3,671 matches
-
romano-bizantină. Amintim, aici, câteva exemplare din Constanța, unde ciocul alungit, în continuarea discului, formează un canal, pe care este reprezentată o cruce cu capetele ramificate. Pe un opaiț descoperit tot la Tomis apare, în centrul discului, monograma lui Cristos, cu bucla lui «rho» neclară. Alte exemplare descoperite la Constanța poartă, în dreptul torții și al ciocului, cruci cu capetele lățite sau o singură cruce pe disc. De asemenea, pe un opaiț, în afara crucii de pe canalul ce duce spre cioc, au fost reprezentate
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
tot pasul. Pe Maggie o izbi multitudinea de figuri. În fața ei erau două fete blonde, cu pielea de porțelan, iar în spatele lor un negru cu tunsoare afro și trăsături fine, ascuțite. Alături dansau o femeie și un bărbat, amândoi cu bucle negre, tirbușon. Maggie își aminti de documentarea pe care i-o dăduse Bonham și se gândi la pagina despre nenumăratele triburi ale Israelului: ruși, etiopieni, mizrahim, cei din țările arabe. Erau toți aici. Maggie se privi în oglinda unui perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aici, spuse el, pe același ton fals, de conversație banală. În principal în Tel Aviv, bineînțeles. Îi făcu semn cu mâna, îndemnând-o să-l urmeze. Maggie se holbă la el. Era neras de câteva zile, cu părul vâlvoi, neîngrijit, buclele căzându-i peste obraji; și în acel moment nu-i trecu prin cap ce să spună, despre muzică sau orice altceva. În schimb, îi aruncă o privire aproape complet zăpăcită. Se aplecă la urechea ei. Și hainele, șopti el. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un apartament a cărui ușă era deja deschisă. În cadrul ei, părând uluită, stătea o femeie care, își imagină Maggie, era cu cel puțin cinci ani mai tânără ca ea - și tulburător de frumoasă. Cu păr lung, negru, care cădea în bucle largi, ochi mari, căprui și o siluetă zveltă pe care nici măcar blugii largi, decolorați nu o puteau ascunde, Maggie se trezi dorindu-și ca aceasta să fie sora lui Uri - însă temându-se că era iubita lui. Imediat cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Femeia avea o expresie ironică, dar nu era ostilă și Maggie nu putu decât să-l admire pe Uri văzându-l la treabă. O privi fix pe fata cu părul prins în coadă și scutură din cap ca să-și dea buclele lungi din ochi, chiar și mâna lui apucând-o neatent de antebraț. Avea un șarm agresiv, care o ofensă pe Maggie mult mai puțin decât o fermecă pe fata cu părul prins în coadă, asta dacă deschiderea subită a lacătelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de baie din plastic la capătul unui picior păros. — Nu mă mai bate la cap, spuse el. Du-te și te joacă cu planșeta aia de făcut gimnastică. — N-o pot folosi astă-seară. M-am coafat chiar azi. Își atinse buclele părului ei platinat aranjate cu mult simț estetic. Coaforul mi-a spus că mi-ar trebui și o perucă. — Ce vrei să faci cu peruca? Ai și așa destul păr. — Mi-ar plăcea o perucă brunetă. În felul acesta mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
începu să lucreze febril. Numărul acesta putea să fie capodopera ei. Pasărea avea calități de star. Iți luăm o rochie ca pe plantații, cu crinolină și danteluri. O pălărie mare. O umbreluță. Foarte rafinat. Părul ți-atârnă pe umeri în bucle. Tocma’ te-ntorci de la un bal, unde o grămadă de juni din sud au încercat să te pipăie pe deasupra puilor și-a porcilor fripți. Da’ tu le-ai tăiat nasu’. De ce? Pentru că ești o doamnă, fir-ar să fie. Vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gazelor sale din stomac răsună cu ecou printre zidurile aleii. Asociația artistică a doamnelor își întoarse pălăriile în direcția de unde se auzise sunetul vulcanic. Ignatius privi lung la sacoul de catifea bej al tânărului, la sveterul de cașmir și la bucla blondă de păr care cădea peste fruntea feței sale agere și sclipitoare. Pleacă din ochii mei până nu dau cu tine de pământ. — Pe cinstea mea, spuse tânărul, râzând cu hohote mici, copilărești, pline de veselie. Chiar ești țicnit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ta, pentru care ai delegat altă persoană? — Da. E o problemă. O problemă care ar putea să ne coste și cămașa de pe noi. — Cum? Doamna Levy smulse scrisoarea din mâna lui Gonzalez. O citi și se transformă într-o Muma-Pădurii. Buclele date cu fixativ deveniră șerpi. Nu te-ai lăsat până n-ai făcut-o! Orice numai să te răzbuni pe tatăl tău, să-i distrugi fabrica. Știam eu că se va sfârși astfel. — Mai taci din gură! Nu obișnuiesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
