1,233 matches
-
înnoitoare privind nomenclatura botanica a provocat o ruptură. Dintr-o dată au existat două versiuni ale acestei nomenclaturi, predecesorul codului internațional al nomenclaturii pentru alge, ciuperci și plante. Acest conflict a ajuns la un cap la al doilea Congres Internațional de Botanica din 1905. Din anul 1895 înainte, Kuntze s-a mutat definitiv la Sân Remo. În anul 1904, a mai întreprins o ultimă expediție științifică prin lume, vizitând Australia, Noua Zeelandă, Ceylon, Șamoa, Hawai și SUA. În consecință a publicat "Lexicon generum
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]
-
vizitând Australia, Noua Zeelandă, Ceylon, Șamoa, Hawai și SUA. În consecință a publicat "Lexicon generum Phanerogamarum", descriind rezultatele studiilor sale despre floră și fauna din Marea Sargaselor, Singapore și India. În anul 1905, a participat la al doilea congres internațional de botanica de la Viena, punând sub semnul întrebării autoritatea Congresului cu privire la stabilirea regulilor de nomenclatura. Ca rezultat, naturaliștii au negat competența să. După congres a scris o infirmare a propunerilor incompetente precum punerea la dispoziție a normele nomenclaturii botanice pentru reforma internațională
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]
-
calopus" ca nou nume binomial, astfel descris de micologul italian Alfredo Vizzini în același an. Dar asociația germană de micologie de exemplu nu acceptă "Caloboletus" ca nume binomial ci numai sinonim, de asemenea A.M.I.N.T., (Asociația italiană pentru micologie și botanică), mai departe comitetul francez pentru denumirea ciupercilor sau „Inventarul Național al Patrimoniului Natural” (tot Franța). Se pare, că discuția încă nu este terminată. După ce taxonul "Calocalopus" nu apare nici în cărți reprezentative micologice de descriere, pe pagina aceasta specia este
Hrib frumos () [Corola-website/Science/336379_a_337708]
-
numit și Augustin Pyrame de Candolle (n. 4 februarie 1778, Geneva - d. 9 septembrie 1841, Geneva) a fost un botanist și naturalist elvețian de proveniență franceză. Cu toate că accentul principal al savantului a fost botanica, de asemenea, el a contribuit la domenii asociate cum ar fi fitogeografia (pe care a stabilit-o ca știință independentă), agronomia, paleontologia, botanica medicală, și botanica economică. Abrevierea numelui său în cărți științifice este DC.. Candolle s-a născut într-
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
a fost un botanist și naturalist elvețian de proveniență franceză. Cu toate că accentul principal al savantului a fost botanica, de asemenea, el a contribuit la domenii asociate cum ar fi fitogeografia (pe care a stabilit-o ca știință independentă), agronomia, paleontologia, botanica medicală, și botanica economică. Abrevierea numelui său în cărți științifice este DC.. Candolle s-a născut într-o familie nobilă care a avut originea în Provența (Franța). Aceasta a părăsit regiunea cu aproape 200 de ani în urmă, mai devreme
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
botanist și naturalist elvețian de proveniență franceză. Cu toate că accentul principal al savantului a fost botanica, de asemenea, el a contribuit la domenii asociate cum ar fi fitogeografia (pe care a stabilit-o ca știință independentă), agronomia, paleontologia, botanica medicală, și botanica economică. Abrevierea numelui său în cărți științifice este DC.. Candolle s-a născut într-o familie nobilă care a avut originea în Provența (Franța). Aceasta a părăsit regiunea cu aproape 200 de ani în urmă, mai devreme de a trăi
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
Pierre Pyrame (1806-1893), și Benjamin Charles François (1812-1825). Patru generații ale descendenților lui au devenit de asemenea persoane proeminente în activitatea botanică, în primul rând sus numitul fiu Alphonse, care a fost un succesor al tatălui său ca profesor de botanică la universitatea din Montpellier. Alphonse a continuat lucrările tatălui său. Ca copil, Augustin sa bucurat de școală și după absolvirea ei, a început un studiu de medicină la "Collège Calvin" (fostul "Collège de Genève", fondat de Jean Calvin) sub tutela
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
început un studiu de medicină la "Collège Calvin" (fostul "Collège de Genève", fondat de Jean Calvin) sub tutela teologului și botanistului elvețian Jean-Pierre Étienne Vaucher (1763-1841) care l-a încurajat pe tânărul student să-și concentreze atenția în principal pe botanică. A terminat studiile sale la Paris, unde a găsit primul loc de muncă într-un ierbar din oraș. Acolo a documentat multe sute de plante. În același timp a început să se ocupe cu un nou sistem de clasificare a
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
familiilor de plante. Deja la vârsta de 20 de ani a devenit membru al Asociației de Fizică și Științe Naturale din Geneva ("Société de Physique et d'Histoire naturelle de Genève") (SPHN). În 1807 Augustin a fost numit profesor de botanică la facultatea de medicină al universității din Montpellier, iar, trei ani mai târziu, a preluat conducerea acesteia. Revenit la Geneva în 1816, a preluat un an mai târziu, a fost însărcinat cu conducerea facultății de istorie naturală (botanică și zoologie
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
profesor de botanică la facultatea de medicină al universității din Montpellier, iar, trei ani mai târziu, a preluat conducerea acesteia. Revenit la Geneva în 1816, a preluat un an mai târziu, a fost însărcinat cu conducerea facultății de istorie naturală (botanică și zoologie) la universitatea de acolo (până în 1834). Tot în 1817 a fondat grădina botanică a orașului ("Jardin botanique des Bastions"). Între anii 1830 și 1832 a fost rectorul universității din Geneva. Dar Candolle a fost și un om politic
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
și 1832 a fost rectorul universității din Geneva. Dar Candolle a fost și un om politic. Astfel a fost membru al parlamentului cantonal genevez din 1816 până la moartea sa. În anul decesului său, a instituit "Prix de Botanique" (Premiul de botanică, astăzi "Prix Augustin-Pyramus de Candolle") care este destinat să recompenseze un autor sau coautor al celei mai bune monografii despre un gen sau o familie de plante. Premiul a fost remis de 27 de ori, ultimul laureat fiind Alison M.
