KorAP: Find »[drukola/base=blond & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...198 >

4,944 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262

Statelor Unite și am constatat că mult mai mult de jumătate din ei aveau părul blond și totuși gândește-te că În cursa electorală predomină bruneții. — Lumea admite acest lucru fără să, conștientizeze, a zis Amory. Vei observa că o persoană blondă trebuie, după părerea lumii, să fie vorbăreață. Dacă o blondină nu deschide gura, Îi spunem „păpușă“; dacă un bărbat cu părul deschis la culoare tace, Îl considerăm prost. Cu toate acestea, lumea forfotește de „bruneți Întunecați și tăcuți„ și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
capabilă să caute pasaje și citate, să ți le recite În toiul conversației și totuși să nu te enerveze de să-ți sară capacele. Recurgea la asta mereu cu atâta entuziasm și că el s-a Îndrăgostit de priveliștea buclelor blonde suspendate deasupra unei cărți, a frunții ușor Încrețite de efortul vânării citatului. În prima parte a lunii martie și-a petrecut sfârșiturile de săptămână la Philadelphia. Aproape totdeauna mai era cineva la Clara și ea nu se arăta dornică să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Manfred, Sfântul Cristofor sau regina Victoria? - Don Juan! a strigat Amory, ascultând de un impuls și ridicând vocea ca să acopere vacarmul ploii și al vântului. Dinspre stogul de fân s-a auzit un țipăt de Încântare. - Te știu - ești băiatul blond căruia-i place Ulalume! Îți recunosc glasul. - Cum urc acolo? a strigat el de la poalele căpiței, unde ajunsese murat până la piele. Un cap s-a ițit de după margine, dar bezna era atât de groasă, că Amory n-a deslușit decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391

i-am spus. - O, lăsați, la câte ați făcut pentru mine... Până aici e bine. Sunt pe o poziție de superioritate. Dacă m-ar vedea Mișu acum! Sau Mariana! Sau Șefu! Eu pe o poziție de superioritate față de un tânăr blond, frumos, trist, genul intelectual, adică exact ceea ce și-ar fi dorit nevastă-mea să fiu. Dacă m-ar vedea nevastă-mea acum, i-ar pica chiloții instant. Iar eu... hm... eu i-aș spune: Lasă-mă, dragă, am o ușoară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
l-am supărat și pe el, pentru că și-a dat ochii peste cap și a leșinat. Sensibil tipu. Și seamănă puțin cu Mișu, așa adormit. Ziceam de simțul aventurii. Nevastă-mea cânta cu Mișu Căsuța noastră. Și Mariana era mai blondă și mai frumoasă ca niciodată. Și i-am băgat mâna sub fustă, așa, pe sub masă. Și proasta râdea. Râdea și se uita când la mine, când la Mișu, când la nevastă-mea. Și mie mi-era frică și de Mișu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
rău că nu l-a denunțat pe bărba-su care i-a afumat treizeci de ani tapetul cu Kent, fir-ar al dracu, care s-a futut cu toate asistentele lui, toate blonde, după care a borât pe Mariana, că era blondă și ea, abia se vopsise săraca, și i-am chemat un taxi și l-am plătit io, ștoarfa, i-am zis lasă, că domnu doctor mă tratează, vă tratez și eu pe dumneavoastră! - Soția mea e o femeie extraordinară, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
asta pentru săracu om, da aveam o erecție de dimineață, că dormisem bine, nu prea erau clienți în perioada asta, și nu voiam să mă vadă Mariana așa, cu ditamai erecția, eu o respect pe Mariana, asta e. * Mariana stătea blondă pe veceu, privind un ciob de la portretul lui Zelea Codreanu. Mișu făcea whisky, Popa sforăia ca porcu după tejghea, și Mariana a încercat o figură de striptease, cum văzuse ea în filmu cu aia care-a fost soția lu Bruce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
lui i s-a părut simbolic, cercul s-a închis, Contesa și-a găsit o nouă casă, un nou palat. Uitându-se într-o vitrină cu pantofi, curios dacă mai există „Clujana“, domnul Popa văzu cu coada ochiului cum tânărul blond cu ochelari de soare din tramvai tocmai se oprise și-și cumpăra o înghețată. Înghețată în octombrie! Fix motivul pentru care nu-și dorise copii: să stai să-i dădăcești pentru fiecare prostie cu care vor să-și facă rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
