6,134 matches
-
un crenel. Și voi, ocnașii lumii, cinstiți și iluzorii, împrăștiați de friguri și sorcoviți de cîini, voi, care știți răsplata și flegmei și sudorii, voi, ce vă faceți patul în miezul alb din pîini, mai lunecați pe-o frunză, mai botezați nisipul, ... Citește mai mult La ora cînd flașneta se duce să se culceși Foișorul focuri mai stinge doar în vis,cînd porumbeii sorții pe cronici de Neculcevor să-și ridice cuibul cel din vechimi prezis,mai drag îmi pare-atuncea, prin
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
un crenel. Și voi, ocnașii lumii, cinstiți și iluzorii,împrăștiați de friguri și sorcoviți de cîini,voi, care știți răsplata și flegmei și sudorii,voi, ce vă faceți patul în miezul alb din pîini,mai lunecați pe-o frunză, mai botezați nisipul,... XVII. NU SÎNT ACELA, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017. Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată. În ochiul meu jilav dorm cîmpiile și dorm mări. Caut în soartă mereu un
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
fratelui său merge bine, când află că Ludmila va naște, inima lui se revoltă. Își spuse că trebuie să-i împărtășească iubirea. Și se întâmplă! Virgil plecase pentru o săptămână în Austria la specializare. Ludmila îl chemă. Atunci, când au botezat copilul a realizat că s-a îndrăgostit de Ștefan. I-a transmis emoția, iar ea a deslușit mesajul. Și a început iubirea lor plină de păcat. Ludmila își trăda soțul, copilul. S-a năruit totul. Ea a preferat să fugă
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383263_a_384592]
-
1945. Noel Corbu străbate alături de soția sa, cu mașina, provincia Languedoc-Ronssillon Într-un voiaj de plăcere. Are 34 de ani și este tatăl a două fetițe, dintre care una de sapte ani, pe care responsabila cu onomastica din familie o botezase Claire. Se grăbește pentru că, În curând se va lăsa seara, iar În localitatea pe care tocmai o traversează, Rennes-le-Château, nu depistează nici un hotel. Colac peste pupăză, motorul mașinii automobilului Începe să scoată fum, semnalizând terminarea apei din carburator. Oprește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe de rost toată slujba, iar la zece știam unde-și ține stareța cheile. Așa am putut citi, după ce adormeau maicile, „Ars Amandi” a lui Ovidiu. N-am priceput eu tot ce scria acolo, dar am reținut imaginile. M-au botezat Cosette, că stareța era moartă după Franța. în urbe nu ieșeam decât cu corul, la catedrală. Nu voi să mă laud, dar nimeni nu cânta ca mine. Odată, într-o duminică, să fi avut vreo 16 ani, maica Sampdoria, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
singuraticilor drumeți. Nouri de corbi se învolburau la apus în juru-i; în nopțile fără lună vânturile șuierau dându-i ocol și un vaiet subțire, înjunghiat, se auzea ieșind din ziduri. Nu e de mirare astfel că țăranii din împrejurimi îl botezaseră „Lugubrul”. Ziua, când aveau treburi cu caii la castel (deoarece castelul, pentru a se autofinanța, beneficia de o potcovărieî nu spuneau „mă duc cu calul la castel”, ci spuneau „mă duc cu calul la Lugubru”, porecla fiind încetățenită multe verste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
viața fratelui său. Când își dădu seama de situație, mai bine de un metru de nisip îl acoperise deja și el însuși era în pericol să fie îngropat de viu, dacă nu scăpa la timp din capcană. Puțurile tuarege sunt botezate de obicei cu numele primului om care moare în timpul construcției lor, iar dacă prin vreun miracol sunt terminate fără nici un accident, în semn de mulțumire se obișnuiește să i se pună numele sihastrului înmormântat în apropierea locului respectiv. Acesta avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
