2,202 matches
-
Nu-l interesa ce se vorbește, iar el nu intra în dialog cam cu nimeni. Studentul Bolnavu era comod răzimat pe spate și aproape că adormise. Doar întrebarea în sine îl trezi și aștepta răspunsul șefului, plin de curiozitate. Agentul Brumă se făcea că nu a înțeles nimic, dar, după cum exprimau ochii săi pentru cine știa să-i vadă și să-i citească, intuise deja ce va urma. - Băi, băi. Băi! Și tu, colegule? se rățoi șeful patrulei la cel de la
D ALE POLIŢIEI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373035_a_374364]
-
mașini din alea, cu platforme, băi frate! Din alea de a cerut agentul Brumă să aducă bradul de Crăciun... De ce să câștige firma nu știu cui? Să câștige Primăria și Poliția Locală! - Și ce vină am eu în treaba asta, șefu’, îndrăzni Brumă. - Cum ce vină? I-ai dat ideea cuiva să doteze Locala. Ce? Nu-i de ajuns, vrei să zici tu? Auziți, fraților! Poliția locală să adune mașinile din oraș... Le duc la cimitirul de mașini, ăștia, băi! Ce carte au
D ALE POLIŢIEI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373035_a_374364]
-
șefia la cap... și au impresia că ei cunosc totul. Sunt buni doar de bârfă. Dacă-l aude Vijelie acela, vai de pensia lui!”. Studentul Bolnavu ațipise, nu înainte de a medita și el: „Plutonieru-i plutonier. Nici soldat, nici ofițer!” Agentul Brumă se întreba cum și ce să mai vorbească, astfel încât să nu supere pe nimeni. Nu-i plăceau disputele „prostești”, cum le numea el. „Viața este prea scurtă și nu trebuie scurtată și mai mult prin răutățile oamenilor. Poate fi frumoasă
D ALE POLIŢIEI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373035_a_374364]
-
Poate fi frumoasă, dacă ar fi înțelegere... Sunt prea multe tare de caracter și multe mentalități învechite...” concluziona el exact în momentul în care șeful i-a adresat o întrebare directă: - Ce facultate vreai tu să zici că ai, agent Brumă? - Eu? Am două facultăți, domnule... - Două?! Ia, uite, băi, neamule, ce avem printre noi! Spune! - Am absolvit facultatea de administrație publică, dar am și facultatea mintală cu rezultate foarte bune. - Auzi la el! Bravo, domnule agent! Îmi place... Eu, ce
D ALE POLIŢIEI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373035_a_374364]
-
06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vânt de toamnă apleacă ramuri dezgolite... Le alintă de ceva vreme și le-a smuls cam mult podoaba, câte-un pic în rece noapte și chiar ziua, cu amenințări deșarte de ploi reci, timidă brumă ori ninsoare timpurie pe alocuri. A vuit pe ici-pe colo, întețindu-se când pădurea nu-i sta-n cale și chiar el își amintește despre freamătul din codru existent în alte vremuri, când pădurea cea stăpână domolea a sa mișcare
URLĂ VÂNTU-N ROMÂNIA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373108_a_374437]
-
înger alb călărind pe șei de pulberi căi de jad depărtări de zi lumină rămuriș de crinolină ars în dor de-o rază lină zarea îmi brodează zborul și plutesc atingând covor de humă jilț domnesc înălțat în zi cu brumă și păzit de-o zână bună pe furtună cârmuiesc strivind între pleoape visul mă-nvior și m-aștern în paradisul doar foșnind marea cu valul pun la căpătâi calvarul ... Citește mai mult risipirirespir cerul din cuvinte,Doamne sfinterisipindu-mă-n azuraur purdin nori
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
SORĂ FRUNZA Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 1729 din 25 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Trec frunze-n roi, prin ceață, în urma lor alerg, Le prind în palme calde și lacrima le-o șterg. Îmi spun că bruma crudă le-a risipit din ram, Din clorofila sfântă nu le-a lăsat un dram. În aer se răsfrânge durerea-n pas domol, Scâncește-un suflet singur ca ramul trist și gol. Îi este soră frunza și ploile veșmânt, Prietenă
ÎI ESTE SORĂ FRUNZA de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372157_a_373486]
-
sub tâmple Și Dragostea ce o să ni se întâmple, Din Răsărit și până la Apus Nimic nu-i fără El, precum s-a spus! Dacă iubesc, precum iubesc o floare, Dacă te mint, pedeapsa-i și mai mare, Acum e toamnă, bruma e pe-aproape Ai grijă de lumina de sub pleoape... De-atâtea ori ți-am amintit, știi bine, Că locuiește Dumnezeu în mine, Îl simt când tac și mai ales când scriu E-atât de între noi și-atât de viu
LOCUIEȘTE DUMNEZEU ÎN MINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372158_a_373487]
-