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
fost "Instructions for Collecting and Preserving Insects" (Instrucțiuni pentru colectarea și conservarea insectelor), din anul 1771, urmată de traducerea faimoasei opere a lui Carl Linné "Fundamenta Entomologiae" un an mai târziu. Tot în 1772, Curtis a fost numit demonstrator de botanică la Societatea "Apothecaries", la "Chelsea Physic Garden", unde a predat lecțiuni publice în botanică. Scurt timp după acea, el a achiziționat o grădină pentru cultivarea de plante. Fiind repede prea mică, a strămutat-o (încă de două ori), în final
William Curtis () [Corola-website/Science/337204_a_338533]
-
anul 1771, urmată de traducerea faimoasei opere a lui Carl Linné "Fundamenta Entomologiae" un an mai târziu. Tot în 1772, Curtis a fost numit demonstrator de botanică la Societatea "Apothecaries", la "Chelsea Physic Garden", unde a predat lecțiuni publice în botanică. Scurt timp după acea, el a achiziționat o grădină pentru cultivarea de plante. Fiind repede prea mică, a strămutat-o (încă de două ori), în final la Lambeth Marsh, unde a plantat și colectat cel mai mare număr de plante
William Curtis () [Corola-website/Science/337204_a_338533]
-
Fiind repede prea mică, a strămutat-o (încă de două ori), în final la Lambeth Marsh, unde a plantat și colectat cel mai mare număr de plante britanice aduse vreodată împreună. Savantul și-a creat un nume strălucitor în domeniul botanicii prin marea sa operă în șase volume, "Flora londinensis", cu care a început în anul 1775 și a terminat în 1798. Acolo a descris multe plante și ciuperci (astfel a descris în volumul 2 al lucrării sale principale între alte
William Curtis () [Corola-website/Science/337204_a_338533]
-
Mai târziu, publicația a fost preluată de către John Sims, care a redenumit-o în "Curtis’s Botanical Magazine" (1826). Toate ideile lui Curtis au servit beneficiului omenirii. El a fost primul botanist cu renume în această țară care a aplicat botanica pentru scopurile agriculturii. Prin neîncetata cultivare de plante, el a posedat avantaje superioare fâță oricăruia care îl precedase și a fost astfel în stare, să atragă atenția agricultorilor referitor la calitățile nocive precum cele utile ale plantelor. Genul de plante
William Curtis () [Corola-website/Science/337204_a_338533]
-
(n. 23 aprilie 1845, Treviso - d. 11 februarie 1920, Padova) a fost un botanist dar în primul rând micolog italian, profesor de istorie naturală și de botanică precum director al institutului tehnic la Universitatea din Padova. Abrevierea numelui său de autor este Sacc.. Saccardo a urmat liceul din Veneția și, după bacalaureat, a studiat la Institutul Tehnic al Universității din Padova, unde a obținut doctoratul în 1867
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
Tehnic al Universității din Padova, unde a obținut doctoratul în 1867, iar în 1869 a devenit profesor de istorie naturală. În 1872 a înființat revista "Michelia" în care a publicat multe dintre lucrările sale micologice timpurii precum cele despre istoria botanicii. Un an mai târziu a scris "Mycologiae Venetae specimen", în care a descris toate ciupercile care erau de găsit în Veneto, dezvoltând categoriile de față ale lui Ludwig Ritter von Heufler zu Rasen und Perdonegg, Freiherr von Hohenbühel (1817-1885) de la
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
toate ciupercile care erau de găsit în Veneto, dezvoltând categoriile de față ale lui Ludwig Ritter von Heufler zu Rasen und Perdonegg, Freiherr von Hohenbühel (1817-1885) de la 245 la 4.600 de taxoni. În 1879 a preluat conducerea catedrei de botanică ca succesor al fostului său învățător Roberto de Visiani (1800-1878) și în plus a fost numit director al institutului precum și al grădinilor botanice ale universității. Activitatea științifică a lui Saccardo a fost concentrată aproape în întregime pe micologie. A publicat
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