râsul unei hiene îl trezi, se afla din nou la orizont, imensă. Socoti cât mai era până la răsăritul soarelui și de cât timp aveau nevoie ceilalți ca să ajungă la intrarea în peștera pe care cu multă vreme în urmă o botezaseră Peștera Gazelei. Ziua următoare avea să fie fără îndoială foarte grea. Când o geană de lumină se ivi spre răsărit, Gacel se ridică cu greu în picioare, se îndreptă spre un tufiș de pe marginea vechii albii a râului și dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o parte și de alta a turnului mut, biserica doarme, respiră, așteaptă. Dar poate acolo, În somnul ei, se refac rosturile vechilor cărămidării; mirese negre furate de miri aprigi care-și jucau șișul În mînă ca zarurile la barbut, copii botezați la gura cuptorului, semănînd cu niște Îngerași de boia, flăcăi Întinși pe un pat de pietriș, burta lor un mac sîngeriu cu petalele larg desfăcute și femeile sfinte, galbene pînă-n albul ochilor, litania lor tărăgănată, potrivită după o magică știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trăiesc. Am dreptul să trăiesc. Am dreptul constituțional să lucrez și n-am să-l distrug pe Avram de dragul Domniilor Voastre! - se răstea la sfârșit de săptămână către cei care se luau cu el la harță în numele sfintei duminici. Și-a botezat mașinăria Avram din motive sentimentale. Avram huruia și în ziua în care am prins toate cele trei pisici din jur, am legat gura sacului și am făcut un calcul aparent logic: dacă o pisică, în mod firesc, cade întotdeauna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o să danseze - mi-a spus Adél ca să mă liniștească. A oprit mașina în apropiere de centru, i-a dat șoferului ceva bani și l-a trimis într-un fel de cofetărie. Credeam că vom intra în biserica unde m-au botezat, dar nici nu ne-am oprit în dreptul ei. — Există și altfel de biserici - a spus Adél. Acum noi vom merge o casă mai încolo, unde, aparent, se vor ocupa numai de corpul tău. Dar rezultatul va fi o minunăție: singurele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o ploaie binefăcătoare peste răsaduri. A fost mai degrabă cum făcusem și eu cu puiul de găină. Adél era călită. Eu am crezut că n-o să supraviețuim. După evenimente a trecut pe la noi, așa, într-o doară, preotul care mă botezase iar situația s-a lămurit chiar în ziua aceea. Mai precis, că există revoluționari și contrarevoluționari. Apoi, contrarevoluționarii îi consideră pe revoluționari contrarevoluționari, iar revoluționarii îi consideră pe contrarevoluționari contrarevoluționari. Apoi, potrivit revoluționarilor, contrarevoluționarii n-ar trebui împușcați ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ne-revoluționar unui revoluționar, pentru că acesta îl împușcă, și tot indiferent e și ce-i spune celuilalt revoluționar, pentru că și acela îl împușcă, ceea ce, în lumina celor de mai sus, e, de asemenea, firesc. După toate astea, preotul care mă botezase ne-a informat că el nu vrea să ocupe nici un fel de poziție în această problemă, că nu afirmă nici că ar fi revoluționar, pentru că el e deasupra tuturor lucrurilor, poate că singurul care cunoaște adevărul, că singurul revoluționar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
singurul revoluționar e chiar Fiu lui Dumnezeu, care se situează de asemenea deasupra tuturor lucrurilor, la care Benjamin nu a spus nimic. Apoi ne-a mai spus că lui nu are de ce să-i fie teamă, pentru că el l-a botezat și pe unul dintre contrarevoluționari, și pe celălalt, și să-l anunțăm de îndată ce se ivește vreo problemă, pentru că el ne va ajuta, cât timp asta nu-i pune în pericol siguranța. — Ce bine că eu n-am botezat pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
l-a botezat și pe unul dintre contrarevoluționari, și pe celălalt, și să-l anunțăm de îndată ce se ivește vreo problemă, pentru că el ne va ajuta, cât timp asta nu-i pune în pericol siguranța. — Ce bine că eu n-am botezat pe nimeni - a spus Benjamin, după ce preotul a plecat. De altfel a avut dreptate, în felul lui. În seara aceea, la nouă ani, am luat hotărârea să nu ucid niciodată pe nimeni. A fost o hotărâre corectă, și asta poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
e de atunci una dintre cele mai profitabile investiții ale Sale. A fost o jertfă rapidă, mieii s-au descompus degrabă, cei mai norocoși la soare, plutind pe apă, ceilalți în adâncuri, printre crengile brazilor, ca lacul să poată fi botezat mai ușor. Așa a devenit râul stăvilit de alunecătura dealului Lacul Leșurilor, până când asta a început să dăuneze afluenței de turiști, pe cale de a se înteți. Atunci, după un exemplu străin de succes, geografii au corectat greșeala și l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dați-mi voie să-mi definesc copilăria prin aceste bucurii de doi bani, ca astea, deși, cronologic, nu e tocmai corect. Cred că am rămas acolo fiind că Engelhard mi-a arătat ursul. Pe care nu l-aș fi putut boteza Gedeon, pentru că asta ar fi