1,353 matches
-
cu precădere la scriitorii-artiști homosexuali care aleg, la un moment dat al carierei lor, boema. Ce se cuvine Însă reținut la capătul acestor constatări e că, oricât de nefiresc, de contradictoriu ar părea, mulți dintre scriitorii dandy frecventează fascinați mediile boeme sau sunt, mai ales În prima tinerețe, boemi de-a dreptul. Cafenelele „Momus” sau „Tabourey”, bordelurile, camerele sordide de hotel, birturile și restaurantele de mâna a doua, atelierele, mansardele modeste, cartierele rău famate sunt spațiile lor predilecte. Să fie doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
progresiste și o tendință net reacționară”1. Prin ultimele sale romane, Dickens propune Europei un nou tip de erou dandy: ratatul, marginalul neliniștit, Însă stoic În fața dezastrului, tot mai departe și de aristocrație, dar și de filistinismul burghezilor, Înrudit cu boema și, cu toate acestea, păstrându-și amprenta distinctivă. Cine citește atent Casa groazei sau Timpuri grele poate Înțelege mai bine adevărul acestei constatări. Dandy-ul artist tc "Dandy‑ul artist " Cum a apărut acesta? Sartre conturează destul de limpede teritoriile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aproape ritualice În Franța: Whistler, Symons, Merrill și, Încununare a tuturor așteptărilor, Însuși Oscar Wilde. Spre același fin-de-siècle, și alte facțiuni ale Eleganților se Întâlnesc la Paris. Unii, cum s-a văzut, gravitează În jurul lui Mallarmé. Alții nu pot trăda boema din preajma lui Verlaine și a cafenelelor. Pentru ca majoritatea să oscileze Între cei doi poli: Jules Renard, Tristan Bernard, Henri de Régnier, Léon Blum. Cu totul aparte răsare În această atât de pulverizată lume Paul Bourget, autor minor, de serie, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ne mulțumim doar cu câteva nume. Cel mai cunoscut, Felix Rubén Garcya y Sarmiento, adică Rubén Darío (1862-1921): creolul din Nicaragua, rătăcitorul perpetuu prin lume, rege al poeziei de limbă spaniolă. Sau Ramón María del Valle-Inclán (1869-1936), figură pitorească a boemei madrilene, de neuitat nu doar datorită vieții excentrice, nelipsitului lornion și brațului amputat, ci și pentru că e autorul unei opere care Îi dă drept de cetate În lumea dandy-lor. Iar dacă ne-am deplasa pe harta Europei mai spre răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de pildă, foarte cunoscut numele lui Stanis³aw Przybyszewski (1868-1927), unul dintre cei mai excentrici scriitori polonezi, din al cărui spirit negator descind Witkiewicz și Gombrowicz? Cu primele sale eseuri filosofice redactate direct În germană, cu stilul inconfundabil de a trăi boema, el e considerat un geniu În mediile „Tinerei Germanii”, dar și ale „Tinerei Scandinavii”, pe care le cucerește la finele secolului. Gruparea pe care o inițiază la Cracovia, „Moderna”, după același model al insurgenței de generație, e unanim considerată drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de pagini 4 pe care Adrian Marino le dedică biografiei sale, ne apare nu de puține ori suprapus imaginii dandy-ului „clasic”, Într-o ajustare balcanică dintre cele mai excentrice. Originile și statutul social (familie boierească, scăpătare, declasare, evadare În boemă), profilul psihologic (narcisism exacerbat, sentimentul de a fi unic și excepțional, deseori la limita patologicului, oroarea de vulgaritate și banalitate, de trivial și mediocru), precum și câteva „accidente biografice”, toate Îl Îndreptățesc pe Adrian Marino să-l situeze pe Macedonski Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și continuă revoltă, după Îndelungi perioade solitare, după o incredibilă fugă din Mările Sudului, după câteva amoruri Întâmplătoare care-i vor ruina sănătatea, după ce-și Întâlnește iubirea, el intră În cele din urmă pe scena pariziană ca „dandy al boemei”. Cu partea de avere moștenită la 21 de ani dinspre foarte vârstnicul tată (pierdut la doar 6 ani), se instalează la hotelul Pimodan, unde Își amenajează interiorul după toate legile dandysmului: mobile de lux, obiecte de preț, veșminte scumpe. Afișează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
