1,560 matches
-
mijloc, sau, mai eufemistic, presiune din afară, cumpărarea spiritelor. Tudorel, aproape un copil, vârât în porcăria asta! Iar tu, mai mult sau mai puțin... - Poate că exagerezi și tu, tată. Nu am deloc impresia căei voiesc ceva rău. Sunt dezinteresați, bravi și vorbesc despre viitorul țării ca cei mai buni români. Au mai fost și înainte în istoria țărilor mișcări, considerate la început trădătoare, care însă au fost patriotice. - Prin urmare, tu îi crezi patrioți. - Dacă n-aș crede asta, n-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
inima orașului pe artera cea mai principală pe lângă crima ce urma ca o consecință a alarmei pe care înspăimîntații negustori au încercat a da. Fapta colonelului Pomponescu nu este unicul caz de această natură, căci stă în firea acestui curagios brav militar tendința de a-și expune propria-i viață și a altora, pentru a veni în ajutorul celor în pericol, întrucît luând informații am dovedit că colonelul Pomponescu și-a mai dat o dată viața scăpând de la moarte pe soția maiorului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apărea opera lor. Am înaintea mea o broșură scrisă de unchiul meu, colonelul Remus Pomponescu, asupra familiei noastre și care m-a făcut să râd cu lacrimi când am citit-o, cu toată stima pe care o aveam pentru acest brav militar. Azi simt și eu nevoia să pun pe hârtie câteva lucruri privitoare la familia mea și la mine, ceea ce înseamnă că un instinct ne îndeamnă pe toți să apărăm continuitatea sîngelui." Pomponescu evoca copilăria lui, figura unor membri ai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
amar de învățătură încît ne mai putem și lipsi de câte unul din ofițerii generali, dovediți buni, dovediți știutori de arta lor. La urma urmelor nu ne rămâne generalul Călinescu, Serurie, întreg statul major al gardei civice, n-avem armata bravilor "apărători ai independenței", n-avem "baioneta inteligentă" care face de prisos orice altă baionetă? Există un pericol atât de mare ca general Călinescu și vestitul locotenent - colonel, doctor în drept de la Pisa și prezident Republicei Ploieștilor, să inunde această țară
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se fură și se pune în loc altele, mincinoase. Nu voim să ne poarte ca boii! Suntem români și cerem dreptate ca să nu ne-o facem și singuri! În fine punctul culminant al infamiei electorale ni se relatează din Romanați, acest brav județ care s-a purtat atât de bărbătește încît merită numele său de Roma nati (născuți la Roma). Administrația, cu dări în judecată și persecuții neauzite, a crezut de cuviință să-și atragă voturi pentru candidații ei. Tânărul St. Panait
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o sabie poleită, bună doar să zdrăngăne pe caldarâm. Când cele două dame l-au întîlmt plimbîndu-se îngîndurat prin fața grădinii Alcazar, în dosul Pasagiului român, căpitanul tocmai se-ntorcea de la defileul dat în cinstea Majestăților Sale în fața statuii luil Mihai Bravul și numai chef de comedii n-avea. Dar M-me Zamphiresco era propnetăreasa la care ședea cu chirie și care nu mau văzuse de două luni un ban de la el, iar Frosica - grațioasa lui ve-l cină, nevasta mitocanului de la numărul 14
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
voievozi ai neamului, fiecare înveșmîntat ca în tabloul ce-l reprezenta, de parcă ar fi avut doar un singur rând de straie, fiecare cu însemnul după care putea fi ușor recunoscut. Tîrgo-veții îl ghiciră imediat, după cucă și bardă, pe Mihai Bravul, iar sub platoșa lui cu piepții atât de reliefați că ziceai că are țâțe de muiere (gurile rele spuneau, de altfel, că sculptorul francez ce făcuse statuia voievodului de la Universitate ar fi așezat capul lui Mihai pe-o veche statuie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pur și simplu, o bucată de București pusă pe roate. Se puteau vedea acolo case negustorești cu oameni la ferestre și pe balconașe, o trăsură adevărată trasă de doi cai, porumbei ciugulind la picioarele și pe umerii statuii lui Mihai Bravul, reprodusă cu măiestrie. Mica urbe era tăiată-n două de albia râului îmblînzit, un enorm jgheab plin cu apă pe care scria "Dîmbovița apă dulce". Pe apă se zărea o plută încărcată de flori unde zăcea pe-o rină un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Vorbele lui Kasser făcură ca tot sângele din obrajii căpitanului să se scurgă înspre inimă, dar numai pentru a reveni apoi în forță și a-i da o paloare stacojie. ― Nu pentru mine mă tem, Înălțimea Voastră... Dacă ai ști, brav ostaș, cât de puține sunt lucrurHe de care merită să ne mai temem! Kasser își îmblînzi privirea și începu să îi explice. ― Știu de ceva vreme că Vechea Terra este doar aparent sub controlul nostru. Contrabandiștii de artefacte tehnologice de dinaintea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
