1,323 matches
-
de foioase, de unde au fost retezate mai multe exemplare mari în urmă cu vreo 20 de ani, mai ales în dreapta potecii. Astfel că lumina ajunge la sol oarecum din această direcție, creând o imagine feerică a zonei. Toată coasta este brăzdată de șanțuri prin care au fost trase la vale trunchiurile de pom tăiate pe vremuri, astfel că în urcuș poți să o iei mai pe stânga sau pe dreapta cu 5-10 metri, dar întorcându-te întotdeauna spre linia principală de
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
explicat mama și rețeaua extrem de complicată de tuneluri vechi care au fost săpate de turci la aproape 10 metri adâncime, căptușite cu cărămidă roșie și care pornesc de la periferia Brăilei, oprindu-se tocmai la malul Dunării. Tot subsolul Brăilei este brăzdat de astfel de tunele, aici ele numindu-se „hrube”. În istorie și în arheologia locală au fost denumite „hrubele Brăilei”. Tata mi-a făcut un fel de corespondență cu „catacombele Parisului,” ori ale Romei, Varșoviei, Berlinului. Sute de ani s-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ei rămâneau muți, așteptând fără să știe ce așteaptă, liniștea creștea atunci enormă, li se auzea respirația, li se auzeau bătăile inimii, se auzea vântul de gheață cum șuieră și se strecoară prin crăpăturile vagonului, cum îi lovește și le brăzdează obrazul. Tata, la început, când urcase în trenul de marfă, fusese stăpânit de un sentiment acut de revoltă, mânie și neputință: îl scotea din minți, pe el, care nu se clintea cu una cu două, faptul că nemernicul acela îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ora două din noapte te poate încerca! Doamne, fă ca turcul acesta cu inimă mare să ajungă direct în Rai! Nu sunt numai albanezi și portughezi în bucătărie. Cel mai bine mă înțeleg cu Mombassa, angolez, refugiat politic. Are fața brăzdată de o cicatrice oribilă, își târăște greoi un picior. Mersul pe pardoseala udă și alunecoasă îi pune mari probleme. Spune că a fost rănit în război. Nimeni nu-l crede. Și, la urma urmei, de ce l-am crede? Pentru că în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pământ proaspăt "întors", pregătit pentru a fi plantat cu flori. Mirosea atât de frumos pământul acela, încât aș fi vrut să mă culc pe brazda neagră și să rămân nemișcat. Să-mi reamintesc gustul Lui, pe care l-am pierdut brăzdând, la rândul meu, kilometrii de biblioteci de aici. Fără folos, fără recoltă. 9 iunie 2005 Visez colorat, de la negru la violet. Visez cărtărescian, dacă îmi este permisă această expresie, dar nu am transcris niciodată visele mele. De data aceasta fac
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai zâmbeau semnificativ și nu-l mai furau cu privirea, așa cum făceau cu mai mulți ani în urmă. Acum,... Acum, cele aproape opt decenii adunate în vistieria vârstei au lăsat urme adânci în întreaga sa ființă. Cutele numeroase ce-i brăzdează obrazul, stingerea luminii din ochii săi altădată expresivi și sclipitori, curbarea tot mai accentuată a spatelui, proeminența pomeților și a oaselor mâinilor i-au scofâlcit înfățișarea. Bucurii? Din ce în ce mai puține și mai palide. Inima-i îmbătrânită și obosită își întețește bătăile
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ignorând scurtătura peste livadă cu toate că drumul trecea pe lângă cimitir. Am ales drumul de lângă cimitir, dar mi-am făcut și un pic de curaj deoarece vizavi era un șir de patru case însă scufundate în beznă. Cerul era înnourat dar brăzdat din când cu câte un fulger îndepărtat, iar tunetul se auzea slab de tot. Cunoșteam foarte bine drumul cu toată bezna ce mă înconjura, am ajuns bine în colonie. În fața porții am lăsat bagajele din mână, am căutat cheia care
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
năprasnic al iernii, unde ar trebui să ardă de vie, încălzindu-i pe cei mulți și săraci. Cu pensula înviorez culorile reci și neprimitoare ale livezilor și ale clădirilor sinistre, unde trăiesc cei nefericiți redându-le bucuria, pe chipul lor brăzdat de vânt. Pe câmpiile pustii așez florile viu colorate, cerul îl îmbogățesc cu stele și norii îi alung ziua, de pe cer, lăsând să pătrundă razele soarelui în tot ce mișcă pe pământ. Păsările le așez pe un gard să le
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
lupoaicei cu cei doi prunci. Părăsim orașul Brad și ne îndreptăm către Abrud. Suntem în zona minieră bogată în minereuri de aur și de argint, intens exploatate înainte de 1989. De-a lungul văilor apar lungi șiruri de halde de steril, brăzdate de apele ploilor. Se succed blocurile în care au locuit minerii în perioada când activitatea de exploatare a aurului și a argintului asigura traiul oamenilor din aceste locuri. Acum totul este părăsit, pe fațadele cenușii ale blocurilor, se cască golurile
