1,696 matches
-
fie testată puterea bolșevicilor. Discursurile revoluționare afirmau că bolșevismul trebuia purtat pe baionetele soldaților sovietici către Europa Occidentală, cea mai scurtă cale către Berlin și Paris fiind cea care trecea prin Varșovia. După retragerile inițiale în fața Poloniei din 1919, ofensiva bolșevică, care a început în primele luni ale anului 1920, a fost un succes copleșitor și, pe la mijlocul anului, toată lumea se aștepta ca în orice clipă Polonia să se predea. Strategia sovietică prevedea un atac masiv către capitala Poloniei. Cucerirea Varșoviei ar
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
orice clipă Polonia să se predea. Strategia sovietică prevedea un atac masiv către capitala Poloniei. Cucerirea Varșoviei ar fi avut un uriaș efect propagandistic asupra Sovietelor, care așteptau nu numai ca polonezii să fie definitiv demoralizați, dar și ca victoria bolșevică să inițializeze o serie de revolte comuniste internaționale, („revoluția comunistă mondială”), și să deschidă calea Armatei Roșii către inima Germaniei, care se afla în plină revoluție. Armata I de cavalerie sovietică sub comanda lui Semion Budionnîi a străpuns liniile poloneze
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
în lupte, formate din militari de elită, odihniți - reușindu-se astfel stabilizarea frontului Armatei a V-a până în zorii zilei următoare. Situația a fost salvată la miezul nopții, când "Regimentul de ulani al 203-lea" a reușit să străpungă liniile bolșevice și să distrugă stațiile radio ale Armatei a IV-a sovietică a lui A.D. Șuvaiev. Sovieticilor nu le-a mai rămas decât un emițător care folosea o frecvența controlată de contraspionajul polonez. Cum decriptorii polonezi nu voiau ca rușii să
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
lui Stalin, care era în acea vreme comisar politic al Frontului de Sud-vest, a contribuit și mai mult la insubordonarea lui Egorov și Budionîi. Stalin, în căutarea propriei măriri, dorea să cucerească un centru industrial important, Lwówul, asediat de forțele bolșevice dar încă rezistând atacurilor lor. În cele din urmă, forțele lui Budionîi, care ar fi putut schimba cursul istoriei, au mărșăluit spre Lwów, în loc să atace Varșovia, excluzându-se singuri de la marea bătalie. Armata a V-a poloneză a contraatacat pe
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
III-lea de Cavalerie al generalului Gaik Bjișkin a continuat să avanseze spre Pomerania, dar liniile lui au fost puse în primejdie de Armata a V-a poloneză, care în cele din urmă au reușit să pună pe fugă unitățile bolșevice. Divizia I poloneză a Legiunii, pentru a tăia retragerea inamicului, a executat un marș remarcabil din Lubartów spre Białystok - 260 de kilometri în numai 6 zile. Soldații au luptat în două bătălii, au dormit numai câteva ore și au mărșăluit
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
lui Budionîi a luat parte la invazia Poloniei în timpul războiului polono-sovietic. La începutul războiului, Budionîi a obținut victorii importante, alungându-i pe polonezi din Ucraina și reușind mai târziu să rupă frontul sudic inamic. În cele din urmă însă, forțele bolșevice au suferit o înfrângere grea în bătălia de la Varșovia, în principal pentru că Budionîi și cavaleriștii săi rămăseseră prinși în asediul Lvovului. După ce armata sa a fost înfrântă în Bătalia de la Komarów, (una dintre cele mai mari lupte de cavalerie din
Semion Budionnîi () [Corola-website/Science/299344_a_300673]
-
cu același nume și Casa de Cultură a Studenților) devine zonă militară și toate clădirile, inclusiv cochetul stadion, sunt demolate. Astfel, în decurs de numai patru ani cel mai galonat club de fotbal din București dispare fără urmă sub furia bolșevică. În anul 2014, rudele foștilor fotbaliști și membri ai forurilor de conducere ai clubului din perioada interbelică, alături de președintele de onoare al clubului, Alexandru Cristian Vâlcov (fiul marelui fotbalist venusist Colea Vâlcov), au reînființat gloriosul club interbelic. La 5 ani
Venus București () [Corola-website/Science/299353_a_300682]
-
conflict care a opus RSFS Rusă pe de-o parte și A doua Republică Poloneză și Republica Populară Ucraineană pe de altă parte pentru controlul teritoriilor care corespund în mare în zilele noastre Ucrainei și Belarusului. A fost urmarea operațiunii bolșevice cunoscute ca “Obiectiv-Vistula” pentru ocuparea teritoriilor abandonate de armatele germane din așa numita regiune Ober-Ost în urma retragerii de la sfârșitul primei conflagrații mondiale. Józef Piłsudski, șeful de stat al renăscutei Polonii, a considerat că sosise momentul pentru extinderea granițelor țării cât
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