apărând una dintre gărzile tatălui său. Trăgându-și înapoi sabia scăldată în sânge, bărbatul îi strigă: — Fugi, tinere Waltan, fugi în pădure! O clipă mai târziu, cădea și el sub loviturile a doi adversari. Waltan nu ținu seama de îndemnul bravului soldat și căută din nou să ajungă la tatăl său. Rutilan, minunatul cal al lui Waldomar, sălta în două picioare, furios, și izbea cu copitele, de parcă ar fi vrut să-și ajute stăpânul ce zăcea acum la pământ, în vreme ce Ricarius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însemnările scrijelite în grabă, în ultimele săptămâni, pe tăblițele sale de ceară. Relatarea campaniei, care avea să rămână incompletă, fără ultimul său - tragic - capitol. Nu avusese încă timpul să o citească, dar avea să o păstreze, desigur, în memoria acelui brav soldat. Cu siguranță, dacă Flavius Etius ieșise victorios, acea victorie nu putea fi plătită cu un preț mai scump, iar acest lucru se vădea și mai limpede acum, când, după abandonul vizigoților, devenise și mai greu să tragă foloase reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ne cheamă sub drapel / Datori sunt toți copiii ei s-alerge / Să-l apere, să moară pentru el”... Cu o strofă nu s-ar face gaură în cer. (În cer, nu - fredonez pentru mine - dar în ozon, da, căci astăzi brav răsună moderncosmopolitul (s)hit: “Ți-am dat bip și sunt voinic”...) La întoarcerea trupelor de pe Frontul din Răsărit a fost mare jale și bucurie laolaltă. Militarii au defilat păstrându-și exact locurile din formația în care plecaseră. Au pornit de la
Fâl-fâl-fâl! by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1144_a_1925]
-
Adrianopol și înainte ca Brăila să revină Principatului Țara Românească; rădăcinile neamului Tudor-Tudorani-Huliani erau undeva la sud de Dunăre, pe o zonă de emergență geografică ce reunea mai multe areale geografice, pornind din Epir, Macedonia, Albania și Bulgaria. Luptaseră ca bravi oșteni în Războiul de Independență, iar statul român îi împroprietărise cu pământuri fertile în Câmpia Brăilei, unde ridicaseră obște aleasă, bogată și frumoasă pe malul Călmățuiului, la Însurăței. De altfel, localitatea nu-și dezminte nici pe departe latura toponimică, în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Adrianopol și înainte ca Brăila să revină Principatului Țara Românească; rădăcinile neamului Tudor-Tudorani-Huliani erau undeva la sud de Dunăre, pe o zonă de emergență geografică ce reunea mai multe areale geografice, pornind din Epir, Macedonia, Albania și Bulgaria. Luptaseră ca bravi oșteni în Războiul de Independență, iar statul român îi împroprietărise cu pământuri fertile în Câmpia Brăilei, unde ridicaseră obște aleasă, bogată și frumoasă pe malul Călmățuiului, la Însurăței. De altfel, localitatea nu-și dezminte nici pe departe latura toponimică, în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
a răsfrânt asupra întregii Românii. Și cum au ajuns ei la poarta vizirilor și se pregăteau a asculta cu inima încordată, cu sufletul transportat, magistrale discursuri - cineva nu i-a lăsat să treacă (Ulici n-avea barbă în buletin). Atunci bravul critic a strigat: «Fraților, după mine!» - și s-au întors la Uniunea Scriitorilor rostind vorbe românești foarte naturale după atâtea emoțiuni. Numai că, aici, da, surpriză! - a doua zi, Adrian Năstase a venit personal la Uniunea Scriitorilor să le mulțumească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
era Elțân să aibă grijă?! Dacă nu se-ndrepta către noi doar această coloană de tancuri scăpată de sub control, ci toată glorioasa Armată Roșie. Și dacă ea nu ajungea numai până-n Transnistria, ci până la București, unde o întâmpinau cu flori bravii noștri conducători care au mai întâmpinat-o cândva?! Așa mă gândesc, fără să vreau, până când Elțân îmi apare brusc mult mai simpatic decât aș fi crezut vreodată că ar putea să îmi fie. Până când faptul că nu bea otravă ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