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
alt fiu rătăcitor, și parcă simțeam impulsul de a-l împinge către binecuvântare. - Vilson, ce aștepți? Cheazime, tu ce faci? Nu vrei ca tu și copiii tăi să aveți parte de cer? Priveam către armata aceasta revenită de pe frontul păcatului, brăzdați de rănile lumii. Îi priveam în ochi și mă rugam. Au trecut aproape cinci minute și se mai rupea câte un suflet pentru a păși în față. O ultimă strigare și Domnul a rupt lanțurile celui rău: în câteva secunde
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
iulie școala noastră s-a deplasat la Tg. Ocna pentru instruirea practică a noastră în această zonă, cu acele lupte hotărâtoare de la Coșna, Cireșoaia și alte localități din vara lui 1917. Vedeam pe viu urmele neșterse ale obuzelor care au brăzdat pământul cu gropi, precum fața unui bolnav de vărsat. Neuitată mi-a rămas întâlnirea batalionului nostru de elevi cu un cioban din partea locului, decorat pentru că a condus pe cărări numai de el știute un batalion românesc, care s-a strecurat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
era lumânarea fiecăruia din ei. La miezul nopții, ca la o comandă, bălțile Nistrului s-au aprins arătându-ne mii și mii de lumini. „Iată măi băieți! Avem și lumânări pentru noaptea Învierii lui Iisus”. Apoi trasoare de diferite culori brăzdează cerul acestei nopți sfinte. Rămânem pe poziție la locul nostru. Dimineața de Paști e luminoasă, cu soare chiar și cu oarecare pace în sufletele noastre de ostași aflați la datorie! Până la ora aceea fusesem plimbat și fixat într-un loc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de o jupuire proustiană a simțurilor, se debattant parcă, la impactul cu culorile de toamnă (descrise cu propriile lui cuvinte ca o „chapelle ardente de feuilles aux tons violents“), cu glasurile Îndepărtate din vale, cu un stol de porumbei ce brăzda cerul fraged, compusese acea romanță Înaripată (și singura persoană care a memorizat melodia și toate cuvintele a fost fratele meu, Serghei, pe care aproape că nici nu-l băga În seamă, care mai era și bâlbâit, pe deasupra, și care a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
costumul de baie Îmbibat cu apă și Îngreunat de nisip. Acesta cădea bâldâbâc pe scândurile de pe jos și Încă tremurând pășeai În afară, călcând pe dungile lui albăstrui difuze. Cabina mirosea a lemn de pin. Servitorul, un cocoșat cu fața brăzdată de riduri, Îți aducea un lighean cu apă clocotită În care Îți Înmuiai picioarele. De la el am aflat și am păstrat de atunci informația Într-o celulă de sticlă a memoriei mele, că În limba bască „fluturelui“ i se spune
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
revăd codrii măreți (În fr. În orig.). . Zbătându-se (În fr. În orig.). . Ca un rug de frunze În tonuri care ard (În fr. În orig.). . Aerul pur se Înalță din câmpie (În fr. În orig.). . Un stol de turturele brăzdează cerul blând / Crizantemele se-mpodobesc pentru Sărbătoarea tuturor sfinților (În fr. În orig.). . Punct pe linia mediană a frunții, imediat deasupra sprâncenelor. . Un... ndee, un... de pleci (În rusă În orig.). . Castelul (În fr. În orig.). . Sunt o silfidă În comparație cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
război mondial, Serghei Esenin scrie câteva din poeziile sale despre animale: Vaca, Cântecul cățelei, Vulpea... Păcătuind prin evazionism, s-ar fi spus în limbajul proletcultismului ce încă nu fusese inventat, întorcându-și fața de la măcelul în toi pe fronturile care brăzdau Europa. Demonstrând, de fapt, cu geniul său uimitor, de o prospețime matinală și totodată bolnav, blestemat, că suferința e una și indivizibilă. Că prețul, valoarea ei sunt aceleași, la oameni și animale. Că în vastul ei domeniu nu există trepte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
biserici pe care Domnitorul Alexandru cel Bun a zidit-o în anul 1407 și, bine înțeles, fericita Mănăstire voievodală atât de valoroasă, atât de bine păstrată prin furtuna veacurilor trecute, mănăstirea Moldovița. Un râu mare de lacrimi sărate mi-au brăzdat obrazul citind scrisoarea părinților, în care-mi scriau că Marta le-a scris că sunt un rău și că trebuie să divorțeze de mine. Cum să-i spui unei mame că fiul ei este rău? O, Doamne, ce mare, neînchipuit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
