1,501 matches
-
n-are ce-s ăia pantofi cu talpă plată. Mă rugase să mă îmbrac și eu „academic“ pentru ca cei de la universitate să ne ia în serios. M-am conformat. În dimineața aceea m-am îmbrăcat într-o rochie clasică, cambrată, bleumarin. Doar că n-am rezistat și, înainte de-a ieși din casă, am adăugat la ținută ciorapii-plasă negri și pantofii cu toc de la Christian Louboutin. Viața-i prea anostă fără micile accesorii la modă, nu-i așa? Henry nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe mine răsfățată! Îl preferam pe Charlie cel dinainte, când era un regizor ce se lupta cu viața în LA. Se auzi un zgomot de tocuri și o femeie atrăgătoare, între două vârste, intră în bibliotecă. Purta pantaloni de călărie bleumarin, cizme de călărie pline de glod și o cămașă albă bărbătească. Părul ei șaten era prins într-o plasă la ceafă. Părea desprinsă dintr-o reclamă Ralph Lauren, doar că era mai șic. —Eu sunt Caroline, mama lui Charlie. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
prin efracție? Nu! La naiba, poate, totuși, roata nu se-ntorsese. —Ei bine, atunci ce cauți aici? —Păi... Dumnezeule, chiar și fără Canaletto pe fundal, e, totuși, très drăguț, mi-am zis în sinea mea. Purta o cămașă și pantaloni bleumarin și arăta ridicol de atrăgător. Ce păcat că mă prinsese. Vreau să spun, nu voi mai avea nici o șansă să prind încă o noapte regretabilă când va afla că sunt o hoață. —Ei, hai, zi? mă întrebă, apropiindu-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
scrie Best of Brandon, pagina 74! De ce naiba nu mi‑a spus că o să apară în Tatler? Fotografia este cea mai recentă fotografie a lui de presă, cea pentru care l‑am ajutat să‑și aleagă ținuta (cămașă albastră, cravată bleumarin Fendi). Se uită în obiectiv, foarte serios, ca un adevărat om de afaceri, dar, dacă te uiți mai bine în ochii lui, descoperi umbra unui surâs. Mă uit la acest chip familiar și simt cum mă cuprinde un val de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
șifonierul meu și, până la urmă, alegem o fustă simplă neagră și o jachețică gri, care, după părerea mea țipă „frugală, sobră și de încredere“. După care trebuie să își aleagă și ea costumația de „prietenă rațională și de nădejde“ (pantaloni bleumarin și cămașă albă). Și suntem aproape gata să plecăm, când Suze hotărăște că, dacă nu merge așa, va trebui probabil să flirtăm cu el cu nerușinare, așa că ar trebui să avem amândouă pe noi lenjerie sexi. Apoi eu arunc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a lui Derek Smeath, Erica Parnell, conduce un cuplu de vârsta a doua. Între noi fie vorba, eu și ea nu ne‑am prea înțeles niciodată. Are ceva ușor inuman - de fiecare dată când am văzut‑o, avea aceiași pantofi bleumarin. — A, bună ziua, spune, săgetându‑mă cu o privire dușmănoasă. Ce doriți? Aș dori să‑l văd pe John Gavin, vă rog, spun, încercând să par foarte profi. Este disponibil? Nu cred, zice rece. Nu fără să fie înștiințat în prealabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ceea ce este imposibil. - Jean-Paul Sartre Prolog Vasco Borden, patruzeci și nouă de ani, trase de reverele costumului și își îndreptă cravata, în timp ce înainta pe mocheta de pluș a holului. Nu era obișnuit să poarte costum, deși îl avea pe acesta, bleumarin, special croit ca să-i ascundă silueta musculoasă. Borden era solid, avea 1,90 metri înălțime, aproape 110 kilograme, un fost jucător de fotbal american, care lucra ca detectiv particular și specialist în recuperarea fugarilor. Iar acum, Vasco își urmărea omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Care scădea la zece mii, după patru săptămâni. Așa că avea toate motivele să încerce să termine repede. Fă-o cu puștiul, își spuse el. Simplu și la obiect. Intră Dolly, cu o hârtie în mână. În acea zi purta un costum bleumarin, pantofi fără toc, cămașă albă. Avea o servietă maronie, de piele. Ca de obicei, trăsăturile ei obișnuite îi permiteau să nu atragă atenția. — Cum ți se pare? întrebă ea, întinzându-i hârtia. Se uită repede peste ea. Era o notiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
