KorAP: Find »[drukola/base=buștean & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...125 >

3,109 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

acest bătrânel aflat la un pas de moarte. Imediat după aceea s-a întors soția celuilalt pacient și m-a întrebat dacă totul este în ordine. I-am spus că n-au fost probleme și că soțul ei a dormit buștean. Midori s-a întors după ora trei. — Am fost în parc și am privit în zare, a spus ea. Am făcut cum mi-ai spus. N-am vorbit cu nimeni, mi-am golit capul de toate problemele. — Cum te simți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
revine în minte imaginea pelerinelor galbene de ploaie, cu glugă, pe care le-ați purtat în dimineața aceea ploioasă. Îmi place să mă gândesc la voi când stau în așternutul călduț. Am senzația că sunteți ghemuite lângă mine și dormiți buștean. Îmi imaginez ce grozav ar fi dacă ar fi adevărat. Uneori îmi e îngrozitor de dor de voi dar, în general, îmi adun toate forțele pentru a-mi vedea de propriile mele treburi. Așa cum voi hrăniți păsările și mergeți la câmp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
care un câine râios, un oarecare a fost porc, altul ipocrit, ba am găsit și un șarlatan. Nici nu poți să-ți dai seama ce bine ne-am distrat! — Îmi imaginez. — Ne-am îmbătat și ne-am culcat. Am dormit buștean. Am dormit ore-n șir, nici nu mai știu câte, am ignorat telefonul și toate celelalte zgomote. Am fost moarte pentru toată lumea. După ce ne-am sculat, am mâncat sushi și am făcut planuri de viitor. Am decis să închidem librăria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Nu am chef să dorm singură într-un loc ca acela. Nu mai spune! Și ce vrei să faci, mă rog? — Să mergem la un hotel din apropiere, știi, din alea speciale, și să dorm în brațele tale toată noaptea. Buștean. Mâine dimineață lu\m micul dejun împreună și mergem la facultate. Acesta ți-a fost planul de la bun început, nu? De aceea mi-ai și telefonat! — Bineînțeles. — Trebuia să-l suni pe iubitul tău, nu pe mine. Așa aș înțelege

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
munca era ucigătoare și mi se învârtea capul de la mirosul de dizolvant. În fiecare seară, după ce îmi terminam treaba, mâncam la un birt ieftin, beam o bere, mă duceam acasă și mă jucam cu pisica. Apoi mă culcam și dormeam buștean. Au trecut două săptămâni fără să primesc vreun răspuns de la Naoko. Într-o zi, pe când zugrăveam, mi-a venit în minte Midori. Mi-am dat seama că nu mai luasem legătura cu ea de aproape trei săptămâni și că nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
mare și foarte tare. Midori mi-a zâmbit și mi-a atins mâna. — Decisesem deja că pot avea încredere în tine... sută la sută. De aceea am și fost liniștită. Știam că sunt în siguranță lângă tine și am dormit buștean. — Chiar că da. — Pe de altă parte, dacă mi-ai fi cerut să o facem, probabil că aș fi acceptat. Să nu crezi acum că încerc să te seduc sau să te necăjesc. Îți spun doar ce gândesc și ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
în alta am dormit în cimitir. Puteam dormi oriunde, atâta vreme cât nu încurcam pe nimeni și cât puteam să zac oricât îmi făcea mie plăcere. Când oboseam, mă băgam în sacul de dormit, luam câteva înghițituri de whisky ieftin și dormeam buștean. Erau localități în care lumea, drăguță, îmi aducea chiar de mâncare sau spirale împotriva țânțarilor, iar în alte părți erau și unii mai puțin drăguți care chemau poliția și mă izgoneau de prin parcuri. Oricum nu conta. Singurul lucru pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

Întindeam cînd am văzut un pește mare și maro, cu un harpon Înfipt În el, mai lung decît brațele Întinse ale unui om; l-am văzut ieșind din apă și repezindu-se la scrumbia din undiță. Era gros cît un buștean. — Slăbește-o! am strigat. — PĂi n-a prins-o, răspunde Johnson. Atunci ține-o ca s-o prindă. Se repezise din adînc și n-o nimerise. Știam c-o să mai Încerce o dată. — Pregătește-te s-o slăbești imediat ce-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
