3,323 matches
-
de inferioritate, nu pentru că le socot inferioare, ci le socot inferioare pentru că Ie țin în stare de inferioritate. Iar femeile se socot inferioare bărbaților pentru că înainte de a ajunge la conștiință, orice clasă supusă îmbrățișează concepțiile stăpânilor. A mânca, act eminamente brutal și inestetic, ar fi devenit cu siguranță rușinos, dacă izolarea pentru îndeplinirea acestei funcțiuni n-ar stingheri cu totul practica vieții omenești. Se zice că pe Alfred de Vigny nu l-a văzut mâncând nici un străin. Femeile au mai multă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
idei fine, ca niște săgeți de aur, într-o atmosferă de sensibilitate delicată, creată de amândoi... și, la un moment dat, ca ultimă concluzie, ca încoronare supremă, violarea tuturor secretelor ei, a tot ceea ce ea ascunde, conștientă că e partea brutală a ființei ei, oficiile vieții organice, care n-au altă justificare decât aceea că sunt suportul vieții spirituale, unde se fabrică forța care, în salon, strălucește în ghirlănzi de lumini. 29. ... Întotdeauna dibuiești ca un orb. Gravă e pasiunea, ori
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai ridicole din punct de vedere realist, este cea mai gravă ofensă pentru ea, numească-se această legătură amor liber, căsătorie liberă, ori alt cuvânt sonor, prestigios mai ales în țările noi și bun ca să justifice în chip ipocrit egoismul brutal al bărbatului. 18. Nefericirea mea, cauzată de mine, ar fi o catastrofă individuală și meritată. Dar nefericirea ei, provocată de mine, ar fi o crimă împotriva ei și o crimă împotriva fericirii, pentru că oamenii înfrumusețează ori urâțesc fericirea... 19. Voința
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai ridicole din punct de vedere realist, este cea mai gravă ofensă pentru ea, numească-se această legătură amor liber, căsătorie liberă, ori alt cuvânt sonor, prestigios mai ales în țările noi și bun ca să justifice în chip ipocrit egoismul brutal al bărbatului. Dar pe o femeie pe care aș înjosi-o și care s-ar înjosi n-aș mai putea s-o prețuiesc. Iar legătura indisolubilă ar duce la nefericire, pentru că, după câțiva ani, voi fi în adevăr bătrân, tocmai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
idei fine ca niște săgeți de aur, într-o atmosferă de sensibilitate delicată, creată de amândoi... și, la un moment dat, ca ultimă concluzie, ca încoronare supremă, violarea tuturor secretelor ei, a tot ceea ce ea ascunde, conștientă că e partea brutală a ființei ei, oficiile vieții organice, care n-au altă justificare decât aceea că sunt suportul vieții spirituale - ca subsolurile unde se fabrică forța care în salon strălucește în ghirlănzi de lumini. Adela este o iluzie paradisiacă, și nu trebuie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
p. 234). I se recunosc femeii și câteva calități, de gradul al doilea. Întâi are "simțul de proprietate", de egoism erotic mai mic, probabil din cauza stării ei de dependență, de servitute. Bărbații, cu concepție de stăpâni, sunt mai geloși, mai brutali, mai puțin demni (134, 57). Delicatețea femeii este legată și de puterea ei mai mare de penetrație psihologică (128). Și la Amiel: femeile "ne brillent que dans l'analyse des sentiments" (Op. cit., II, p. 130, febr. 1876). O ultimă grupă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bătrâni așezându-iînfața plutonului de execuție iar alții grâbiți, cu baionetele avute În dotare și conectate la țeava armei, au măcelărit cu o bestialitate de oameni nebuni, pe toți locuitorii pașnici, chiar și femei vizibil Însărcinate...! Dece au fost necesare aceste brutale crime...? Dece atâta canibalitate la vecinii și prietenii noștri unguri...? România, niciodată nu a comis un act de agresiune asupra unui vecin, din contră: a promovat și păstrat relații de prietenie cu vecinii săi. Ce sa-r fi putut Întâmpla cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