și până dimineața, Trufașule obscure, te crede sfânt ș-ales, Un om din altă carne făcut - și cu eres, Poporul se-nchina-va chiar la a tale oase. Învie, măgulește tu patimi dușmănoase, Invidia și ura botează-le virtuți, Numește brav pe gâde, isteți pe cei astuți, Din patimi a mulțimei fă scară de mărire Și te-or urma cu toții în vecinică orbire. C-o frază lingușește deșertăciunea lor, Din risipite roiuri atunci faci un popor. Fii dinainte sigur, la rele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu îndrăzniți să scoborâți în pimniță!... Ironia lui era amară. Soldații năvăliră în pimniță, unde nu se găsi decât o sticlă de Bordeaux spartă. Restul era la loc. {EminescuOpVIII 592} Tovarășii lui deplânseră soarta sticlei sparte, însă, ca niște oameni bravi, ținură a ieși fiecare cu câte o butelie în mână. Li s-a dat voie spre a le goli. Sergentul însă zise: - Cât despre mine, voi păstra această sticlă pentru ziua nunții mele. Nu i s-a putut refuza aceasta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu el, cu aceeași expresie a omului frustrat că nu e capabil să plângă la Înmormântări.” Mi-ar fi greu să uit totuși atenția solidară și gingașă cu care Leon a participat la Înmormântarea tatălui meu, la Ierusalim, când numai brav nu mă arătam. Nu mă mai mira Însă că ar dori să scrie o carte despre Kafka, cum Îmi mărturisise cândva. O regretabilă neînțelegere de acum câțiva ani avea să ne arate că valența adolescentină a oricărei prietenii se confruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
frunză verde cu furnici, E și el de pe aici. G el este zâmbăreț, E frumos și e isteț. H din trei linii e format: Două-n sus, una pe lat. I chiar de este mai firav, E semeț și este brav. Î sunt frați gemeni, bine știm, Nu-i greu să-i deosebim. J că o cârjă e întors, Care stă cu susu-n jos. K de la kilogram, Cântărește orice gram. L laurii celor ce-nvață, Cei deștepți și plini de viață
Alfabetul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83645_a_84970]
-
stăm mult. Și duși au fost, toți patru galopând, îndepărtându-se, un grup perfect sudat, de o simetrie evidentă. M-am lăsat dusă înapoi, umilită, bulversată și bolnavă. Dar nu învinsă. Începusem weekendul cu un iubit, haine noi și o bravă atitudine nouă vizavi de viață. Aveam de gând să-l termin la fel. Am mai făcut o baie pentru că mai transpirasem câteva kilograme în timpul micii expediții călare. Pantalonii vineții erau plini de noroi, așa că a trebuit să mă îmbrac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pentru o ședință a filialei locale. Am citit Cetățeanul Tom Paine de Howard Fast, am citit Finnley Wren de Philip Wylie și Privind înapoi al lui Bellamy. Împreună cu soră-mea și cu Morty, am ascultat discul cu marșuri interpretate de bravul cor al Armatei Roșii. Rankin și Bilbo și Martin Dies, Gerald K. Simth și Părintele Coughlin, toți nemernicii ăștia fasciști sunt dușmanii mei de moarte. Așa că, ce Dumnezeu să caut eu la varieteu, pe-o strapontină, făcând laba în buzunarul mănușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
îndrepte un ciorap. Peste o clipă își întinse degetele spre mine. Le-am dus la buze. — Păcatul meu, scumpete, zise Maimuța, direct din butoiul cu murături... anume pentru tine! Doar pentru tine! Și-atunci, dă-i ’nainte, iubește-o! Fii brav! Iată cum fantezia te imploră s-o transformi în realitate! Atât de erotică! Atât de senzuală! Atât de splendidă! Poate că de-o strălucire superficială, dar, totuși, o frumusețe! Într-o seară, mi-e dat să aud pe cineva întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de Hiroshima și Nagasaki s-a ales praful și pulberea la o săptămână după ce împlineam doisprezece ani, în toiul copilăriei mele, după patru ani de ură crâncenă îndreptată împotriva lui Tojo, Hitler și Mussolini, și de dragoste pentru această republică bravă și fermă! De jertfire a inimioarei mele ovreiești pe altarul democrației noastre americane! Ei bine, am învins, vrăjmașul zace mort pe-o alee din dosul străzii Wilhelm și e mort fiindcă m-am rugat eu să crape -, iar acum vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
șlemiel! Și bebeluș! Da’ dacă am vreo boală venerică? Grozav! Trăsnet! Cu-atât mai bine! N-are decât s-o care în sânge, pe neștiute, colo sus, în munți! Las’ să-i umple pe toți tinerii ăia evrei, așa de bravi și virtuoși! Ce bine-o să le prindă o porție de sculament! Așa-i în Diasporă, mama voastră de țângăi sfinți, așa-i în exil! Ispită și dizgrație! Depravare și mișto de sine! Autodezaprobare - și chiar autocăcare! Smiorcăieli, isterie, compromisuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]