peste vesta puțin descheiată, cum Își scoate grațios mănușile roz ori bej sau cum Își oglindește chipul În luciul de mare efect al pantofilor. Dar se Înconjoară nu de „lume bună”, ci de tineri scriitori și artiști, cei mai mulți marginali, săraci - boema de geniu a Franței. E În această combinație ceva ciudat, greu de Întâlnit, și anume lipsa de interes a lui Baudelaire pentru aristocrație - lucru de neconceput pentru dandysm. Poetul Îi preferă pe excentricii artei, iar „pentru a se apropia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Urmează Muntele de pietate, schimbatul locuințelor, Împrumuturile disperate, mizeria, vagabondajul, alcoolul, cafeaua, tutunul, hașișul, cânepa indiană. Totul trăit demn, refuzând compromisuri, onoruri, recunoaștere, căci ar Însemna un pact cu spiritul burghez. „Universul lui Baudelaire, singurul pe care Îl cunoaște, este boema, camerele mobilate și birturile, unde, paradoxal, se va comporta ca un dandy, cu tot eroismul pe care-l cuprindea pentru el acest titlu. Un dandy trebuie să-și păstreze masca indiferenței În cele mai grele Încercări și să zâmbească atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
periplului nostru prin Dandyland. Lorzii Alvanley și Baltimore, modele pentru Însuși Brummell; „prințul secolului de argint al literaturii ruse”, Andrei Belîi; Roger de Beauvoir, În a cărui carte de amintiri, Les Soupeurs de mon temps (1868), se regăsește intactă viața boemei și a dandy-lor din Paris; Petrus Borel, arhitectul rebel și autorul Povestirilor imorale; cei doi frați Boulenger, Jacques și Marcel, dedicați - prin scris, dar și prin felul de a trăi - dandysmului de la Începutul secolului XX până În preajma celui de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
părea de ciudat, el se lasă Împins aici nu doar pentru că a compus un Tratat de viață elegantă, nici pentru că este părintele unor celebre personaje dandy (În Fata cu ochii de aur, Mărirea și decăderea curtezanelor sau Un prinț al boemei, de pildă). Ci pentru că el Însuși simte imperioasa nevoie de a se Îmbrăca, mânca, vorbi, comporta ca un veritabil fashionable. Iată-l portretizat de un apropiat, un ofițer englez strecurat În lumea bună a Parisului pentru că e dandy și are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
élégante, semnat de Însuși Honoré de Balzac. Suntem așadar În 1830. Balzac are 31 de ani. Dacă ar fi să Își facă bilanțul, ar aduna câteva eșecuri amoroase și financiare. Dar 1830 se anunță un an de cotitură. Prietenii temeinice, boemă literară, bătălia pentru Hernani trăită În direct, sute de pagini scrise și publicate prin reviste, ba chiar și În volum, o iubire Împlinită cu mai vârstnica Doamnă de Berny. Și, strecurată Între toate, o cărțulie neobișnuită nu atât pentru atmosfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
puțin În ce-i privește pe dandy, Barthes intuiește resortul nevoii de a purta haine „uzate”. Și astfel dandy-ul Își poate afirma diferența În raport cu o lume a cărei bogăție e „de serie”. Așa cum, spre a fi diferit În mijlocul pauperei boeme, el afișează bogăția exorbitantă a unui detaliu. O altă poveste, nu mai puțin interesantă, se leagă de câteva inovații vestimentare datorate dandysmului și demnilor săi reprezentanți. Câți dintre cititori Își mai amintesc istoriile unor aparent banale cuvinte: „spențer” sau „palton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
erau Încete, rare, sobre, ținea mâinile apropiate de trup, căci avea oroare de gesticulația meridională. Nu-i plăcea nici vorbirea volubilă, iar răceala britanică i se părea de bun-gust. Despre Baudelaire se poate spune că era un dandy rătăcit În mijlocul boemei, dar un dandy ce ține la rangul său, la purtarea aleasă și la acel cult al sinelui ce-l caracterizează pe omul pătruns de principiile lui Brummell. Jean-Paul Sartretc "Jean‑Paul Sartre" Baudelaire*tc "Baudelaire*" ș...ț După aceste observații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
familie bună, care Își etalau frecvent orgoliul de a fi cunoscut mai bine Parisul decât Bucureștii. Nu le terminase niciodată, dar și asta făcea parte din obișnuințele vremii. În schimb, se Înfruptase cu voluptate din bogata și variata ofertă a boemei pariziene, care prelungea vicios amurgul nostalgic și Încărcat de farmec al celebrei belle epoque: tovărășii deocheate, beții crunte, scandaluri, femei, perversiuni sexuale, pocher și ruletă - pe scurt, Întreg arsenalul de practici și Îndeletniciri la care Îi dădea dreptul condiția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că a obținut chiar titlul de doctor În istorie, de care era foarte mândru? Ca și de teza despre Alexandru cel Mare și democrația ateniană, pe care a susținut-o cu brio, din câte se pare. Noroc cu apucăturile lui boeme, ca să folosesc un suav eufemism, altfel nu se știe ce concurent redutabil ai fi avut Într-Însul! N-ați prea fost contemporani, e drept; el a murit În mai ’68, când Parisul era cutremurat de mișcări studențești, iar tu abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doi ani mai târziu, își încheie studiile de indianistică la Institutul Național de Limbi și Literaturi Orientale din Paris, cu lucrarea Le réalisme mystique dans la littérature de Nagarjun. Nu va mai da curs niciodată acestei orientări spirituale. Se dedică boemei, poeziei, traducerilor din literatura franceză și fragmentului, până la finele anului 2004, când emigrează în Franța. A publicat volumele de versuri Psalmii Maimuței, 1998, Metafizica Bambara, 2001, Frica de a trăi din nou, 2004, Jurnalul unui crocodil ratat, 2006, Neantul îndrăgostit