presupus să-l supun la o cură de slăbire temeinică. Ar fi trebuit să scot din el vreo doi saci de paie, ceea ce ar fi dăunat serios întregii afaceri. Să te pozezi cu un urs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lui „Igor Gherasimov, cosmonaut burlac“ - așa scria pe cartea lui de vizită - era o legătură strânsă între picioare, adresă și marea lui aventură amoroasă. Odată, i s-a făcut atât de greață de Marșul nupțial, încât s-a hotărât să boteze cu numele autorului acelei mâzgăleli cea mai urâtă magherniță din oraș. Ca mai toate hotărârile lui de atunci, și pe asta a luat-o în compania unui demisec alb, iar alegerea lui a căzut fără nici o discuție asupra propriei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
retrăsese tulburat, dar hotărât să nu se mai ducă niciodată la sinagogă. Dar nu se întâmplă niciodată exact așa cum planifică oamenii la furie. Natanael s-a căsătorit cu Tua și într-un fel cu toată familia ei. Anticariatul a fost botezat cu numele TUA. Cu timpul deveni locul cel mai iubit al Tuei, acolo lucra împreună cu fratele ei, Jan. Acesta începuse să se intereseze de cărți în loc să mai bea, pretinzând că cititul vindecă de alcoolism și chiar de fumat, amândouă viciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
simt cu alte organe decât cele cunoscute, poate cu întreaga suprafață a pielii, că nu eram deloc singură. Într-o zi plină de ceață deasă și lucitoare ca un porțelan, mi s-a dăruit un papagal pe care l-am botezat Sucki - el îmi amintea de zeul iubirii, Kamadeva, care avea ca pasăre adorată un papagal exact ca al meu. De unde venea? Băiatul care mi-l dăduse nu știa nimic despre țara de origine a păsării, era grăbit să plece în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
samahoncă și reuși să convingă două chelnerițe să se plimbe și să vină cu noi acasă. Jos, în pasajul întunecat și plin de ecouri, unde a trebuit să le așteptăm, am făcut cunoștință. Se numeau Nelly și Kitty, dar Iag, botezându-le pe loc Natiuha și Katiuha, le lovi părintește peste fund și le zori să urce în trăsură. În ce-o privește pe Kitty, am reușit să disting fețișoara ei slăbuță și cârlionții lipiți de obraji, ca niște cozi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
află în centrul universului? De fapt, hai să-ți pun altă întrebare! Crezi că lumea are o vârstă mai mare de șapte mii de ani? Fără îndoială. Bine, dar ești creștin. Crezi că m-a întrebat cineva când am fost botezat? Vezi? Lumea există și Dumnezeu este aici, cel puțin așa scrie în Vechiul Testament. Nu așa spune preotul în biserică. Hai, lasă! Crezi că vom putea lămuri acum întrebările fundamentale ale omenirii? Într-adevăr, nu puteau rezolva ei acum controversa, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
DANILO KIŠ ENCICLOPEDIA MORȚILOR Traducere din limba sîrbă și note de Mariana Ștefănescu Tabel biobibliografic 1935 - 22 februarie: se naște Danilo Kiš la Subotica, oraș În NE Serbiei, la granița cu Ungaria. 1939 - este botezat În stil ortodox la biserica Uspenia (Adormirea Maicii Domnului) din Novi Sad. 1942 - după pogromul de la Novi Sad familia se refugiază În Ungaria la Kerkabarabas-Zalabaska, ținutul natal al tatălui său. Aici Danilo Kiš va urma școala primară și primele clase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dar și pe „amazoana“ ce a retezat capul unui tiran otoman, din răzbunare. Asemenea excepții etnografice nu s-au mai repetat și În cazul meu. La vîrsta de patru ani (1939), pe vremea proliferării legilor antisemite În Ungaria, am fost botezat de părinți la Biserica Uspenia din Novi Sad, și asta mi-a salvat viața. PÎnă la vîrsta de treisprezece ani am locuit În Ungaria, În ținutul de baștină al tatălui meu, unde ne-am refugiat În 1942, În urma pogromului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
perioada mai-noiembrie, cum se zice, ca haiducii. Numele lui Jovan Radojković (la a cărui cîrciumă geometrii beau În fiecare seară vin rece, pe veresie) este consemnat aici alături de numele unui copil - Svetozar - al unuia Stevan Janić pe care-l va boteza tata; de asemenea, numele doctorului Levstik, un sloven refugiat, care-i va prescrie prafuri pentru gastrită, sau al uneia, Radmila - Rada Mavreva pe care tata o va tăvăli o dată În fîn, Într-o poiată.PRIVATE CÎnd s-a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]