6,712 matches
-
un pasaj În Fantoma de la Operă În care fantoma, un mare geniu care trăiește ascuns din cauza urîțeniei sale extreme, zice că lucrul pe care-l dorește cel mai mult pe lume este să se plimbe pur și simplu seara pe bulevarde, cu o femeie superbă la braț, ca un burghez oarecare. Pentru mine, ăsta e unul dintre cele mai mișcătoare pasaje din literatură, chiar dacă Gaston Leroux n-a fost neapărat un Scriitor cu S mare. CAPITOLUL 7 În fiecare săptămînă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Bursa, răspunse prompt Rowe, oprindu-se la prima soluție care-i veni În minte. Verificăm lista tuturor clienților noștri, după alarma de aseară... — Pentru ce? O bombă căzută pe rețea ne-a defectat centrala automată. SÎnteți cumva domnul Isaacs, de pe bulevardul Prince of Wales? — Nu! Aici casa Wilson. — Aha! Vedeți dumneavoastră, potrivit numărului format de noi, ar trebui să fiți domnul Isaacs... Și Rowe agăță din nou receptorul În furcă. La urma urmei, Își spunea el, o brutărie, fie ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am închipuit la volanul acelor vehicule aflate la un pas de coliziune. În lunile ce-au urmat, eu și Vaughan am petrecut multe ore conducând de-a lungul autostrăzilor din perimetrul nordic al aeroportului. În serile calme de vară, aceste bulevarde cu trafic rapid deveneau o zonă de ciocniri coșmarești. Cu urechea la frecvența poliției prinsă de radioul lui Vaughan, treceam de la un accident la altul. Deseori ne opream sub girofarurile ce-și scăpărau lumina peste locurile coliziunilor grave, privind cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ei subțiri părăsind și apucând manșonul din piele de leopard al volanului miniatural. De la accidentul meu, șofatul ei, în loc să se îmbunătățească, se înrăutățise, de parcă acum ar fi fost încrezătoare că puterile nevăzute ale universului îi garantau siguranța trecerii haotice pe bulevardele acelea de ciment cu trafic de mare viteză. Am arătat în ultima clipă spre un camion ce ni se profila amenințător în față, cu remorca frigorifică clătinându-se de pe-o parte pe cealaltă pe cauciucurile umflate prea tare. Catherine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
brâu, se întorsese la biroul de lângă intrarea în liftul din subsol. Ședea pe masa de metal, cu un braț petrecut pe după umerii iubitei lui, doar o copilă. Ignorându-le privirile pline de respect, m-am dus înapoi în curtea blocului. Bulevardul mărginit de copaci care ducea la centrul comercial al cartierului era pustiu, iar mașinile erau parcate față în spate sub platani. Bucuros să pot umbla fără să fiu doborât din picioare de vreo gospodină agresivă, m-am plimbat de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de copaci care ducea la centrul comercial al cartierului era pustiu, iar mașinile erau parcate față în spate sub platani. Bucuros să pot umbla fără să fiu doborât din picioare de vreo gospodină agresivă, m-am plimbat de-a lungul bulevardului, când și când sprijinindu-mă de-o bară de protecție lustruită ca să-mi trag sufletul. Mai era un minut până la ora două și centrul comercial era gol. Mașinile umpleau artera principală, parcate câte două pe străzile laterale, în vreme ce șoferii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
școli, drept care acoperișul acesteia nu se mai prăbuși, îngreunat de apă, peste cei 209 elevi aflați la ore; - înșurubase un bec de 40 de wați în beciul doamnei Vrânceanu; - împinsese o Dacie 1310 rămasă în pană în intersecția Calea Victoriei cu Bulevardul Dacia, salvând viețile celor patru persoane aflate în mașină; - turnase conținutul unei cutii de Cola peste focul care mocnea într-un coș de gunoi din stația de metrou Eroilor; - făcuse nenumărate alte fapte de vitejie. Relatările despre isprăvile lui Takamura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
multe ori la apă, după cum se știe. * * * Era prima zi din septembrie, o zi atât de caldă încât era duminică. Ciorchini de oameni se adunaseră pe balcoane să prindă o gură cât de mică de aer. În spatele unui bloc de pe bulevardul Nicolae Titulescu, câțiva puști mai curajoși încercaseră să joace niște fotbal, dar soarele îi alungase sub un copac, unde mâncau înghețată de vanilie și se strâmbau la o bătrână care ieșise să-și plimbe canișul. Un duduit infernal se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