timp să mă asculți tu pe mine?, păi, e cam mult, să nu te plictisești... nu?, e OK, stai să vezi... (Muzica va atenționa, pe ultimele replici, percuție, luminile o omit, între timp, Emma se va schimba repede în fustița bleumarin, bluza albă, e elevă într-a XII-a. Nu are la încheietura mâinii funda albastră.) L-am cunoscut pe Cristi, pe bărbatul meu, în tramvai, acum 20 de ani, mergeam spre Bac, dădeam Bac-ul în vara aia, și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a XII-a. Nu are la încheietura mâinii funda albastră.) L-am cunoscut pe Cristi, pe bărbatul meu, în tramvai, acum 20 de ani, mergeam spre Bac, dădeam Bac-ul în vara aia, și mă îmbrăcasem sobru, bluză albă, fustă bleumarin, doar părul era liber, pe spate, ca șarpele roșu care te înghite, hap, și gataaaaa!, râdea mai târziu Cristi al meu. În tramvai, nu vedeam, nu auzeam, emoții mari, Bac-ul nu era ca acuma, plătești pe ăia care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cap casca aia albăstruie, își pune papucii de baie, un halat alb și aproape că fuge în dormitor, pășește pe parchetul salvator din ultima cameră - singura care avea pe jos lemn -, răsuflă ușurată, intră, cu tot cu halat, în scutece, în plapuma bleumarin. Se acoperă până la gât și răsuflă repede. Nu-i place deloc apartamentul în care el a adus-o. Răul e aici, în subsol, își spune, în apele de acolo, uite că și parchetul s-a înnegrit din cauza umezelii de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
oameni de serviciu din hol. Duceți-vă ! Lăsați-le ! Noi rămânem toate trei holbându-ne ca niște copii proști la ușa limuzinei, care tocmai se deschide. O clipă mai târziu, din mașină coboară un bărbat blond, Îmbrăcat Într-un pardesiu bleumarin. Poartă ochelari negri, iar În mână are o servietă care pare foarte scumpă. Uau. Arată de mori. Graham Hillingdon și ceilalți sunt deja afară, aliniați pe trepte. Dau mâna cu tipul rând pe rând, apoi Îl conduc Înăuntru, unde Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Între ei priviri bulversate. — Mai dați-i o șansă ! strigă tata vesel În urma lui Cyril. — Poftim ? zice acesta, făcând câțiva pași spre noi. — Vorbesc de băiatul ăsta, Jack, spune tata, arătând spre Jack, care vorbește cu un tip În sacou bleumarin. Găsiți voi un loc unde să-l reangajați, nu ? Cyril se uită nedumerit de la tata la mine, apoi iar la tata. — E OK, Cyril ! strig relaxată. Tată, taci, OK ? Îi șoptesc. E șeful companiei. — Poftim ? Toată lumea se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
venit părinții tăi să te vadă ! Nu. Nu-mi vine să cred. Nu-mi vine să cred. Părinții mei mă așteaptă lângă birou. Tata e Îmbrăcat Într-un costum elegant gri, iar mama Într-un sacou alb și o fustă bleumarin și au Între ei un buchet de flori. Toți cei din birou se uită la ei, de parcă ar fi vreo creatură rară și exotică. Nu, retractez. Toți cei din birou s-au Întors acum cu capetele spre mine. — Bună, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
apropiați care se mișcă În toate direcțiile ca niște bile cu care cineva se joacă, au o privire rea, și sfidătoare. Mâinile monstruoase, enorme, cu degete deformate, par lucrate În lemn de sculptorul Aurel Vlad. E Îmbrăcat Într-un trening bleumarin și poartă pe-un umăr o geantă de voiaj jerpelită, din care iese gâtul unei sticle. Adidașii soioși, complectează ținuta. Trenul Își anunță trecerea pe calea ferată din apropiere, cu un șuierat lung și puternic și arătării Îi tresar mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fost la mintea cocoșului, cine altcineva să mai fie ultimul, În afară de el? Ultimul bărbat care să mai intre aici, la noi, venind de pe mapamond! Numai că ai noștri, ei-ele, trebuie să-l fi așteptat pus la țol festiv, costum negru, bleumarin, În dungi, cravată cu picățele, baston, cârjă, servietă-diplomat, melon, ce poți să știi ce e-n mintea lor eleganța lui pește, reprezentarea clasică de old-fashionable? Și nici rocăr nu te puteai aștepta să fie! Așa că, oricât s-au benoclat, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În parc? —Am ieșit odată cu toată lumea, draga mea... Vezi cum exagerezi? Eu am crezut că asta vroiai, să mai Întârzii, dar se vede că m-am Înșelat... Are o voce conciliantă și nepăsătoare. Degetele lui albe, lungi butonează nasturii pardesiului bleumarin. De ce, când e atât de cald afară? E Început de septembrie, dar aerul parcului este proaspăt și cald ca la un sfârșit de aprilie. Atunci când dădeam semne că vreau să ieșim mai repede, la tine, care trebuie să conduci atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