din nou, aruncînd În jur stropi Înspumați, și am văzut cum cîrligul i se Înfipsese-n colțul gurii. Dungile i se vedeau clar. Era un pește frumos, de un argintiu strălucitor acum, străbĂtut de dungi purpurii și gros cît un buștean. — S-a dus, zice Johnson. Firul atîrna moale. — Mulinează, i-am spus. E prins bine. Pornește toate motoarele și du-te spre el! i-am strigat negrului. Și-apoi a sărit o dată, de două ori, țeapăn ca o prăjină, ieșind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Ăsta. Nu În felul Ăsta plicticos, de zi cu zi“. O auzi urcînd treptele și observă diferența din mersul ei, acum, că ducea o tavă cu două pahare. Ascultă cum se izbeau stropii de ploaie de geamuri și simți mirosul buștenilor de pe plajă care ardeau În șemineu. CÎnd ea intră În cameră, el Își Întinse mîna după pahar și Îl strînse cînd Îl simți În palmă, apoi simți cum ea Îi atinge paharul cu al său. — E ce beam de obicei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
fiu Wemedge, spuse Kate. — PĂi poți să fii doamna Wemedge, zise Odgar. — N-o să fie nici o doamnă Wemedge, interveni Nick. Își Încordă mușchii spatelui. Kate Își Întinsese ambele picioare pe spinarea lui, de parcă și le-ar fi sprijinit pe un buștean În fața focului. — Nu fi așa de sigur, spuse Odgar. — Ba-s foarte sigur. Eu o să mă-nsor cu o sirenă. — PĂi, atunci ea ar fi doamna Wemedge, se băgĂ Kate. — Ba n-ar fi. Nu i-aș da voie. — Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
săriră gardul de la calea ferată, intrară Într-un cîmp În care nu mai rămĂseseră cotoarele grînelor. Mergînd printre ele, se uitară-n dreapta și văzură abatorul, hambarul mare și, pe celălat deal care dădea spre lac, vechea fermă construită din bușteni. În lumina lunii se vedea drumul spre lac, mărginit de plopi de Lombardia. — Te dor picioarele, Piticot? Întrebă Nick. Nu. — Am luat-o pe aici ca să ne ferim de cîini. S-ar potoli imediat ce și-ar da seama că sîntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
gard, drumul nisipos și, dincolo de el, pădurea. — Stai să trec eu primul și pe urmă te ajut și pe tine, spuse Nick. Vreau să văd Întîi dacă nu-i cineva pe stradă. Urcat pe gard, se uită la stivele de bușteni Întunecați și la lacul strălucind În Întuneric. Apoi se uită pe drum. N-au cum să-și dea seama pe unde am luat-o și, chiar dacă ar bănui, nu cred că au cum să ne ia urma În nisipu’ Ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
prindă. Ajunseseră pe culme și de aici puteau să vadă din nou lacul, chiar dacă acum părea Îngust și arăta mai mult ca un rîu mare. — De-aici o luăm prin mijloc, pînĂ dăm de poteca aia pe care se transportă buștenii. Acum trebuie să faci stînga-mprejur, dacă vrei să te Întorci acasă. Își dădu rucsacul jos de pe umeri și-l sprijni de un copac, iar soră-sa rezemă pușca de sac. — Stai jos, Piticot, odihnește-te. SÎntem obosiți amîndoi. Nick se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Nickie. Am puloverul pe mine. Se ghemui lîngă el și adormi. În scurt timp adormi și Nick. După două ore Îl trezi lumina dimineții. Nick Înconjurase de cîteva ori tufele pînĂ s-o ia pe poteca pe care se transportau buștenii. — SĂ nu lăsĂm urme direct de pe drumul principal, Îi explică soră-sii. Tufărișul se-ntinsese așa de tare peste potecă, Încît fură nevoiți să se oprească de cîteva ori ca să evite crengile. — Parcă sîntem Într-un tunel, spuse soră-sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
chiar dacă știi, tot e urît. Mai jos de mlaștina aia e locul secret. Și-acum să mergem - trebuie să trecem de partea grea. Acum trecuseră de porțiunea grea și de cea foarte grea. Nick se cățĂrase pe o grămadă de bușteni care Îl depășeau În Înățime și pe alții care-i veneau pînĂ la talie. Lua pușca, o punea pe buștean, după care o trăgea și pe soră-sa, și după ce treceau peste buștean ea se lăsa jos sau se lăsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de partea grea. Acum trecuseră de porțiunea grea și de cea foarte grea. Nick se cățĂrase pe o grămadă de bușteni care Îl depășeau În Înățime și pe alții care-i veneau pînĂ la talie. Lua pușca, o punea pe buștean, după care o trăgea și pe soră-sa, și după ce treceau peste buștean ea se lăsa jos sau se lăsa el Întîi, lua pușca și