În toate cazurile, s-a făcut apel la o pretinsă justificare științifică, pentru a întări credibilitatea poveștii. Un exemplu tipic datează din 1906: BLONDELE CONDAMNATE SĂ DISPARĂ DE PE PĂMÂNT Maiorul Woodruff cântă prohodul blondelor - E vorba de știință Fata cu bucle aurii este condamnată, iar peste șase sute de ani, blondele vor dispărea total. Soarta blondei a fost prezisă azi de maiorul C.E. Woodruff, într-o prelegere la Asociația pentru Progres Științific, la Universitatea din Columbia ... În mod sigur, blondele n-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Într-un punct În care Începeai să vezi problema mai puțin În termeni de picături și mai mult ca o revărsare neîncetată și astfel hotărai că poți foarte bine să te uzi din cap până-n picioare. Ploaia se scurgea din buclele ei Întunecate pe umerii lați. Ca toate femeile din familia Kazanci, Zeliha fusese dăruită din naștere cu un păr cârlionțat, negru ca pana corbului, Însă, spre deosebire de celelalte, Îi plăcea să-l poarte așa cum era. Din când În când, ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de pe chipul ei a dispărut fără urmă. Zeliha nu se putu abține să nu se simtă ușurată. Până la urmă, veselia aia feminină necondiționată, debordantă scosese la iveală din adâncul ei o latură răzbunătoare. — Am programare... spuse Zeliha răsucindu-și o buclă pe după ureche și lăsând restul părului să-i cadă pe umeri ca o burka neagră și groasă. Ridicase capul, scoțându-și În evidență nasul acvilin și simți nevoia să repete, puțin mai tare decât avusese intenția, sau poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
voi afla niciodată numele tatălui meu. Dacă am să continui să mă gândesc la el, am să o iau razna. Așa că mă Întreb ce nevoie am să dezgrop secretele astea. Nu Înțelegi că trecutul e un cerc vicios? E o buclă. Ne aspiră Înăuntru și ne face să alergăm ca niște hamsteri pe o roată. Atunci Începem să ne repetăm, iarăși și iarăși. Pe când mergeau În sus și-jos pe străduțele unduitoare, fiecare cartier arăta atât de diferit, Încât Armanoush a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
venit! a exclamat mătușa Zeliha cu glasul ei tărăgănat și răgușit, Îmbrățișându-le din inimă pe amândouă. Indiferent cu ce parfum se dăduse, era ceva puternic - o combinație de mirodenii, lemn și iasomie. Părul negru Îi cădea pe umeri În bucle ce-ți luau ochii, dintre care unele erau scoase În evidență cu o substanță atât de strălucitoare, că ori de câte ori făcea o mișcare sub becurile cu halogen părul ei strălucea. Armanoush s-a uitat la ea cu gura căscată, Înțelegând pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Vișnu, mi-a spus ea, și privește-L pînă ce-ți dau lacrimile. Deplasează-ți mentalul de-a lungul brațelor Sale care reprezintă perfecțiunea și eliberarea finală. Contemplă arcul Lui, care va distruge În tine noțiunea de existență individuală. Slăvește bucla de păr auriu de pe sînul Lui stîng, care este izvorul lumii naturale. — Melissa, eu sînii tăi Îi slăvesc. O să-i sărut. Răspunsul meu a oprit-o brusc. Încă de la Începutul serii Îmi spuneam: o să trăiesc cu ea, m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
făcut-o? ă Despre ce tot vorbești, băiete? ă Vreau să spun, cum de s-a spânzurat singur? Vedeți, domnule, că frânghia este legată în jurul tulpinei copacului. Pot să văd cum a aruncat frânghia în jurul copacului, cum a făcut o buclă și cum a legat-o strâns. Dar cum de s-a legat singur sus? Spusele băiatului făceau ceva sens. Salitov se uită sus la copac, la punctul unde frânghia era prinsă de tulpină, chiar sub o mică tăietură verticală în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vulpe argintie așezat peste umeri. Pe dedesubt avea un costum muștar cu o vestă asortată de culoarea smaraldului. În poală ținea o căciulă din blană de castor, peste care stăteau împăturate mănușile din piele de căprioară. Avea părul adunat în bucle strânse în jurul gulerului și părea prospăt bărbierit, ceea ce îl făcu pe Porfiri să suspecteză că obrajii săi nu cunoscuseră încă lama briciului. Mai mult, ghici în înclinarea capului și în privirea acestuia rugătoare o