galben eșarfă la glezna codrului deasupra abisului, culoarea zăvoaielor, frunze-amurgind în lințolii de platină peste plopii triști ai toamnei, arpegii de greieri sub bolțile albastre ale cerului cântând pe scripeții de fulger ai lunii; iarba a intrat în nesomn de brumele reci ce înveninează văzduhul; ce frumos vin toamnele, cu vegetațiile în derivă, cocorii caligrafiază pe cer triunghiuri și rândunelele se adună pe un portativ în cheia sol punând la cale sborul spre alte zări. eu rămân treaz agățat de urechea
DESPRE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372166_a_373495]
-
retorice spuse pe bandă, venind dinspre toți, repetându-se ca sub impulsul unui perpetuum mobile. Dispăruse și iepurașul! Doc îl ținuse până atunci în mână și, ca prin magie, constatase că nu mai e! La fel se-ntâmplase și cu bruma de lucruri recuperate după cădere... rucsacul și bastonul lui Miramoț... ori altele asemenea. Americanul cuvântă: -Se pare că, dacă urmăm cursul pârâiașului, o să ajungem undeva, până la urmă. Nu mă întrebați ce e cu hainele noastre, este un amănunt aproape nesemnificativ
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
scriu în tihna dimineții versul. Pleacă vara asta, doamna mea frumoasă Și ne intră toamna fericită-n casă, Cu lumina-i sfântă, cu arome dulci, Ca o hărmălaie lacomă de prunci. Grâul în hambare e-adunat din spice, O să cadă bruma, frunza o să pice, Poezia noastră, în această arcă Nicio deznădejde nu ne mai încearcă! Pleacă vara asta, tristă, fără ploi, Pleacă vara asta, vom pleca și noi, Dar e-atâta treabă, încă, prin grădină, Pleacă vara asta, alta o să vină
PLEACĂ VARA ASTA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372254_a_373583]
-
de mine? întreabă amuzat ,încercând să destindă atmosfera. Dar atmosfera era deja ,prea încărcată. - Nu mai rânji ,că nu mi-era de tine,mi-era de bagaj,că am hainele acolo ! Pune-le sus ! comandă rece ,făcând să înghețe și bruma de zâmbet ce apăruse în colțul gurii dumnealui. Încearcă să se conformeze și ridică una din valize spre singurul sertar de bagaje rămas liber,deasupra mustăciosului ursuz.Dar trenul se smucește și pirpiriul ratează instantaneu .Valiza se desface iar hainele
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
în Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016. Doamne, primăvara asta a luat-o înapoi Ca o Doamnă speriată de lup, Doamne, timpul parcă tot a fugit de noi, Soarele, încătușat de nori, e la zdup. Doamne, topește frigul și bruma buimacă, Să văd Soarele incandeșcent pe cer; Pomii din livadă, toți mugurii să-i desfacă, Albinele să zumzăie din nou în cartier. Toată lumea este tristă și foarte supărată Lalelele și narcisele plâng de vitregie; Doamne, ai grijă de noi, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
ne păcăli cu așteptare, și sărăcie. Citește mai mult Doamne, primăvara asta a luat-o înapoiCa o Doamnă speriată de lup,Doamne, timpul parcă tot a fugit de noi,Soarele, încătușat de nori, e la zdup.Doamne, topește frigul și bruma buimacă,Să văd Soarele incandeșcent pe cer;Pomii din livadă, toți mugurii să-i desfacă,Albinele să zumzăie din nou în cartier.Toată lumea este tristă și foarte supăratăLalelele și narcisele plâng de vitregie;Doamne, ai grijă de noi, de vremea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
lor de sticlă, la fiecare jumătate de oră în parte. Numărul trecătorilor se micșora vizibil și aveau, poate, un motiv foarte serios de grabă spre casele lor: vânticelul rece, tot mai rece, care creștea simțitor în intensitate. Agentul de poliție Brumă își calcula fiecare activitate în modul cel mai atent, enervant de riguros pentru un oarecare observator. Era omul care examina cadranul ceasului de cel puțin 40 de ori pe zi. Tocmai asta făcea și când se opri autobuzul în stația
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
mai fi ajuns la fereastra pe care putea fi văzut de conducătorul auto. De altfel, chiar dacă era posibil, renunța în mod sigur. Privirea îi rămăsese pe silueta acelei persoane pe care o văzuse coborând. Era o fată, iar atenția agentului Brumă se concentră numai asupra ei. și, în mod automat, subordonat impulsului din acel moment, își potrivi pașii cu ai fetei, dar un pic mai mari astfel încât, după circa 20-30 de pași, potrivit calculelor făcute rapid, să o ajungă și să
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
primele săruturi al vânticelului ce-o întâmpinase, încă de pe prima treaptă, la deschiderea ușilor. Și-a potrivit mai bine rucsacul de pe spate, fără să privească înapoi, după care a pornit, în aceeași direcție de mers, liniștită, cu pași egali. Dezavantaj, Brumă! Nu-i mai putea admira părul bogat din care o șuviță rebelă acoperise fața fetei tocmai când iluminatul stradal i-ar fi permis lui s-o vadă. Era un motiv în plus să-și realizeze planul. Nu mai clipea deloc