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
teribil cu noi! Se Îndreptă spre scara În spirală din mijlocul punții. — Haideți să urcăm pe puntea superioară. Cel mai fabulos hamac din lume ne așteaptă acolo. Am urmat-o cu toții. Partea de sus a punții era un pic mai boemă, cu o zonă imensă acoperită, unde se aflau și niște canapele albe foarte joase. Hamacul se legăna ușor În bătaia vântului, Înspre catargul de la prora. Era aproape la fel de romantic ca „Happiness“, deși am hotărât, În secret, că „Au Bout de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
hotel, căci aici se zugrăvește. Nu mă plîng însă, căci nimeresc pe Rue des Abbesses, în plin Montparnasse. Ce-mi pot dori mai mult ? Un hotel mic și cam dubios, cu o cameră fără masă și fără scaun, dar cu boema bătrînului Paris la picioare. Deschid fereastra și rămîn o bucată de vreme cu ochii în zare, privind amintiri. Cobor apoi să-mi iau o bere de bun venit în primul bistrou, după un ritual care mi-a intrat de acum
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sufocă. A venit lângă pian, mi-a luat mâna ca să mi-o sărute recunoscător „pentru aceasta musica celesta“ și, cum „manina“ era rece - așa sunt întotdeauna mâinile mele -, a început să cânte din cea mai recentă operă a lui Puccini, Boema: „Che gelida manina se la lasci riscaldar...“ Mi-a tradus papa, care știe italienește: Ce mânuță rece, dacă-mi permiți, ți-o încălzesc eu... El era un Rodolfo seducător, și eu o vecină Mimi care abia se stăpânea să nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
faci la fel, numai că eu nu mai am timp s-aștept până te dezghemuiești. Am tăcut și m-am uitat cu încăpățânare la botine. Una avea o pată de noroi. — Ieri mi-ai lăudat vocea când am cântat din Boema. Știi de câte ori m-ai lăudat de când ai crescut? De trei ori, am recapitulat aseară, iar ieri ai părut uimită că știu să cânt. Am senzația că te miri de câte ori vezi că sunt un om ca toți oamenii. La mâinile astea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
gând bun se termina cumplit, lucrurile evoluau du mal en pis. Văzu înaintea lui, pe trotuar, un bărbat caraghios, într-un palton mare, ca de căpătat, mergând pe stradă cu ochii pe sus, și și aminti de aria paltonului. Văzuse Boema în Italia, iar când se gândea la Italia zâmbea fără să vrea, pentru el era raiul pe pământ. Aria paltonului era aria sărăciei, dar Alexandru ar fi preferat în clipa asta să fie un filozof nevoit să-și vândă paltonul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care nu au înțeles întrebarea. Luptă-te cu balaurii, nu cu șopârlele. Dacă te mai poți văita, încă nu e totul pierdut. Bunul-simț se învață mai ușor în bordei decât în palate. Sublimul e ca fulgerul. Nu poate fi conservat. Boema a adus în artă și cruci timpurii, dar și monumente eterne. Banalul senzor exterior al conștiinței umane rămâne tot obrazul. Disperarea poate fi pasul spre speranță. După o reprezentație valoroasă, cortina cada pe gândurile spectatorilor. Victoriile pot fi conjuncturale. Importante
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
le combine. Fericirea continuă este obsesia imbecililor. Nu fericirea este obiectivul vieții, ci motivația căutării ei. Absența riscului transformă fericirea în plictiseală. Fericirea nu rezistă planificării. Munca fizică - o fericire destul de ușor de procurat. Primul strat al fericirii rămâne ghiftuiala. Boema - această fericire dezordonată.. Fericirea poate supraviețui numai apărată de un egoism feroce. Nu se știe cine e cel mai fericit : cel care și-a ratat visurile, ori cel care le-a finalizat. Singurul defect al fericirii e că nu are
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
alta - visată de el și cea a cititorului. În artă, prestigiul este dictat de unicitate. Absența, pe termen lung, a contactului cu arta ne poate schimba regnul. Artistul trebuie să fie un disident perpetuu, un Gică contra al vremii lui. Boema poate fi o plăcută acoladă între viață și artă. La masa de lucru, toți creatorii de artă sunt colegi cu Dumnezeu. Tradiția este memoria artei. Scriitorul - acest star de apartament confort redus. Arta îți aduce mai aproape cerul. În artă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]