oarecare legătură cu ceea ce Zamiotov avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a-i atrage atenția sau a-i lua banii. Era atrasă de fața și, mai ales de ochii acestuia, asemănători ochilor Mântuitorului Hristos. și întocmai figurii lui Hrisots din una din icoanele pe care le vindea, părul lung îi cădea bucle pe umeri, iar barba îi era despărțită în două. Deși era tânăr, probabil cel mai tânăr dintre negustori, era întodeauna serios, lăsând impresia că se afla cu mult deasupra acestui negoț care îi făcea pe ceilalți să își sorbească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cealaltă întinsă vag ca și cum ar apuca ceva. ă Dragul meu prinț, spuse Porfiri, mergând repede spre el. Cât de oportun ați apărut aici! Am o întrebare importantă pe care doresc să vi-o pun. Prințul Bicov își scutură capul astfel încât buclele negre de pe umeri i se unduiră. Confuzia și efortul de a o depăși îi dădeau un aer pierdut. ă Vă rog. Porfiri ținu ușa deschisă pentru prinț. Urmărim o pistă foarte importantă. ă L-ați găsit pe Rataziaiev? Fața prințului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Desert Rose pierzându-și răbdarea. Trebuie să vii. Închidem oricum rulota, nu poți să aștepți În parcare. Și o să ne distrăm de minune, crede-mă! Kitty se uită la Desert Rose. Așa cum era machiată acum, cu rujul roșu strălucitor și buclele negre care-i Încadrau tenul alb, părea foarte tânără, nu-i dădeai mai mult de treizeci de ani. Era o bucățică bună. Iar atunci când nu era obsedată sau tristă din cauza lui Charlie, Desert Rose era cea mai minunată, distractivă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sânge de pe trupul său musculos, pe marmura gri. Minunat. Picăturile de sânge erau, de fapt, picături de apă care i se rostogoleau pe spate, iar aripile strânse se transformaseră În aripi de Înger, un Înger cu ochi de mercur și bucle argintii, grele de apă, un Înger ud, gol, gata să plonjeze În oceanul aerului și să se transforme În Hermes, În Mercur. — Ești fericită? o Întrebă el. — Sunt În al nouălea cer! Aproape că vedea beculețe ca din desenele animate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vom mânca liniștiți, adică va mânca liniștită, eu nu, la sfârșit îi spun ce s-a întâmplat, sau poate mai târziu, pe la mijlocul după-amiezii, în timp ce lucrăm, e la fel de rău să afle înainte de prânz ca și imediat după aceea. Șoseaua făcea o buclă largă la capătul așezării, după ultima casă se vedea în depărtare un uriaș dud negru, de peste zece metri înălțime, acolo se afla olăria. Cupa a fost umplută, acum trebuie băută, spuse Cipriano Algor cu un zâmbet obosit, și se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
au dus-o, acu iată-i cum rabdă sărăcia. Și ea, nici nu-i mai arde de casă. D-abia mișcă. Că dacă nu ie interes...” De cealaltă parte - mirii, „scriitori de la diverse reviste, cu pas de înmormîntare și lungi bucle lustruite”, îi provoacă autorului speculații privind originea unor clișee ziaristice despre opțiunile militare ale României: „evoluția multor fecunde peruci de foburguri, îmi zic, e înspre ziaristică și nu Poezie. Din foburguri, de pildă, au fost transplantate în presa cotidiană cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trecut!/.../ Ultim șir de roți porniți alene,/ felinare, tremurați din gene/țipă deznădejde în sirene,/ Suspinați, supape-n unison,/ sgardă, scutură-te de peron// Gară colorată și pustie/ trenurile pleacă pe vecie.../... Ieși dintr-un sertar melancolie/ cu panglici, cu bucle de hîrtie/ căci paiața-i fără de scufie!”). În comentariul publicat în Manuscriptum, Henri Béhar consideră că „În ciuda invitației de a-l publica, acest poem modernist și languid n-a avut fericirea să placă dadaiștilor aflați în fervoarea exaltării lor, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nimeni, Elio se Însufleți. Era incredibilă puterea pe care i-o transmitea creatura aceea mică și inocentă. Cu siguranță fusese un coșmar, un vis ce nu avea să se adeverească. Se Înclină peste pătuț, Întinzându-și buzele pentru a săruta buclele Camillei, fine, fine, de un castaniu mahoniu minunat - dar domnișoara Sidonie sări dintre cearșafuri ca un spectru. Nu o treziți, domnule avocat, abia a adormit, bâlbâi somnoroasă. A făcut un adevărat balamuc aici, toată seara, ne-a Înnebunit și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]