avea ochelari cu rame de plastic violet. Și o aluniță mică-mică la rădăcina nasului. Nu o voi uita niciodată. în fața ei se afla un grup mic de ascultători. Cei mai mulți se mișcau un pic neliniștiți înainte și înapoi. Pe reverul taiorului bleumarin femeia avea un trandafir mic, roșu. Cum am mai spus: aceasta este o bagatelă, un episod neglijabil. Nimic altceva. VIGNETA Prin urmare, ea ținea un discurs în fața oamenilor, acolo, în piață. Cu cât mă apropiam mai mult, cu atât înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
bate darabana pe melodia pe care presupun că o fredonează. Geraldine și mașina ei se potrivesc de minune. Ambele sunt strălucitoare, șic, au exterioare lucioase și motoare care torc. Geraldine s-a aranjat superb, ca de obicei. Poartă un costum bleumarin frumos croit, jacheta abia îi atinge coapsele, iar reverele dau la iveală o bluză de mătase albă. Pe cap are o pereche de ochelari negri de soare, care îi scot în evidență trăsăturile, iar în mână ține languros și sexy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
apartament au avut permisiunea să redecoreze. Nu e nevoie să spunem că n-au făcut nimic, cu excepția lui Ben. Ben și-a pictat pereții dormitorului într-o nuanță de verde mai închisă decât cea a unei sticle. Storurile sunt în bleumarin, verde și carouri vișinii, iar pătura și fețele de pernă se asortează. Peste tot pe perete sunt agățate desene originale, pe care Ben le colecționează. O parte dintre ele au apărut în ziarele naționale, și toate au o tentă satirică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la barman și cere o sticlă de bere de marcă bună, după care se uită în jur, în căutarea celui mai confortabil loc unde să stea, și se îndreaptă către canapeaua din spate. Arată ușor nepotrivit locului în costumul său bleumarin, dar se cufundă în canapea, își așază jacheta de-a lungul spetezei și răsuflă cu zgomot. Bun loc, se gândește el, uitându-se în jur. Ia o gură de bere, își scoate cartea din buzunar și se lasă pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de ce? Pentru că poate. Și pentru prima oară în viață, pot și eu. Continui să mă plimb printre haine: ador fiecare textură, fiecare culoare. Negrul se pierde în ciocolatiu, în maro-deschis, în crem în cele din urmă, cu o nuanță de bleumarin aruncată cu măsură. Văd niște pantaloni frumoși și ignorând-o pe Geraldine, care îngrămădește vrafuri de haine pentru mine în mâinile lacome ale vânzătoarei, merg la camera de probă să-i încerc. ― Ce zici? îi cer părerea Geraldinei, întrebându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-mi pun în valoare o forță pe care nu mi-aș fi bănuit-o nici când împingeam prin anii ’50 căruciorul de lemn roșu cu păpușa Tania sau pisica Ghizi, nici peste 20 de ani, când zdroncăneam landoul de vinilin bleumarin în care Oana zăcea ca o larvă și nici mai târziu, când târâiam după mine căruțul de fier cu butelia albastră împrumutată din vecini: forța de femeie-ricșă. 10 nov., ora 16,30. Cu M. și Vio lemne și cărb. pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Erau cele școlare, imprescriptibile în ciclul primar și gimnaziu, dar care, sub ochii binevoitori ai profesorilor, mai sufereau unele îmbunătățiri (o feminizare) în liceu. Cămașa bleu rămânea fără guler sau căpăta o tentă mai închisă/deschisă în raport cu canonul, iar sarafanul bleumarin beneficia, după gust și stil, de scurtări, lungiri, crăpături, volane, strâmtări, răscroieli în cloche sau chiar înlocuirea materialului de bază (pe vremea mea, din plastic) cu alte feluri de material, totul până când cineva se sesiza și începeau înfierările, mustrările, ședințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
-mi pun rochia aia albastră pe care mi-a făcut-o tanti Geta de la II. M-am gândit că, nu știu de ce, dar ne îmbrăcăm toți de parcă am merge la balul de sâmbătă-seara: băieții la costum și cravată sau sacou bleumarin și pantaloni gri (asta-i mai nou damblaua șmecherilor de la „Negruzzi“), iar fetele în „creații“ de voal, catifea și ce ne mai rostuiesc mămicile noastre de la pilele lor, croite cum dă Dumnezeu, fiecare cu norocu’ ei. Pe a mea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]