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
Ajunsă în dreptul sediului Poliției, fata intră pe aleea din fața ușii principale a clădirii și dispăru după ușa masivă pe care o închise fără să privească înapoi. Mai erau doar câțiva pași și ar fi ajuns-o. Dezamăgit de întâmplare, agentul Brumă se opri în fața sediului și își consultă, a câta oară? ceasul. Se întreba ce treabă avea fata aceea la Poliție. De audiențe nu putea fi vorba, iar că ar fi lucrat acolo și se prezenta în tura de serviciu, nici atât
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
lucrători, care-și ridicau armamentul din dotare. Ieși în grabă, înainte de a fi văzut și interpelat de careva. „Ptiu, drace! Mai am doar 12 minute până la instructaj... Să mai aștept? Aiurea! Nu se știe dacă... Stop! Iat-o!” se lumină Brumă și își netezi grăbit hainele cu gesturi reflexe. - Sărut mâna, frumoasa frumoaselor! o întâmpină el pe fată în capătul aleii, înclinându-și capul cu o eleganță, parcă, înnăscută. O privea neîntrerupt și îi zâmbea plăcut, cum numai el o putea
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
fată în capătul aleii, înclinându-și capul cu o eleganță, parcă, înnăscută. O privea neîntrerupt și îi zâmbea plăcut, cum numai el o putea face. - Bună seara! răspunde fata privindu-l fugar, fără să-și întrerupă mersul, trecând pe lângă el. Brumă făcu imediat stânga împrejur și merse câțiva pași, în același ritm, alături de fată, privind-o admirativ. Era cu adevărat frumoasă și, poate că, tocmai din acest motiv, el nu-și găsea cuvintele cele mai potrivite. Până să înceapă el un
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
vedem d’ale noastre! S-a mâncat cu poftă și s-au ciocnit paharele cu urale și urări. Numai bietul Mititelu Ionică a băut doar un pahar, scuzându-se că este de serviciu la volan, spre veselia celorlalți. Doar agentul Brumă era mai reținut. Îl privea contrariat și, în aceeași măsură, admirativ pe Furtună. Din nou, își punea în gând întrebări cărora nu le găsea răspunsul. Cu toată jena ce-l cuprinsese, curiozitatea îl învinse: - Domnule agent șef principal, îmi permiteți
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
mai putea împotrivi lor. Erau trimise de soarele ce-i guverna viața. Dacă le refuza acest capriciu o lăsau în întuneric. În cele din urmă picătura de ceară a refuzat să mai cadă, abandonând-o. Toamna a apus răpusă de brumă și îngheț timpuriu iar picătura de ceară a închis ochii pentru eternitate. Absența picăturii a trezit izvorul ființei și lacrimile păreau că nu se mai astâmpără. Au căzut atât de multe, încât izvorul a secat la un moment dat iar
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
înapoi. Acum noaptea s-a așezat peste toate, o noapte grea, o noapte ca un sfârșit de veacuri. Frumusețea de altă dată nu-și mai zărea chipul oglindit în apa cristalină a vieții. Și-a uitat picăturile de rouă de când bruma nopții i-a înveșmântat ființa. Întunericul a înghițit fericita clipă ce a pâlpâit o fracțiune de secundă cu speranța eternității. Edwina a gustat o secundă eternitatea. A început să construiască în secunda paradisiacă munți de vise. A pășit spre răsărit
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
temă dacă vrei Scrie ceva despre o robă Sau despre Moni Macovei! Asa. Văzuși că n-a fost greu? Ai înșirat frumos cuvinte Ești un maestru, dragul meu. Măi oameni, ăsta nu ne minte Vor spune cei ce au o brumă De cunoștințe, din citite. Te vor urma ca și o turmă. Fantoma spuse-n încheiere) Ai o răsplată de la noi Dacă rămânem la putere, Vei fi măgarul intre oi. Referință Bibliografică: Măi Gabriele -pamflet / Gelu Odagiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
MĂI GABRIELE -PAMFLET de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379656_a_380985]
-
e tristețe; Pleacă păsări călătoare Peste mări în țări alese, Iar plecarea lor ne doare. Când vine toamna e durere: Pădurea plânge goală-n ploaie; Vântul suflă cu putere Și prin crengi cărare-și taie. Când vine toamna și dă bruma, Ne aciuăm pe lângă sobă, Că vrem ziua de mâine-ntruna Să fie alta - fără probă. Când vine toamna este bine; Ne tratăm cu tămâioasă, Că nu știm vremea cât ne ține Ca pe bolnavi, la cald, în casă. ION PĂRĂIANU
CÂND VINE TOAMNA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379710_a_381039]