minute mai târziu, văzându-l sărutând o altă fată, o blondină dintr-a unșpea cu părul foarte lung, dar sânii cam mici, își recunoscuse înfrângerea și plecase. Pe drum, în taxi, nu se gândise la nimic. Privise pe geam la bulevardele pustii, la pomii înfloriți și întunecați, la semafoarele care clipeau portocaliu. Iar acum stătea deci în pat și plângea. With or Without You era cântecul perfect pentru lacrimi, și se repeta la infinit. Printre sughițurile dramatice, Monica mai asculta textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
violat-o. 14/15 octombrie 2004 NOAPTEA COMPOZITORULUI Era iulie, sâmbătă, 4 noaptea, cald, București. Mă întorceam de la un club, Foca, deschis de curând pe strada Sf. Vineri. „Întorceam“ e, de fapt, puțin spus; goneam cu 140 la oră pe bulevardul Brătianu înspre Victoriei, în rotundul meu Audi TT decapotabil, alături de Dora, o puștoaică cu buze subtile care mă agățase în club. Era una dintre multele groupie pe care le descopeream cu din ce în ce mai puțină uimire în toate locurile în care intram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Din care cauză nu auzeam sirena mașinii de poliție ce ne urmărea de o scurtă bucată de drum. Îi vedeam doar luminile. Inițial intenționasem să mă joc cu ei până în Piața Victoriei, după care să-i las în urmă pe bulevardul Aviatorilor, dar cum Dorei i se făcuse rău (chipurile din cauza vitezei), am oprit în dreptul secției de poliție de pe Ana Ipătescu, punând o frână ca-n filme, cu fum, cu scârțâit, tot tacâmul. Polițiști opriră în spatele Audiului meu, coborâră din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
când îl întrebasem cum stă treaba. Dădusem din umeri, în lipsa unei alte reacții mai potrivite. - Bine, omule, zisesem. Continuam să nu am vreo părere despre ea. Urmă Revelionul. Pe care îl petreceam la un prieten ce avea o casă pe lângă bulevardul Dacia. M-am dus acolo cu o fată, numele nu îl mai știu, care era soră medicală. Am băut, am dansat, am râs, ne-am pupat, am sărbătorit Anul Nou. Pe la unu și ceva, ea a plecat cu un taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
degete; se aruncă s-o culeagă. Încearcă să scoată alt teanc de pagini din buzunarul din spate de la pantaloni, dar de după gardul viu sar doi agenți îmbrăcați civil care-l arestează. Ce poveste își așteaptă finalul? Plimbându-mă pe marele bulevard al orașului nostru, elimin în gând elementele pe care am decis să nu le iau în considerație. Trec pe lângă clădirea unui minister, cu fațada încărcată cu cariatide, coloane, balustrade, socluri, console, metope, și simt nevoia s-o reduc la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
În același fel elimin alte cinci ministere, trei bănci și câțiva zgârie-nori ai unor mari societăți. Lumea e așa de complicată, încurcată și supraîncărcată, încât, pentru a vedea puțin mai clar, e nevoie să curățăm terenul. În mișcarea neîntreruptă de pe Bulevard întâlnesc mereu persoane a căror vedere îmi este, din diferite motive, dezagreabilă: superiorii mei ierarhici, căci îmi amintesc de condiția mea de subalterni. Subalternii mei, căci detest să fiu investit cu o autoritate ce mi pare meschină, cum meschine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ah, să nu credeți că n-am înțeles că povestea cu natura e altă impostură: să moară! E suficient să rămână un strat de crustă terestră destul de solidă sub picioare și golul de toate celelalte părți. Îmi continui plimbarea pe bulevardul care, acum, nu se mai deosebește de câmpia nelimitată, pustie și înghețată. Nu mai există ziduri, cât vezi cu ochiul, nici munți sau dealuri; nici un fluviu, nici un lac, nici o mare: numai o întindere plată și cenușie de gheață, compactă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în limba spaniolă, cu un nume de femeie: Amaranta. Când a încetat lumea să existe, acum câteva secunde sau acum multe secole? Am pierdut deja noțiunea timpului. Acolo, la capătul acelei dungi de neant pe care continuu s-o numesc Bulevardul, văd avansând o figură subțire, într-o haină de blană de culoare deschisă: e Franziska! Recunosc pasul zvelt, cizmele înalte, modul în care ține mâinile adunate în manșon, fularul lung, în dungi, care flutură. Aerul înghețat și terenul pustiu asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fac marșarier, aducând înapoi lucrurile din lume, unul câte unul, sau toate împreună, contrapunând substanța lor pestriță și tangibilă, ca un zid compact, intențiilor lor de dispariție generală. Închid ochii și-i redeschid, sigur că mă voi afla în mijlocul forfotei Bulevardului, cu felinarele care la ora asta ar trebui să fie