comenteze: „Războiul giganților s-a încheiat, războiul pigmeilor a început”. Toate aceste conflicte, cu excepția celui polono-sovietic, au fost războaie de scurtă durată Războiul dintre polonezi și ruși a izbucnit mai degrabă din întâmplare, deoarece se pare că nimeni în Rusia Bolșevică sau în Republica Poloneză nu plănuise în mod deliberat declanșarea unui conflict armat. Polonia, a cărei teritoriu fusese unul dintre cele mai importante câmpuri de luptă ale primei conflagrații mondiale, era instabilă din punct de vedere politic. Polonezi câștigaseră după
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Era momentul în care toată lumea în Germania, inclusiv cei mai negri reacționari și monarhiști, a declarat ca bolșevicii vor fi fost salvarea lor." Ofensiva din Polonia era șansa "să testăm Europa cu baionetele Armatei Roșii." Ar fi fost prima încercare bolșevică de a pătrunde în chiar inima Europei, prima încercare de exportare al revoluției comuniste prin forță. Într-o telegramă, Lenin exclama: "Trebuie să ne îndreptăm toată atenția pentru prepararea și întărirea frontului vestic. Trebuie anunțat un nou slogan: «Pregătiți-vă
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
abia își câștigaseră independența și să sprijine revoluțiile comuniste din Germania și Austro-Ungaria. La începutul anului 1919, au izbucnit lupte aproape accidental și fără nici un ordin din partea guvernelor, când autoapărarea poloneză din Wilno ("Samooborona") a intrat în luptă cu forțele bolșevice, fiecare dintre părți încercând să-și apere teritoriile. Până la urmă, forțele sovietice mai bine organizate a zdrobit rezistența poloneză și a alungat rămășițele acestor forțe spre vest. În primăvara anului 1919, recrutările sovietice au mărit efectivul Armatei Roșii la 2
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Roșii și o schiță de linie de frontieră a început să se formeze din Lituania prin Belarus și Ucraina. Primul conflict armat important al noului război a avut loc pe 14 -16 februarie în Belarus. Spre sfârșitul lunii februarie, ofensiva bolșevică se oprise. Ambele armate erau implicat în luptele cu ucrainenii. Lupte violente se dă deau și în Țările Baltice pentru independent Lituaniei, Letoniei și Estoniei. La începutul lunii martie 1919, unitățile poloneze au declanșat o ofensivă, au forțat cursul râului
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
de echipamente militare atunci când Cehoslovacia și Germania au refuzat tranzitul acestor mărfuri spre Polonia. Pe 6 august, guvernul polonez a lansat un „Apel către lume” în care contesta acuzațiile de imperialism, sublinia hotărârea Poloniei pentru autodeterminare și dezvăluia primejdia „invaziei bolșevice a Europei”. Lituania fusese implicată în dispute serioase cu Polonia cu privire la controlul asupra orașului Vilnius și a regiunilor de frontieră din jurul localitățilr Sejny și Suwałki. O tentativă de lovitură de stat din 1919 orchestrată de polonezi în Lituania a provocat
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
polono-sovietic. În ciuda sprijinului lituanian, sovieticii nu au trecut Vilniusul sub control lituanian până în august, când polonezii erau gata să recucerească orașul. Până în august, sovieticii au sprijinit în schimb un guvern pro-comunist lituanian ( Litbel) și a plănuit o lovitură de stat bolșevică în Lituania. Conflictul dintre Polonia și Lituania a culminat cu scurtul război din august 1920. Polonezii au avut puțini aliați. Franța a continuat politica de respingere a bolșevismuliu și după ce Mișcarea Albă a fost complet înfrântă și a trimis în
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
final, rușii au trebuit să se retragă. Armata a V-a a lui Sikorski a împins neîncetat forțele sovietice epuizate spre est cu o viteză de 30 de kilometri pe zi, reușind ca prin manevre fulgerătoare să distrugă toate speranțele bolșevice de reușită a manevrei de învăluire de la nord. Până pe 16 august, contraofensiva poloneză a fost completată de atacul "Armatei de Rezervă" condusă personal de Piłsudski. Executând precis planurile lui Piłsudski, forțele poloneze avansând dinspre sud au găsit o spărtură uriașă
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
au ajuns prea târziu, ori nu au mai ajuns deloc. Armatele sovietice din centru s-au prăbușit în haos. Tuhacevski a ordonat o retragere generală dincol de râul Bug, dar a pierdut contactul cu cea mai mare parte a forțelor bolșevice din jurul Varșoviei și toate planurile sovietice s-au pierdut în dezordinea datorată pierderii comunicațiilor. Armatele bolșevice s-au retras în dezordine, divizii întregi intrând în panică și dezintegrându-se. Înfrângerea Armatei Roșii a fost de-o asemenea amploare și atât
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
prăbușit în haos. Tuhacevski a ordonat o retragere generală dincol de râul Bug, dar a pierdut contactul cu cea mai mare parte a forțelor bolșevice din jurul Varșoviei și toate planurile sovietice s-au pierdut în dezordinea datorată pierderii comunicațiilor. Armatele bolșevice s-au retras în dezordine, divizii întregi intrând în panică și dezintegrându-se. Înfrângerea Armatei Roșii a fost de-o asemenea amploare și atât de neașteptată încât, ca urmare a instigărilor detractorilor lui Piłsudski, bătălia de la Varșovia este deseori numită