cazul tuturor descoperirilor geniale - văzuse pe Discovery - soluția stătea chiar în problemă. Se ridică în picioare, își descheie șlițul și... oooh... șipoțelul udă mormântul Contesei, sub privirile înmărmurite ale doamnei, ale puștiului mucos redus în sfârșit la tăcere, ale tânărului blond cu ochelari de soare și ale unui gardian public. * Razele soarelui gâdilau plăcut fața Contesei. Ca de fiecare dată când se pregătea pentru somnul ritualic de peste zi, Contesa își inspectă cu atenție picioarele, mâinile, pufușorul de deasupra buzei de sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
minune cu desuurile cu paiete. Mișu își dădu jos cadoul, o, Mișule!, și o ajută pe Mariana să se dezbrace, să se îmbrace, să se ridice, să se îmbrace peste desuuri, ca să se dezbrace apoi languros în jurul cozii de mătură, blondă vrăjitoare, Sabatul Americii, Sabatul MaxiBarului, Sabatul Raiului din Mișu! Adevărul e că Mariana se mișca total în contratimp, dar ce Mecena îndrăgostit se uită la tehnică atunci când răzbate atâta emoție? Copiii MaxiBarului se uniră într-o celebrare a vieții, visând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
ăla... blondu ăla... fantastic, da chiar m-am ramolit! Domnul Popa disimulează cu tot calmul de care este în stare: se ridică încet din genunchi, își face o cruce mică în fața mormântului Contesei și se uită cu coada ochiului la blond. Blondul se joacă aparent nepăsător cu un yo-yo, achiziționat de la o țigancă cu tot felul de sclipiciuri pentru luat mintea copiilor. Domnul Popa se apropie, făcându-se că se uită în altă parte. Yo-yo-ul se mișcă sălbatic, în ritmul nebunesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
aparent nepăsător cu un yo-yo, achiziționat de la o țigancă cu tot felul de sclipiciuri pentru luat mintea copiilor. Domnul Popa se apropie, făcându-se că se uită în altă parte. Yo-yo-ul se mișcă sălbatic, în ritmul nebunesc al inimii tânărului blond. Domnul Popa se oprește și face calea-ntoarsă cu gândul meschin, dar necesar de a se folosi de osul simbolic al Contesei pentru o diversiune. Yo-yo-ul se calmează. Domnul Popa ia osul și se întoarce cu el, strigând cât îl ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-o la fugă. Yo-yo-ul ascultă cuminte de legea inerției. Gata, yo-yo-ul e pe jos, blondul e departe și domnul Popa ajunge la jucărie în aceeași clipă în care Sirena Izvorului se apleacă să-și recupereze plasa ei de țichi pentru blonzi. - Freeze! Glasul lui Popa țâșni cu o secundă înaintea rațiunii. Îi plăceau teribil filmele polițiste. Țiganca nu înțelese exact cuvântul, dar forța lui o lovi direct în posteriorul umflat de fuste, făcând-o să rămână pe loc. - Nu pune mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
exact cuvântul, dar forța lui o lovi direct în posteriorul umflat de fuste, făcând-o să rămână pe loc. - Nu pune mâna pe aia! Și fiindcă vraja se destrămase și țiganca era cu degetele la cinci centimetri de mașinăria diavolului blond, domnul Popa făcu o ultimă încercare, folosindu-și tot șarmul de care-și aducea aminte și pe care nevastă-sa îl uitase: - Îți dau douăj’ de mii! * - Sigur, doamna Popa, imediat ce se întoarce, îi spun să vină urgent acasă. Mariana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
cu scandal, de scandal n-are nevoie. Strângând din dinți, Mișu începu să ridice halterele. Mariana înțelesese și-i părea rău. Se apropie și-i cuprinse picioarele, împingându-și țâțele în el. Mișu ridica halterele impasibil. Mariana își revărsă pletele blonde peste degetele înroșite, cu pielița zdrențuită. Mișu respira sacadat, profesionist, cu privirea țintită fix în ochii lui Zelea, acum lipsiți de apărarea sticlei. Își jurase să reziste cel puțin două zile. Așa îi găsi domnul Popa. - Mișule, care e cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Popa și poate se lasă și de băutură, că-n alte crâșme nu mai e primit de mult. - Sunt urmărit! Am fost răpit, nu v-am zis, că eram stresat, am fost răpit, drogat, și acum sunt urmărit de un blond cu ochelari de soare. Domnul Popa nu pățise atâtea lucruri în viața lui, sufla greu și ținea într-o pungă de plastic un yo-yo de cârpă roșie, ca paietele Marianei. Poate-l ajută Dumnezeu și pe Mișu și se-ntâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