aprinse, iar ultima ediție a ziarelor să apară pe tejghelele chioșcurilor. Dar: nimic; în jur, golul e tot mai gol, silueta Franziskăi la orizont avansează încet, de parcă ar urca curbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înapoi și să nu merg mai departe... Franziska! Iată, un ultim salt și sunt lângă tine! E aici, e în fața mea, surâzătoare, cu sclipirea aurie a ochilor, chipul mic, ușor înroșit de frig. — Oh, ești chiar tu! De câte ori trec pe Bulevard te întâlnesc! N-ai să-mi spui că-ți petreci zilele plimbându-te! Ascultă, știu o cafenea aici la colț, plină de oglinzi, cu o orchestră care cântă valsuri: mă inviți? XI Cititorule, e momentul ca navigarea ta agitată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și pentru care s-a întocmit documentarea spre a fi predată domnului s-lent Georgescu. Lista a fost întocmită de doi maiștri militari, Bughianu și Teodbrescu, primul de la Arsenalul aeronautic, al doilea din marina militară. Obiectivele sînt următoarele, domnule Director: Bulevardul I.C. Brătianu no. 17 Clădirea Școlii superioare de război. Strada Mihai Vodă no. 45Casa general Fătulescu. Strada Sfinții Voievozi no. 27 Casa generai Henryk Cihoski. Strada Mîntuleasa no. 33 Casa domnului subsecretar de stat D.R. Ioanițescu. Strada Viitor no. 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dragostea mamei sale, bunăvoința imperială, ca și soarele care cădea pe el pe când se urca În trăsură cu mâinile la spate, ca un tâlhar. Doar că toate acelea aveau să fie de scurtă durată, până să ajungă cu trăsura În bulevard, unde era așteptat de mulțimea gălăgioasă, adusă din tot imperiul. Printre bătăile sacadate ale tobelor se auzea murmurul gloatei, un freamăt amenințător, văzu chiar pumni ridicați În semn de ură. Gloata chiuise la pronunțarea sentinței, căci mulțimea Îi ovaționează doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mult de spate. De‑ajuns ca gloata să simtă că l‑a părăsit curajul, că i s‑a frânt mândria. Scena provocă chiote de bucurie. (Căci gloatei Îi place să vadă cum se frâng cei mândri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la un balcon, văzu o pată de un alb strălucitor. Aplecată peste balustradă, toată În alb, stătea mama lui, iar În spatele ei, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
al Zagrebului. 1. Localități din apropierea Belgradului. 2. Cunoscut roman istoric al scriitorului sîrb Svetolik Ranković (1863‑1899). 3. Cunoscut roman istoric al scriitorului sîrb Janko Veselinović (1862‑1905). 4. Cunoscut roman istoric al scriitorului croat August Šenoa (1838‑1891). 1. Bulevard În centrul Belgradului. 2. Odelenje za zaštitu naroda — Departamentul securității statului. 1. Jaša Tomic, localitate În Voivodina (Serbia). 2. Buvlja, piață de vechituri (talcioc) din Belgrad. 1. Politika, cotidian sîrb cu cel mai mare tiraj care apare la Belgrad. 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mica lor tabără urbană. De-a v-ați ascunselea în câmp deschis. În văzul lumii. Nimeni nu e mai ușor de ignorat decât vagabonzii. Poți să fii și Jane Fonda sau Robert Redford, dacă împingi un cărucior de cumpărături pe bulevard în amiaza mare, purtând trei rânduri de haine soioase și mormâind înjurături pentru tine - nimeni n-o să te bage în seamă. Ar putea face asta pentru tot restul vieții lor. Cercetașul și Inky se gândesc să se înscrie pe lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de becak-uri și de biciclete, pe ele se aliniau case asemenea cu cea a mamei lui, simple, fără ornamente, unde trăiau oameni cum secade, dar dincolo de această inimă neîntinată, orașul se Încețoșa, tulburat de primejdii nevăzute. În depărtare se profilau bulevarde largi care se stingeau În neființă, clădiri mari argintii, pline de oameni ocupați cu lucruri pe care Adam n avea cum să le Înțeleagă, erau cartiere scăldate În lumini multicolore și mahalale cufundate În Întuneric. Uneori străzile erau pline de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Când Își aplecase capul, pantofii lui Îi atrăseseră atenția. Erau fini și lustruiți, iar ea și a dat seama că nu mai văzuse niciodată o pereche de pantofi scumpi. și i-a imaginat Într-o mare vitrină de pe un mare bulevard din Paris, În așteptarea picioarelor delicate care aveau să-i Încalțe. — Gata, s-a făcut! S-au oprit În fața unui bloc de locuințe. — Mulțumesc, a zis Karl. Eu locuiesc aici. Am găsit o cameră săptămâna trecută. În curtea clădirii erau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]