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
spre sud, în zona mlăștinoasă Polesie, având centrul în orașul Grodno din Belarus. Pentru a distruge apărarea sovietică, armatele poloneze au trebuit să lupte în bătălia de pe râiul Niemnem. Polonezii au traversat râul Niemnem și au depășit prin flancuri unitățile bolșevice, care au fost obligate să se retragă din nou. Polonezii au continuat să avanseze pe toate fronturile, repetând succesele din anul precedent. După bătălia de pe râul Szczara de la mijlocul lunii octombrie, armata poloneză a atins aliniamentul Tarnopol-Dubno-Minsk-Drisa. În sud, forțele
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
din nou. Polonezii au continuat să avanseze pe toate fronturile, repetând succesele din anul precedent. După bătălia de pe râul Szczara de la mijlocul lunii octombrie, armata poloneză a atins aliniamentul Tarnopol-Dubno-Minsk-Drisa. În sud, forțele lui Petliura au înfrând Armata a XIV bolșevică, iar pe 18 septembrie au preluat controlul asupra malului stâng al râului Zbruci. În luna care a urmat, forțele lui Petliura au înaintat pe linia Nistru- Bra-Litîn. Bolșevicii au cerut încetarea ostilităților la scurtă vreme după înfrângerea dela Varșovia iar
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
a determinat în mare măsură cursul istoriei europene pentru următorii 20 de ani sau mai mult. [...] Fără să o recunoască și aproape în mod inconștient, liderii sovietici au abandonat cauza revoluției internaționale”. Au mai trecut încă două decenii până când armatele bolșevice să fie trimise peste graniță să „facă revoluție”. Sociologul american Alexander Gella consideră că „Victoria poloneză a asigurat douăzeci de ani de independență nu doar pentru Polonia, dar cel puțin pentru o întreagă parte centrală a Europei”. După negocierile de
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
a fost bazată pe sistemul planificării administrative și pe proprietatea de stat. Uniunea Sovietică a dezvoltat prima economie planificată centralizată. Dintr-o țară subdezvoltată în primii ani ai revoluției bolșevice, Uniunea Sovietică a ajuns să fie una dintre cele mai puternic dezvoltate state după Statele Unite ale Americii. Din 1928 până 1991, întreg cursul economiei a fost ghidat de o serie de 13 planuri cincinale. Țara a ajuns una dintre primele
Economia Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/299432_a_300761]
-
a fost o răscoală eșuată a marinarilor sovietici împotriva primului guvern bolșevic al RSSF Rusă. Ea a fost ultima mare ridicare la luptă împotriva guvernării bolșevice. Rebeliunea a avut loc în primele săptămâni ale lunii martie 1921 în Kronstadt, o bază navală fortificată a Flotei Ruse a Mării Baltice și un avanpost pe ruta maritimă de acces către Sankt Peterburg, la 35 de mile depărtare de orașul
Rebeliunea din Kronstadt () [Corola-website/Science/298799_a_300128]
-
dreptul muncitorilor de a se aproviziona din zonele rurale. În cele din urmă, în martie 1921, baza navală Kronstadt, pe care propaganda comunistă o sărbătorea ca pe una dintre sursele Revoluției din Octombrie, s-a ridicat la luptă împotriva guvernării bolșevice. Marinarii și alți militari din Kronstadt au cerut soviete libere și convocarea unei adunări constituante. Guvernul bolșevic a dat marinarilor un ultimatum pe 21 martie. Se insinua că revolta a fost "fără îndoială pregătită de serviciile de spionaj franceze" și
Rebeliunea din Kronstadt () [Corola-website/Science/298799_a_300128]
-
obligate să-și atace camarazii sub amenințarea pedepsei capitale, perioadă în care au existat dezertări care au îngroșat rândurile răsculaților, cei aproape 50.000 de militari de sub comanda lui Mihail Tuhacevski au înabușit în sânge rebeliunea. Pe 17 martie, forțele bolșevice au intrat în cele din urmă în orașul Kronstadt, după ce suferiseră pierderi cifrate la peste 10.000 de victime. Deși nu există cifre demne de încredere asupra pierderilor suferite de rebeli în luptă, istoricii estimează că au fost mai multe
Rebeliunea din Kronstadt () [Corola-website/Science/298799_a_300128]
-
mod ironic, la o zi după cucerirea bazei navale Kronstadt, bolșevicii au sărbătorit a 50-a aniversare a Comunei din Paris. Deși unitățile Armatei Roșii au înăbușit în sânge revolta, rebeliunea a exprimat cel mai bine nemulțumirea populară față de guvernarea bolșevică. Examinând fondul nemulțumirilor, Vladimir Ilici Lenin, care între timp trăsese și concluzia că revoluția mondială nu este iminentă, a hotărât înlocuirea comunismuluii de război cu Noua Politică Economică - NEP.
Rebeliunea din Kronstadt () [Corola-website/Science/298799_a_300128]