murea la treizeci de ani, omenirea bolnăvicioasă, năruită de trudă, prost hrănită, era terminată sexual Înainte de al treilea deceniu. Romeo și Julieta erau adolescenți. Dar cînd speranța de viață civilizată se apropia de șaptezeci de ani, vechile standarde de scurtime brutală, epuizare timpurie și destin implacabil trebuiau date la o parte. Ranchiuna, și treptat chiar furia, Îl apucau pe Wells la un moment dat când vorbea de puterile creierului, limitele sale expansive, capacitatea În diminuare la vârstă Înaintată de interes față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-i de mirare că principii Își păstraseră atât de mult dreptul să ucidă cu impunitate. La fund de tot În societate era și acolo un fel de impunitate, pentru că nimănui nu-i păsa ce se Întâmplă. Sub acea masă Întunecată brutală crimele de sânge erau adesea trecute cu vederea. Iar la vârf de tot, imunitatea străveche a regilor și a nobililor. Sammler considera că era motivul pentru care se făceau revoluțiile. În revoluție luai privilegiile unei aristocrații și le redistribuiai. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fi păcat ca primele contacte ale plantelor să se producă exclusiv cu smintiții. Poate ar fi bine să vorbesc chiar eu cu ele. Domnul Sammler avea inima grea și Încerca să Își distragă atenția. Totuși, povara persista Într-un mod brutal. Reveni la subiect. În primul rând, cât de nimerit era gestul lui Wallace de a inunda podul casei. Era practic o metaforă pentru situația lui Elya. Gândindu-se la acea situație Îi veniră În minte alte imagini - un creier care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
teroriștilor. Biblioteca lor reprezenta un amestec competitiv de cărți de artă, care-i aparțineau Jinei, și de biografii de criminali în serie, care erau ale lui Mike. Până și știrile de la jurnalele de seară îi despărțeau: după ce auzea anunțurile alea brutale, Mike punea mâna pe telefon și-și suna colegii de la birou, în timp ce ea lăsa tragediile să se epuizeze în așteptarea buletinului meteo. Mike, a spus ea, trebuie săL-am citit, a întrerupt-o Mike. Romanul lui Alice. John mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fâșie de râu. Nu era nimic care să capteze atenția. Nimic făcut de mâna omului. Femeia și-a pus tălpile în întregime pe podea și asta a făcut-o să se simtă puțin mai în siguranță. Aterizarea a fost destul de brutală: avionul a sărit de câteva ori înainte ca, în sfârșit, să se oprească de tot. A fost super ! a exclamat Danny. În L.A. avem avioane cu reacție, a anunțat Charlie. Aterizează direct pe plajă. Cei doi băieți s-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Poți parca chiar aici, dacă dorești. Nu are acoperiș, dar am grijă de teritoriu ca de propria mea casă. — Bine, dar... mormăi aproape imperceptibil bucătarul, strecurîndu-mi și mie o ceșcuță cu saké. Ce vrei să spui? Îi ceru fratele socoteală brutal. Ce te nemulțumește? Hai, zi! — Nu mă nemulțumește nimic, răspunse el cu indolență, legănîndu-se de pe-un picior pe altul. Cum să spun așa ceva? — Ei, atunci spune ce se-ntîmplă În seara asta? Bucătarul continua să se legene ca o maimuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o curbă imensă spre răsărit. Văzui locomotiva cu vagoanele ce-i urmau, o înaintare grațioasă în cotitura largă a liniei ferate și totodată siguranța unei ființe supranaturale, căreia nu i se putea împotrivi nici un obstacol, o forță absolută, irezistibilă și brutală. Curentul de aer îmi răscoli părul, o stare de bine, de răcoare în zăpușeala zilei de vară, un răsfăț, dar retrăgându-mă, ochii îmi căzură pe plăcuța avertizatoare de sub fereastră: „NE pas se pencher en dehors” - „Nu vă aplecați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
membre ale Națiunilor Unite au aderat, în diverse zone ale lumii situația concretă a drepturilor omului continua să se mențină extrem de precară. Mai mult, și-au făcut apariția, luând o tot mai mare amploare, fapte și acțiuni noi de încălcare brutală a demnității umane, soldate cu numeroase vieți omenești curmate. În acest context, organismele O.N.U. în domeniu, îndeosebi cele alcătuite din experți independenți, cum a fost și Subcomisia (desființată după crearea Consiliului ONU pentru drepturile omului), s-au aplecat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de poliție etc., care, de dragul unor foloase materiale necuvenite, aplică strâmb prevederile legale sau nu le aplică deloc, dăunând, în acest fel, atât intereselor generale ale societății, cât și celor individuale ale membrilor acesteia. Corupția afectează, de asemenea, în mod brutal și nemijlocit, condițiile de viață și de trai ale populației, creând mari dificultăți și prejudicii, îndeosebi păturilor sărace ale acesteia. Expertul italian Paolo Mauro arăta că actele de corupție duc la deturnarea resurselor publice și au drept urmare diminuarea locurilor de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și pe Antonius că, în orașele prin care treceau, vitellienii comiteau jafuri, violau femeile, dădeau foc caselor, clădirilor oficiale și templelor. Soldații puneau stăpânire pe ferme și îi ucideau pe proprietari și pe cei care le țineau piept. O armată