o să mă duc și o să-i trag o palmă mongoloidului. Cufundat în fotoliul de catifea, Horațiu era cumva conștient de faptul că Popa nu avea nici o vină, că el se amestecase în viața individului, dar pe lângă frustrarea din parc, heruvimul blond avea și o mare cantitate de energie nefolosită. Contesa îi promisese că atunci când proiectul Popa va lua sfârșit - cu bine! -, îi va lăsa o jumătate de palat să-și deschidă un muzeu al gadget-urilor și îi va da și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Zelea Codreanu, un chelner zdravăn care ducea cu o mână niște haltere impunătoare, iar în dreapta, în bucătărie, aburii de varză care-l purtaseră aici. Aburii îi făceau semn exact ca-n Tom și Jerry spre o fată cam vulgară, dar blondă și subțirică. Fata se întoarse spre el cu o farfurie. Ochii lor se întâlniră și pentru o clipă aburii de varză au încremenit, lăsându-i să se privească, el flămând și ea flămândă. - Cât e o porție de varză? apucă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
nu facă vreo plângere. - Uite niște varză călită. Carne n-are, da dacă vrei pot să prăjesc fleica aia. Horațiu simți privirea ei fix unde-l lovise fierul și-și scutură capul, aruncând fleica și peruca și eliberându-și cârlionții blonzi. - Nu, mulțumesc. Țin post. - Serios? Păi suntem în octombrie, ce post e acum? trase Mariana cu ochiul la calendarul ortodox pe care pusese farfuria. (Și ce credincios o fi ăsta, cu perucă? O fi din vreo sectă? Da prea e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
în propria lui casă. Cuprinsă de o vervă de zile mari, doamna Popa se juca cu o șuviță de păr rar care sclipea mov și argintiu, amânând momentul despărțirii, fie ea și pentru cinci minute. - Cred că o să mă vopsesc blondă. Ce zici, mi-ar sta bine? - Da. - Ca Mariana. Îți place de Mariana? îi dădu ea un cot cochet, care trimise țigara direct într-o frunză galbenă a tapetului. - Lasă, nu-i nimic. - Mă duc să caut tapet! încercă el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
de bani, ne lipsesc trei mii... trei mii nouă sute nouăzeci și nouă de euro! * În fața McDonald’s-ului, o mulțime de oameni priveau cu gura căscată motocicleta intrată în geam printre două tarabe cu mărțișoare. Pe jos zăcea un tânăr blond cu o perucă brunetă care-i alunecase într-o parte și cu o lentilă spartă la ochelarii de soare fumurii - părea inconștient. Coliziunea nu fusese gravă, dar se pare că, blocul fiind destul de vechi, se zguduiseră pereții și îi căzuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Iar aici? își spuse el, încercând să-și aducă aminte ultimele evenimente. Era la nunta lui Mișu. Și acum, nu se știe cum, nimerise din nou la nebunii ăștia. De ce iubim femeile? îi trecu prin cap lui Popa privind coama blondă, dar gândul îi trecu repede și el se ridică șovăielnic în picioare, aproape călcându-l pe blond. - Iar tu! strigă Popa furios. Contesa aproape că scăpă pieptănul de abanos. Iar m-ați răpit, drogaților! Și pentru că drogatul plin de murături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Și acum, nu se știe cum, nimerise din nou la nebunii ăștia. De ce iubim femeile? îi trecu prin cap lui Popa privind coama blondă, dar gândul îi trecu repede și el se ridică șovăielnic în picioare, aproape călcându-l pe blond. - Iar tu! strigă Popa furios. Contesa aproape că scăpă pieptănul de abanos. Iar m-ați răpit, drogaților! Și pentru că drogatul plin de murături nu se trezea, Contesa fu nevoită să-l înfrunte singură. - Domnule Popa... - A-ha! Știți cum mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
ne-ajute pe naiba! Acum, că s-a ajuns, mai bine așteptăm să ne ajute Maica Tereza! Ochii doamnei Popa căzuseră pe o altă fotografie, din josul paginii. Și când se uită mai bine... bărbatul ei dormea, îmbrățișând un tânăr blond, leșinat și plin de murături, călare pe o motocicletă condusă de Maica Tereza. - L-am găsit! Cu ochii cât farfurioarele serviciului de cafea, Gabrielescu începu să citească cu voce tare articolul din ziar, în timp ce doamna Popa sări la telefon, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
băuturi spirtoase improvizate. Băutura asta avea un gust infect și era atât de tare, că nea Ovidiu și-a făcut cruce cu limba-n gură: asta e, mor. În timp ce Mișu alergă să cheme un gardian, un tânăr măturător cu părul blond și cârlionțat sări și îl ținu de frunte, cu căldură, pe nea Ovidiu. Toți tinerii ăștia amabili, gândi nea Ovidiu înecându-se cu ultima bucățică de pâine acrișoară urcată în gâtlej, toți tinerii ăștia simt ce tată bun ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]