viziunile: mecanica repetiției pare ostentativă până la ironie. În volumul Leagăn de îngeri
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
Magdalena se Îndepărtează și de Iuda, și de Flavius, dar nu-L poate salva pe Isus de la moarte, dimpotrivă, I-o grăbește. Iuda, ros de gelozie, Își trădează rivalul, dându-l pe mâna lui Caiafa. Motivul iubirii dintre cei doi „blestemați” reapare În romanul lui Sebastiano Vassalli, La notte del lupo, 1998. Atrasă magnetic de Isus, Maria Magdalena Își pierde orice sentiment pentru fostul ei iubit, Iuda. Acesta Își propune să elimine piedica, adică să-L asasineze pe Mântuitor, dar până la
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
i l-a povestit cu gemete și suspine bărbatului ei, zicând: „Mi s-a arătat (videbatur mihi) că voi naște un fiu plin de vicii (flagitiosum), care va fi cauza pieirii Întregului nostru neam”. Ruben Îi zice: „Povestești un lucru blestemat (nefariam rem), care nu se cuvine povestit; cred că ești posedată de un duh pitonic”. Ea [răspunde așa]: „Dacă voi băga de seamă că am rămas grea și voi naște un fiu, atunci fără Îndoială că nu e nici un duh
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Suferința de a fi vine și din imposibilitatea de a percepe mediul, non-eul ca pe un tot unitar, cert, semnificativ. În amețitoarea diversitate a lumii, eterogenă, de o materialitate grea, imuabilă, invadatoare, dar și cu o neliniștitoare viață secretă („spațiile blestemate”, „viclenia obiectelor”), relevată prin emanații receptate în cursul unor scurte anastomoze ale ființei cu lucrurile, eul e disperat de lipsa reperelor stabile, a rostului. Pe cât de densă, împietrită e materia, pe atât de abstract și nedefinit este fluxul conștiinței, a
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
24; Gheorghe Glodeanu, Literatura ca antidestin, TR, 1993, 24; Micu, În căutarea, II, 101-110; Constantin M. Popa, Max Blecher sau Tragismul sincerității, R, 1995, 9-10; Radu G. Țeposu, Suferințele tânărului Blecher, București, 1996; Glodeanu, Poetica, 295-302; Sergiu Ailenei, În spațiile blestemate - M. Blecher, CL, 1999, 1; Alexandru Ruja, Un scriitor însingurat și singular, O, 1999, 9; Cărtărescu, Postmodernismul, 294, 295; Dicț. analitic, II, 166-168, 363-364, IV, 408-410; Norman Manea, M. Blecher, între biografie și creație, F, 2000, 7-8; Dicț. esențial, 92-94
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]