după aia o ajuta și pe ea. Au tot ocolit tufărișuri cînd n-au putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Nick se cățĂrase pe o grămadă de bușteni care Îl depășeau În Înățime și pe alții care-i veneau pînĂ la talie. Lua pușca, o punea pe buștean, după care o trăgea și pe soră-sa, și după ce treceau peste buștean ea se lăsa jos sau se lăsa el Întîi, lua pușca și după aia o ajuta și pe ea. Au tot ocolit tufărișuri cînd n-au putut trece prin ele, și era foarte cald, și polenul pufulițelor se depunea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și pe ea. Au tot ocolit tufărișuri cînd n-au putut trece prin ele, și era foarte cald, și polenul pufulițelor se depunea pe părul fetei și o făcea să strănute. — Al dracu’ drum, spuse ea. Se odihneau pe un buștean inelat, acolo unde fusese tăiat. Urma toporului era cenușie În trunchiul gri și putrezit, și peste tot erau trunchiuri gri și crengi gri din care creșteau minunații muguri care nu mai foloseau la nimic. — Îi urăsc, spuse soră-sa. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
nimeni. — Acum Înțelegi de ce n-am vrut să mergem pe Întuneric. — N-am fi reușit. Nu. Și pe-aici n-o să ne urmărească nimeni. Acum urmează partea bună de drum. Acum, În locul soarelui arzător din locurile În care se tăiaseră buștenii, dădură de umbra marilor copaci. Locurile golașe se-ntindeau pînĂ pe o culme și puțin după, dar apoi Începea pădurea. Mergeau pe pămÎntul maroniu, și-l simțeau răcoros sub tălpi. Nu erau tufișuri, iar crengile copacilor Începeau abia de la optișpe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
scoase din aceeași cutie. După care, ținînd cîrligul, testă firul și flexibilitatea crengii de salcie. Își lăsĂ undița jos și se Întoarse - cedrii erau mărginiți de un crîng de mesteceni, unde era un trunchi mic, putrezit de cîțiva ani. Împinse bușteanul și găsi sub el cîteva rîme. Nu erau mari. Dar erau roșii și vioaie, așa că le băgĂ Într-o cutie mică de tinichea cu capacul găurit, o cutie În care fusese cîndva tutun Copenhagen. PresărĂ niște pămÎnt peste ele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
sub el cîteva rîme. Nu erau mari. Dar erau roșii și vioaie, așa că le băgĂ Într-o cutie mică de tinichea cu capacul găurit, o cutie În care fusese cîndva tutun Copenhagen. PresărĂ niște pămÎnt peste ele și apoi răsturnă bușteanul la loc. Era al treilea an În care găsea momeală În același loc și avea mereu grijă să Împingă bușteanul Înapoi, exact așa cum Îl găsise. „Nimeni nu știe cît de mare-i pîrÎu’ Ăsta“, se gîndi. „Ia multă apă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
tinichea cu capacul găurit, o cutie În care fusese cîndva tutun Copenhagen. PresărĂ niște pămÎnt peste ele și apoi răsturnă bușteanul la loc. Era al treilea an În care găsea momeală În același loc și avea mereu grijă să Împingă bușteanul Înapoi, exact așa cum Îl găsise. „Nimeni nu știe cît de mare-i pîrÎu’ Ăsta“, se gîndi. „Ia multă apă din mlaștina aia.“ Se uită-n susul și-n josul rîului și apoi pe deal, unde-și făcuseră tabăra. Apoi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
la picioare arătĂm la fel. — Spune-mi de lucrul Ăla pe care mai voiai să-l faci. Între timp pusese păstrăvii-n tigaie. Feliile de șuncă, Încîrligate și maronii, erau așezate pe o bucată de lemn - abia o tăiase din bușteanul pe care-l foloseau pentru foc. Amîndoi se lăsaseră ademeniți de mirosul păstrăvului care se prăjea În grăsimea lăsată de șuncă. Nick Întoarse peștii. Începuse să se facă Întuneric și Nick Întinsese o pînză În spatele focului ca să nu se vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
rucsacul În adăpost. Nu prea erau șanse să dea vreun urs peste el, pentru că orice urs ar trebui să fie pe lîngă mlaștină, căutînd zmeură. Dar sticla de whisky o Îngropă. Piticot nu se Întorsese Încă, iar Nick stătea pe bușteanul prăbușit din care tăiau lemne pentru foc și-și mai verifica pușca. Mergeau la vînat prepelițe, așa că desfăcu magazia puștii, scoase cartușele lungi, le puse Într-un săculeț din piele de capră și introduse cartușe scurte, de 22. Erau mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]