și suficient de modernă. Unele dintre descrierile și cheile sale de clasificare sunt încă de referință. De acea a fost poreclit Linnaeus al ciupercilor. Fiind de asemenea interesat în istoria științei, Saccardo a publicat în 1895 și în 1901 "La Botanica in Italia". În anul 1915, omul de știință s-a retras din posturile universitare pentru a avea timp pentru finalizarea marii lui opere "Sylloge fungorum omnium hucusque cognitorum" (24.000 de pagini). El a cooperat cu mulți botaniști și micologi
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
animal" (Antimagnetismul sau originea, progresul, degradarea, reînnoirea și dezmințirea magnetismului animal), (Londra, 1784 tradus în limba germană în 1788), fiind un adversar rezolut lui Franz Anton Mesmer și un suporter înfocat al inoculației Mai departe, Paulet s-a interesat pentru botanica precum micologie. Astfel a publicat între 1790 și 1793 marea să opera "Traité des champignons"despre ciuperci în două volume, pe aproape 600 de pagini și cu 227 de plăci gravate și colorate. În aceste cărți a descris ciuperci comestibile
Jean-Jacques Paulet () [Corola-website/Science/337286_a_338615]
-
otrăvitoare precum efectele acestora pentru diversele animale și om, ele fiind văzute până în prezent fundamentale pentru determinarea grupurilor de bureți. Această operă a fost completată, în 1791, de " Fugorsarum plantarum tabulae". A mai scris alte două cărți celebre în domeniul botanicii: revizuirea lucrării lui John Stackhouse (1742-1819) despre genurile de plante descrise de Teofrast (1816) și despre „Floră și fauna” a lui Virgiliu (1824). După ce a devenit medic regal la castelul din Fontainebleau, a mai publicat în 1805 un mic tratat
Jean-Jacques Paulet () [Corola-website/Science/337286_a_338615]
-
specie proprie. Păstrăvul de fag este nematofag. El este capabil să otrăvească nematode folosind toxine. Hifele fungide penetrează nematodele paralizate sau ucise, care sunt apoi digerate. Speciile europene fructiferă abia la temperaturi scăzute. Andreas Bresinsky (n. 1935), profesor german de botanică, a constatat, că sunt necesare ca stimul de declanșare al dezvoltării, temperaturi sub 11 ° C. Corpurile fructifere pot supraviețui înghețuri și dezvoltă spori chiar și la temperaturi mai mici de zero grade (după Bresinsky până la -2.8 ° C). În consecință
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
Theresa nu s-a căsătorit niciodată, rămânând o celibatară toată viața ei. Ea a fost considerată o femeie încrezătoare, independentă și una cu pasiuni neobișnuite. A fost o reprezentată de seamă a femeilor din acele timpuri. Interesele sale în geologie, botanică, antropologie, zoologie au necesitat profesori particulari, femeile nefiind considerate apte să studieze la universități. Femeilor li s-a permis accesul în universităță în 1903, când tatăl Theresei a legalizat acest lucru. La vârsta de 21 de ani ea a început
Theresa de Bavaria () [Corola-website/Science/337420_a_338749]
-
16 februarie 1727, Leiden - d. 26 octombrie 1817, Viena) a fost un renumit botanist, chimist și medic austriac de origine franceză, fiind prim-autor în descrierea multor animale, ciuperci și plante. Abrevierea numelui său în cărți științifice este în domeniul botanicii și micologiei Jacq., în cel al zoologiei Jacquin. Nikolaus a provenit dintr-o familie aristocrată franceză (al cărui titlu nu a fost prevalat în Sfântul Imperiu Roman, de abia Nikolaus a obținut titlul de baron pentru țările Imperiului Hasburgic) care
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
Catharina († 1791), fiica consilierului guvernamental imperial la Viena Johann Heinrich Schreibers. Soții au avut mai mulți copii, printre care au fost Joseph Franz (n. 7. februarie 1766, Schemnitz - d. 26 octombrie 1839, Viena), cunoscut medic precum de asemenea profesor de botanică și chimie la Universitatea din Viena, Emil "Gottfried" (1767-1792) și sora lor Franziska (1769-1850), o pianistă talentată. Marele compozitor Wolfgang Amadeus Mozart a fost împrietenit strâns cu familia Jacquin. El a dedicat mai multe compoziții membrilor acestei familii, astfel lui
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]