persoane știută. Gândul ex-primarului proaspăt instructor județean mersese cu mult mai departe de pretinsa cafea sau de film. Pe figura gălbejită din cauza tutunului flutura un zâmbet antipatic. Între timp, aproape toate căruțele plecaseră de pe deal. Aerul era de nerespirat, fulgere brăzdau cerul, iar nori negri veneau dinspre pădure. În câteva momente avea să înceapă furtuna. Te urci în mașină, tovarășa Țâru? întrebă activistul, fost primar de oraș, suflându-mi fumul în față. Nu mă urc, i-am răspuns, uitându-mă la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lângă pictorul care își făcea treaba. Când copilul a spus că îi este somn, am plecat spre casă. Tuna, 79 fulgera și era întuneric. Cu fetița de mână am alergat spre blocul unde locuiam. Curentul era întrerupt, și numai fulgerele brăzdau amenințător cerul. Pe întuneric, am urcat scările și am ajuns în cameră. Nu am apucat să aprindem o lumânare când pământul a început să se clatine, iar peretele lângă care era patul s-a prăvălit peste acesta. Prin golul lăsat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
scurt timp au apărut câțiva vecini cu scări lungi și ne-au ajutat să ieșim din imobilul distrus de seism. ANIVERSARE UNICĂ În urma cutremurului, Căminul Cultural, proaspăt văruit și reparat, și-a arătat din nou vârsta în crăpăturile care au brăzdat pereții abia cârpiți. Pentru că se apropia festivalul concurs inter comunal, am acoperit cu ipsos crăpăturile și am dat cu var pe deasupra. Încercarea mea de a face ca acest cămin să arate cât de cât normal a eșuat. Era necesară construirea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu marchiză doar pentru a-i simți, seara, aroma specială, cu miros de farmacie. Eucaliptul avea o poveste care circula oarecum clandestin. Domnișoara cu eucaliptul fusese logodită cu un ofițer de marină, de felul lui din Brăila. Acesta, om frumos, brăzdat de soarele și vânturile mărilor și oceanelor lumii, îi adusese în dar ciudatul arbust, cu vaporul, bineînțeles, tocmai din Brazilia. într-o vară (iarăși, asta se știe din zvonuri), marinarul nu a mai venit să-și vadă nici logodnica, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
documentar despre GAP, în variantă ficțională. Primul portret al piratului Billy Bones are, în deschiderea poveștii, toate datele imaginare ale tâlharului de mare : părul terminat într-o codiță lungă până la umăr, mâinile noduroase, umflate, murdare și cu unghiile rupte, chipul brăzdat de o cicatrice făcută de o tăietură, un cuțit, la cingătoare (de fapt, o scurtă sabie de abordaj), îmbrăcămintea unui pirat clasic (haină albastră, peticită, tricorn), un cufăr și un ochean cu care scrutează zarea, dependența de rom, obiceiul de-
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
corpului diplomatic, se aflau Împăratul, Curtea și corifeii lumii politice. Împăratul Franz Iosif se apropia de 80 de ani fără a pierde nici un milimetru din statură, fără ca fața-i rubicondă, cuprinsă între favoriți albi, "greblați" cu grijă, să fie vizibil brăzdată de povara anilor și a nenorocirilor care i-au îndoliat monarhia și propriul cămin. Că se afla călare, în galopul mărunt al roibului său favorit, trecînd în revistă trupe la Schmelz sau în tabăra de la Bruck, că traversa zilnic Viena
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
materie pentru a alimenta propaganda defetiștilor. În Italia, aceștia jucau partida fără răgaz, găsind în masa obosită, dezamăgită și suferind restricții alimentare severe, urechi atente. Acestea aveau de ce să neliniștească guvernele, obligate să supravegheze de aproape înaltele personalități străine care brăzdau peninsula pentru a semăna sămînța descurajării și acceptarea unei păci albe141. Astfel s-a întîmplat ca, într-o dimineață, secretarul particular al lui Sonnino, de Morsier, să-mi ceară să merg de urgență la Consulta. Mi-a încredințat, stînjenit, preocuparea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
fi contribuit și Buzura. Iar toți scriitorii români se vor îmbăta ca porcii... de bucurie. Mă uit cu gura căscată la Pastenague, care continuă să laude Fundația Buzura, eforturile acesteia pentru sprijinirea culturii române în lume, energia președintelui ei, care brăzdează continentele și își sacrifică literatura din exces de patriotism, căci scrie din ce în ce mai rar, pe unde apucă și el: azi într-un hotel din New York, a doua zi în unul din Paris sau din Tokyo, din Beijing sau Sydney. Pastenague e
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]