brutală invada Italia, care era deja sărăcită, aducând pretutindeni distrugeri și violență. Pe când Antonius Primus își înșeua calul, Calvia veni la grajduri. — Banii fac revoluțiile, zise, punându-i o mână pe braț. Banii, mai mult decât curajul. Eu am mulți bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în încăperea aia subterană. M-ai lăsat să sufăr de foame și de frig. M-ai pus să mă antrenez, iar instructorii tăi mă obligă să alerg până la epuizare, cu toate că știu să fug. Mă pun să fac exercițiile voastre atletice brutale, cu toate că am frecventat gymnasium-ul lui Proculus. Ar vrea să mă oblige să țin arma în mână. Uită-te la mâinile mele. — Sunt puternice... Dar sunt mâini de medic, nu de luptător. — Nu cu mâinile astea era să-l ucizi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
După câteva minute, Manteus și Valerius coborau în grădina lanistului, plină de copaci în floare. — Spune, zise Manteus, așezându-se pe o bancă de piatră. Aici nu ne aude nimeni. — Cum vrei să formezi niște luptători buni, dacă folosești metode brutale ca acelea ale instructorilor? Oamenii ar trebui să învețe arta luptei din pasiune și din proprie voință, așa cum se întâmplă cu soldații din armata fratelui meu. — Da, râse Manteus. Vrei să-mi dai sfaturi... Tu ai idealuri nobile, pasiune, voință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din temple, aur... Au devastat locuințele una după alta, căutând cine știe ce comori... Au omorât bărbați, femei, bătrâni, copii... Antonius își ascunse fața în mâini. — De ce n-am fost acolo? murmură îndurerat. I-aș fi oprit... În fața ochilor îi apăru chipul brutal al lui Vitellius, așa cum îl văzuse pe când lupta cu quazii. Îl văzu apoi în pulvinar la Augusta Rauricorum, în timp ce soldații lui îl băteau pe Valerius, iar sângele lui Salix uda nisipul din arenă. Se văzu apoi pe sine în timpul ritualului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ar putea zace beată o lună întreagă din materialul care rămâne de pe urma mea. N-am încercat să o sun pe Selina. Am vrut să-i fac o surpriză plăcută. Începută cu răbdare, strângerea bagajului s-a transformat într-o acțiune brutală și haotică. Sub pat am descoperit o sticlă neîncepută de rom - ascunsă acolo, probabil, de Felix - și am început s-o abordez. Am sărit de câteva ori pe capacul geamantanului, după ce, în prealabil, îmi înșurubasem hotărât degetul mare în broasca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tip leneș și insensibil, în cele din urmă am reușit să înțeleg ce voia să spună goliciunea ei, i-am văzut fericirea întreagă, care voia să spună - Uite, sunt toată numai a ta. Da, fă-o delicat cu mâinile ale brutale ale tale... Și dimineața, când m-am trezit, Doamne, (și să nu râzi - nu, nu râde), m-am simțit ca o floare: puțin ofilită, desigur, cu gâtul puțin căzut, și fără o viață adevărată, doar o viață artificială, viață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
revoluționară, căci ei apără mereu un bun câștigat care nu trebuie negat de vreme ce a devenit familiaritate și rodnicie, de vreme ce patina vremii s‐ a așezat peste el; ei acceptă înnoirile ca organică și firească creștere și mai‐ departe‐deschidere nu ca brutală dezicere de un trecut în care au murit și suferit, au născut prunci și au întemeiat și sărbătorit. Poporul rămâne statornic și se înnoiește organic în virtutea firii și a lucrului, așa cum cere realitatea, și înnoirea trebuie să plece dinăuntru vechii
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
oferit o țigară. — Dumneavoastră și cu mine am putea fi prieteni buni, doamnă Moliner. Oamenii mei mi-au spus că soțul dumneavoastră nu e acasă. — Soțul meu m-a părăsit. Nu știu unde este. M-a aruncat din scaun cu o palmă brutală. M-am tîrÎt Într-un colț, cuprinsă de panică. N-am Îndrăznit să ridic privirea. Fumero a Îngenuncheat lîngă mine și m-a Înșfăcat de păr. — Bagă bine la cap, știoarfă Împuțită: o să-l găsesc, iar cînd o s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
buzele lui Fumero mustind de sînge. Ignorînd durerea sau, poate, incapabil să o simtă, Carax Înșfăcă pumnalul. Îl desprinse brusc din perete și, sub privirile Îngrozite ale lui Fumero, țintui de zid Încheietura mîinii drepte a inspectorului printr-o lovitură brutală, care Înfipse lama În panou aproape pînă În plăsele. Fumero slobozi un urlet teribil de agonie. MÎna i se desfăcu Într-un spasm și revolverul Îi căzu la picioare. Carax Îi făcu vînt cu piciorul În Întuneric. Oroarea acelei scene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]